O radiografie a protestului pentru Roşia Montană - partea a doua

Despre legi, jandarmi, televiziune, învăţământ şi mai ales curajul de a crede că se poate

Î: Deci să înţeleg că faceţi parte dintre organizatori până la urmă?

Nu, nu fac parte dintre organizatori.

Î: Doar un om cu iniţiativă?

Sunt un om cu iniţiativă, exact, da, şi apreciez orice iniţiativă şi o urmez dacă este în binele şi în realizarea scopului pe care îl avem: să reuşim să atragem atenţia şi opiniei publice, pentru că există un blocaj mediatic care nu a fost niciodată până acum făcut în presă şi în televiziune. Sunt un om care îmi vreau binele meu, şi al urmaşilor mei. Asta îmi doresc.

Î: Poate mai aveţi alte lucruri pe care vreţi să le comunicaţi?

Da. Sigur vom reuşi cu acest proiect, acest protest al nostru, sigur vom reuşi să scăpăm de acea exploatare care ar urma să strivească Roşia Montană, sigur o să ne ducem până la cap ceea ce am pornit. Vrem să tragem un semnal de alarmă guvernanţilor, politicienilor, că nu mai suportăm ca noi să plătim, şi să plătim atât financiar cât şi psihic greşelile pe care le fac ei, dorim ca justiţia să rămână justiţie, dorim ca în ministere să existe o poziţie fermă nu să se aştepte modificarea legii şi ulterior să se ia o decizie după o nouă lege. Să se aplice legile care sunt. Avem legi bune, proaste, avem nişte legi, trebuie să le aplicăm.Toţi trebuie să aplicăm legile acestea.

Suntem la 23 de ani după o revoluţie. O revoluţie care a fost furată, s-a pornit pe o direcţie greşită, au fost nişte oameni care...au pornit revoluţia nişte oameni simpli, şi a fost luată de nişte oameni care aveau pregătire şi ştiau să manipuleze oamenii, le-a fost uşor să o facă. Noi nu mai putem fi manipulaţi la fel de uşor. Noi avem informaţie.

Nu a contat faptul că ei au blocat accesul datorită faptului că RMCG a plătit reclamă şi au plătit înţelegeri, au plătit cu bani şi au făcut înţelegeri ca televiziunile să nu mediatizeze protestul sau să categorisească protestatarii cu un nume ciudat pentru limba română, hipster. Suntem nişte oameni care ştim să ne informăm, suntem nişte oameni care dorim o schimbare. Suntem nişte oameni care o să obţinem această schimbare, tot fără violenţă. Am primit felicitări din partea jandarmilor, chiar se vehiculau glume pe facebook vineri când a fost meciul România-Ungaria, că jandarmii premianţi au stat cu protestatarii, iar cei repetenţi s-au dus să ia bătaie sau să bată, să stabilească ordinea între suporteri, care au fost foarte violenţi, şi au foarte mult de muncă.

Televiziunile ne ignoră. Când sunt o mie şi... de protestatari, spun că sunt două sute. Citează o sursă în care se spune clar „o mie de protestatari” şi spun „două sute”.

Ieri seară am ajuns în faţa Televiziunii Române. Am ajuns acolo, au stins luminile din parcul interior al lor, au stins toate luminile. Luminat mai era doar stradal. Deci: „Noi am închis, nu suntem acolo pentru voi!” Noi care...alţi protestatari ca noi au salvat Televiziunea Română. Ok, au salvat-o în 89. Dar s-a uitat, au trecut 23 de ani. Ar trebui să se gândească totuşi că îi plătim, că lună de lună, bani din buzunarele noastre se duc către ei, ar trebui să înţeleagă chestia asta. Ne-au ignorat total.

Au închis, iar ulterior au postat pe facebook nişte mesaje: „S-a protestat la televiziune"... apropos, am să vă rog să îmi daţi o adresă de mail şi o să vă mai trimit nişte materiale pe care le-am cules din diverse surse de pe internet. Inclusiv un Print Screen la pagina lor de facebook, în care spunea... cita o sursă eronat.

