Despre vizita lui Obama în Cuba: China e deja acolo şi nu pleacă nicăieri

Havana a recunoscut faptul că preşedintele american Barack Obama a făcut paşi pozitivi înspre schimbarea anumitor aspecte al embargoului impus de SUA asupra Cubei. În decembrie, liderul american a declarat că nu are sens să meargă în Cuba, decât dacă există un progres semnificativ în domeniul drepturilor omului în ţara comunistă.

La câteva luni după aceea, deşi Cuba nu a înregistrat niciun fel de evoluţii pozitive în acest câmp, totuşi, Obama s-a răzgândit. De ce?

La aeroportul din Havana, Obama a fost întâmpinat de ministrul cubanez de externe Bruno Rodriguez şi nu de şeful statului, Raul Castro.

Conducerea cubaneză a fost mai mult decât prudentă faţă de vizita preşedintelui american. Îmbunătăţirile în relaţiile americano-cubaneze sunt pur şi simplu vorbe, în acest moment. Iniţiativele lui Obama au fost legate de îmbunătăţirea regimului comercial şi pentru vize, precum şi de rezolvarea anumitor problemele financiare.

În general, multe restricţii au fost menţinute. ONU evaluează pagubele produse de blocada impusă de SUA la 1,2 trilioane de dolari. Navele care transportă bunuri din sau spre Cuba tot nu au voie să pătrundă în porturile americane, indiferent de ţara din care provin.

Mai multe publicaţii occidentale majore au declarat că vizita lui Obama în Cuba a fost un eveniment “istoric” care va ajuta naţiunea insulară să meargă pe drumul democraţiei. Obama a declarat mândru că vizita sa este prima vizită din partea unui preşedinte american în Cuba în 88 de ani. Bineînţeles, n-a scos niciun cuvânt despre modul în care SUA a folosit Cuba pe post de cazino şi bordel timp de 38 de ani, înainte ca Washingtonul să izoleze Havana pentru următorii 50 de ani

Pe vremea lui George W Bush SUA acuza Cuba că face parte din aşa zisa “axă a răului”. În cealaltă parte este evident că regimul criminal al fraţilor Castro nu îşi poate permite un sistem democratic.

Gregory Korte sugerează în paginile ziarului USA Today că vizita lui Obama în Cuba a fost un test pentru noua doctrină politică externă a preşedintelui american, care respinge revoluţiile colorate şi urmăreşte să reeduce regimurile neloiale pe cale “paşnică”, chiar şi cu ajutorul unui meci de baseball.

Scopul este clar: crearea unor legături culturale, economice şi politice între cele două ţări pentru a reface influenţa Washingtonului asupra Cubei, educarea societăţii de consum, inundarea societăţii cu produse americane şi creşterea pe nesimţite a influenţei SUA. Problema este că în Cuba există deja alţi jucători: China şi Rusia.

Cuba încearcă de câţiva ani să adopteze modelul chinez - regimul comunist, economie pseudo-capitalistă. În prezent, salariul mediu al cetăţenilor cubanezi este de aproximativ 20 de dolari (500 pesos). Doar aşa numiţii “liber profesionişti” şi “bisneros” (comercianţi, de obicei nomenclaturiştii) pot obţine mai mulţi bani. În Cuba, se pot cumpăra telefoane mobile, dar Internetul este destul de scump. Apartamentele şi autovehiculele sunt de asemenea disponibile. O persoană poate primi de asemenea pământ din partea statului pentru activităţi agricole. În plus, cetăţenii cubanezi pot călători în străinătate dacă au bani pentru bilet şi viză.

Companiile de telecomunicaţii, şoferii de taxi, mecanicii, reparatorii, fotografii, spălătorii de autovehicule şi aşa mai departe lucrează în sectorul privat de afaceri. Cuba trece de la socialism la capitalism, dar depinde de China ce direcţie va adopta Cuba – naţionalistă sau liberală.

China a fost foarte activă în Cuba în ultima perioadă. În decembrie 2015, zborurile directe între Beijing şi Havana au fost relansate. Comerţul dintre cele două state a crescut cu 57%. China construieşte o infrastructură a Internetului în Cuba, chiar dacă giganţii americani ai Internetului, precum Google şi alţii, nu au voie să pătrundă pe piaţa cubaneză, conform Wall Street Journal. Acest lucru se datorează, parţial, corupţiei furnizorilor americani care monitorizează apelurile telefonice şi urmăresc fiecare mişcare făcută de clienţii lor.

China este cel de-a doilea partener comercial al Cubei după Venezuela, care era însă prezentă doar datorită legăturilor dintre marxistul Hugo Chavez şi Fidel Castro. Companiile mixte şi investiţiile străine directe din China sunt relativ mici, dar sunt aşteptate să crească în anii următori.