Folosirea cenuşii în grădină

Folosirea cenuşii în grădină
Folosirea cenuşii în grădină (Facebook)

Cenuşa obţinută în urma arderii lemnelor poate fi utilizată ca îngrăşământ natural pentru solul din gradină, întrucât conţine o mulţime de substanţe hrănitoare care pot completa carenţele de vitamine şi minerale. Cenuşa este o sursă excelentă de calciu, potasiu şi fosfor şi, deoarece este alcalină, poate fi folosită pentru a echilibra nivelul de aciditate din sol.

O mare problemă a alimentaţiei zilelor noastre este calitatea nutriţională a alimentelor. Ne plângem, pe bună dreptate, că fructele, legumele, verdeţurile, cerealele nu mai au acelaşi gust, savoare, miros şi acelaşi conţinut de nutrienţi ca altă dată. Cauza nu este doar sămânţa care prea des este modificată genetic, ci şi calitatea solului, care din cauza cultivării intensive, este sărăcit în elementele chimice necesare creşterii sănătoase a plantelor. Putem remedia acest defect prin fertilizarea naturală a solurilor şi prin permacultură, rotaţia sistematică a culturilor.

Pentru a creşte, a se dezvolta, a face flori sau fructe, plantele au nevoie în primul rând de azot, fosfor, potasiu care trebuie să se găsească în cantităţi corespunzătoare în sol.

Folosirea cenuşii în grădină. Îngrăşământ bio vs îngrăşământ de fabrică

Cenuşa, aşa cum am zis, conţine foarte mult potasiu şi carbonat de calciu. Compoziţia cenuşii variază foarte mult în raport cu felul plantei arse, ca şi cu vârsta acesteia, precum şi cu condiţiile de sol pe care a crescut aceasta. Cenuşa este un îngrăşământ cu potasiu, dar conţine şi alte elemente şi de aceea are un aport nutriţional mult mai bun decât îngrăşămintele de fabrică pe baza de potasiu.

Se poate folosi ca fertilizator nu numai cenuşa care a rezultat din arderea lemnelor, ci şi a diverselor plante şi materiale naturale.

Cenuşa provenită de la floarea soarelui şi hrişcă are aproape acelaşi procent de potasiu ca şi îngrăşămintele de fabrică cum ar fi sarea potasică. Cenuşa de lemne, întrucât nu conţine clor, este mai bună ca îngrăşământ cu potasiu decât îngrăşămintele de fabrică, care pe lângă potasiu au şi clor.

Cenuşa care se obţine în urma arderii lemnelor, paielor, cocenilor, tulpinilor de floarea soarelui conţine o însemnată cantitate din substanţele nutritive. De regulă plantele tinere dau mai multă cenuşă decât plantele bătrâne.

Bucăţile de lemn vopsit, care v-au rămas după ce aţi schimbat vechiul gard, sau alte produse de lemn care au fost lăcuite şi vopsite pot fi arse, dar cenuşa obţinută nu este benefică pentru sol, deoarece conţine substanţe chimice care pot afecta creşterea plantelor. Nu se foloseşte cenuşa obţinută din arderea unor produse toxice, a plasticurilor, cărbunilor etc. De asemenea, cenuşa rezultată în urma arderii cărbunilor pentru grătar poate avea efecte nocive asupra plantelor, de aceea specialiştii spun că nu ar trebui să o arunci la întâmplare pe pământ.

Folosirea cenuşii în grădină. Colectare şi depozitare

Pentru a avea o cantitate suficient de mare de cenuşă pentru fertilizarea solului, este bine să o colectaţi în timpul iernii. Specialiştii spun că cel mai bun recipient pentru depozitarea cenuşii este unul din metal, cum ar fi un cazan de tablă, ferit de umezeală.

Dacă nu a fost depozitată corect şi a rămas afară în timpul unei ploi, acţiunea ei a fost neutralizată şi este inutil să o mai adaugaţi în pământul din gradină.

Beneficiile oferite de cenuşă sunt valabile doar atunci când este "curată", când nu s-au folosit substanţe chimice inflamabile la pornirea focului sau nu au fost arse trunchiuri de copaci tratate cu diverse substanţe chimice.

Folosirea cenuşii în grădină. Perioada de folosire

Ca îngrăşământ, cenuşa se foloseşte înainte de însămânţare odată cu afânarea, la însămânţare pe rândurile plantelor sau la cuib, precum şi în timpul vegetaţiei sub formă de pulbere sau în soluţie.

Experţii spun ca împrăştierea cenuşii pe pământul din gradină ar trebui realizată într-o zi în care nu se anunţă ploi, întrucât apa de ploaie spală cenuşa, iar eforturile dvs. de a fertiliza solul sunt în zadar.

Este important să evitaţi împrăştierea cenuşii peste seminţele care germinează sau peste cele care abia au răsărit, deoarece potasiul conţinut de cenuşă poate provoca arderea plantei.

Cenuşa se presară în jurul bazei plantelor. Pe lângă faptul că acţionează ca un îngrăşământ natural, cenuşa va proteja plantele de atacul dăunătorilor, în special de cel al larvelor care rod rădăcinile.

Folosirea cenuşii în grădină. Ce plante adoră cenuşa

Deoarece legumele preferă un sol mai alcalin ca pomii fructiferi, cenuşa de lemn are efectele cele mai benefice în grădina de legume. Legumele rădăcinoase, alături de cele cultivate pentru frunzele verzi sunt ajutate cel mai mult de adaosul de cenuşă în sol. Roşiile şi pepenii cresc mai bine atunci când solul a fost îmbogăţit cu cenuşă de lemn. Plantele aromatice care preferă un sol uşor alcalin sunt lavanda, rozmarinul şi mărarul. Între plantele decorative ce apreciază cenuşa se numără liliacul, nasturtium şi phlox.

Evitaţi tratarea solului cu cenuşă lângă rădăcinile unor conifere şi nu adaugaţi cenuşă niciodată în zonele în care urmează să cultivaţi cartofi sau mure în primăvara următoare.

În general cenuşa se aplică pe terenuri acide şi uşor acide, unde efectul stimulativ este mai mare. Pe solurile neutre şi alcaline, excesul de cenuşă poate bloca fosforul, fierul, borul, manganul, cuprul, zincul şi potasiul, care nu vor fi accesibile pentru nutriţia plantelor.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.