În schimb, cei care au putut trece de această barieră „degeaba încercaţi”, au spus: „Să ştiţi că n-am mai văzut aşa ceva de la revoluţie. Să ştiţi că n-am mai văzut oameni ca voi niciodată în stradă. Să ştiţi că sunteţi diferiţi, să ştiţi că n-am văzut atât de mulţi oameni în stradă ca acum.

Doresc să minimalizeze foarte mult acest protest. Doresc să ne facă să renunţăm. N-o să renunţăm. Mâine mă duc la muncă, dar astăzi stau aici. Mâine seară o să fac tot posibilul să ies iar în stradă. Poimâine la fel. Am încercat să discut cu foarte mulţi oameni, să le explic. Sunt oameni care n-au puterea să înţeleagă. Sunt oameni care îşi formează opinia după televizor. Ei le-au creat valorile. Iar valorile constau în momentul de faţă... ce se prezintă la televizor? Că fiica preşedintelui a născut? Că nu ştiu ce domnişoară siliconată s-a căsătorit cu nu ştiu ce domn care prezintă vremea la o televiziune? Că nu ştiu ce manelist a mai scos o manea sau şi-a mai luat o maşină sau... Exact cum strigăm: Nu vrem cianură, dar vrem cultură. Nu obţinem cultură. În toţi aceşti 23 de ani guvernanţii n-au reuşit decât să distrugă sistemul de învăţământ.

Se alocă din ce în ce mai puţini bani pentru învăţământ.

În schimb, culmea, se găsesc resurse pentru a se finanţa bisericile.

E uşor, deci am rezolvat-o: prostim şi manipulăm. M-am tot uitat pe internet. Şi mă uitam: ţările nordice, numărul credincioşilor, nu contează religia, vorbesc de credincioşi, oameni care cred într-un spirit, într-o divinitate, într-o ... le respect opinia, ok, e foarte mic, e undeva la 30 sau sub 30%. La noi nu se declară că am fi undeva la 70-80%. Nu există niciun studiu, la fel cum nu există un studiu şi nu există niciun... Eu am făcut nişte cursuri de manager de proiect, şi ştiu că-n orice chestie, când vrei să dai un rezultat, trebuie să ai nişte unelte să faci chestia aia.

Din noi nu poţi să faci nimic. Nu poţi să numeri protestatarii din ochi, nu poţi să numeri credincioşii din ochi şi să acorzi buget maxim cultelor, şi mă refer la biserici, indiferent că sunt ortodoxe, protestante, adventiste şi aşa mai departe. Bineînţeles că la Biserica Ortodoxă ajung cei mai mulţi bani, având în vedere că declară cei mai mulţi adepţi. Dar nu asta-i problema. Ok, să se ducă bani şi acolo, nu mă deranjează, atâta timp cât ne pregătim copiii foarte bine în şcoală, cât ne asigurăm un viitor. Altfel nu o să avem un viitor, dacă copiii noştri sunt instruiţi de dascăli care sunt acceptaţi să treacă examenele cu notă foarte mică şi au un salariu de mizerie. Omul ăla nu o să facă performanţă. Din contră, o să se simtă groaznic când el trebuie să trăiască dintr-un salariu de şapte, opt, o mie cinci sute de lei, şi îi vin elevi la şcoală, ai căror părinţi îşi permit. Şi probabil acel profesor are pantofii şi hainele de ceva ani pentru că nu îşi permite să îşi cumpere şi se simte groaznic în faţa unor copii care îşi permit de toate. Ar trebui să investim în profesori, ar trebui să îi trainuim, ar trebui să încercăm să ne salvăm viitorul ţării. Prin educaţie, altfel nu reuşim.

Î: Mulţumesc pentru interviu, cum vă numiţi?

Adrian Dinu mă numesc.

Î: Profesia?

Profesia sau Jobul, că diferă? Sunt economist de profesie, şi lucrez ca manager de proiect. E un job mai complex într-o companie privată, am munca unui director executiv, dar funcţia unui manager de proiect pe contractul de muncă.