In memoriam Piaţa Universităţii: Sclavia impusă de regimul neocomunist

”13 iunie a fost momentul apocaliptic al transformării României libere într-o Românie a sclaviei”, a spus Mihail Neamţu, liderul Noii Republici în cadrul conferinţei ”România după Marele Jaf. Între sclavie şi libertate”. Evenimentul de comemorare a victimelor Pieţii Universităţii a fost unul singular, Noua Republică fiind singura forţă politică care a ales să dedice un eveniment acestei zile şi care a făcut o radiografie a ororilor regimului Iliescu.

Cazimir Tino, vicepreşedinte al Noii Republici, a subliniat că ”mineriadele au început încă din luna ianuarie 1990, prin folosirea unor organizaţii paramilitare de tip fascist împotriva cetăţenilor liberi. De la trupele lui Miron Cozma şi până la oastea colonelului Dogaru care a condus protestele anti-Băsescu din 2012, de la propaganda mincinoasă a TVR din 1990 şi până la extremismul editorial al Antenei 3 există un fir roşu. Acum 23 de ani întreaga lume s-a îngrozit văzând formele de omor, de brutalitate împotriva studenţilor”. El a reamintit că violurile, bătăile şi omorurile s-au produs sub coordonarea criminală a statului român. Vinovaţii n-au fost pedepsiţi nici până în ziua de astăzi, iar mulţi români au plecat din ţară după acest episod negru al istoriei.

Şi Corneliu Berari, alt lider al NR, a declarat că ”bolşevicul Iliescu a folosit violenţa extralegală pentru a elimina opoziţia” şi că ”sistemul puterii politice aflate deasupra justiţiei a fost patentat de Iliescu şi Năstase”. În opinia sa, victimele Pieţei Universităţii, chiar dacă au fost bătute şi ucise, au învins pentru că ”astăzi România este în UE şi în NATO”.

La rândul său, Mihail Neamţu a subliniat că statul român a fost ameninţat în 1990, în 2012 şi continua să fie ameninţat şi în prezent. El a definit sclavul ca pe ”cel care renunţă la libertatea sa, a copiilor, nepoţilor săi pentru o bucată de pâine, pentru orice câştig material”. Acesta nu vrea, nu ştie sau nu poate să se autoguverneze. ”Cum arată o naţiune de sclavi? Oameni fără iniţiativă, care nu se gândesc la viitor, nu-şi cunosc zestrea şi-şi ignoră potenţialul. Sclavul este servil, trăieşte şi mănâncă din palma unui stăpân. Pentru noi din 1945 încolo marele stăpân de la răsărit s-a numit URSS”, a explicat Neamţu. Liderul Noii Republici a amintit însă că au fost şi oameni liberi precum fotbalistul Nicolae Dobrin, un adevărat idol pentru tineri, universitara Doina Cornea care a îndrăznit să se opună comuniştilor sau Ion Raţiu care din exil n-a pierdut legătura cu ţara şi ”care a ştiut că dirijismul şi suprareglementarea nu pot funcţiona”.

În opinia lui Neamţu, Mineriada din 13-15 iunie a fost ”un viol politic, un experiment politic bolnav”. Ion Iliescu a strivit organizaţii ale societăţii civile şi partide de opoziţie deşi obţinuse o victorie astronomică în alegeri cu 85%. Iar dacă în 1990, activele statului erau de circa 100 de miliarde de dolari, acestea au fost transformate după Marele Jaf în mormane de fier vechi. Creanţele României au fost recuperate de băieţii deştepţi iar patru milioane de români au plecat în Occident. Mai mult, milioane de români au fost păcăliţi de Caritas, FNI şi Gelsor.

După această radiografie a stării actuale a României, după trei mandate de preşedinte ale lui Ion Iliescu, tinerii de la Noua Republică au început să-şi facă reclamă. Singura construcţie politică grass-roots din România. Singura care a pornit de jos în sus şi şi-a creat filiale de la zero, nu ca partidele mainstream care au moştenit structurile PCR.

Este adevărat şi nu e puţin lucru într-o Românie în care prea puţini votează partide nou-înfiinţate, deşi strigă sus şi tare că s-au săturat de cele vechi. În care partidele mici nu prea au nicio şansă şi nicio identitate. Într-o Românie în care asistăm de prea mult timp la un joc de sumă zero pentru cetăţeni, cu aceleaşi personaje şi aceleaşi partide rupte din FSN. Măcar de s-ar crea o adevărată alternativă care să fie şi votată. Deocamdată alegătorii preferă din păcate să trimită mulţi penali în Parlament. Ideea de a face un partid cu profesionişti din diferite domenii care n-au mai făcut niciodată politică nu e rea, dar nici nu e neapărat o garanţie. Timpul ne va spune dacă poate apărea şi o forţă a binelui în politica românească. Radiografia făcută însă de Noua Republică consecinţelor nefaste pe care le-a avut regimul Iliescu asupra României este corectă. Iar Piaţa Universităţii trebuie comemorată, nu uitată.