Nimeni nu vrea să găzduiască distrugerea armelor chimice siriene. Albania s-a retras

Unul dintre cei mai înverşunaţi aliaţi NATO nu mai vrea să mai găzduiască distrugerea armelor chimice din Siria. Dar vrea oare cineva?

Când planul internaţional de distrugere a armelor chimice din Siria era în curs de negociere, puţini americani şi-ar fi imaginat că succesul său ar putea depinde de o naţiune ca Albania. După ce a făcut presiuni inutile asupra guvernelor din Turcia, Norvegia şi Iordania, Washingtonul pare să fi avut succes mai mare cu Tirana, astfel că la începutul lunii noiembrie cotidianul rus Kommersant a raportat disponibilitatea albaneză.

În timp ce Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a trebuit să elaboreze, până la 15 noiembrie, un plan detaliat cu Damascul pentru a goli stocurile siriene, negociatorii şi-au pus speranţele în Albania pentru de servi drept gazdă pentru distrugerea armelor.

Dar vineri, Albania a decis că nu poate ajuta în acest sens - "Nu în curtea mea", a fost practic mesajul albanezilor, scrie publicaţia Time.

Găsirea unei ţări dispuse să ia armele a fost o problemă în curs de desfăşurare. În octombrie, Norvegia a refuzat, invocând "constrângeri de timp şi de factori externi, cum ar fi capacităţile, cerinţele de reglementare", potrivit unui comunicat al Ministerului de Externe norvegian.

Danemarca şi Suedia s-au oferit să ajute la transportul armelor, iar în această săptămână, ministrul de Externe al Norvegiei s-a oferit să trimită o navă civilă şi o fregată pentru a ridica armele şi a le transporta în altă parte.

Oficialii americani şi OIAC au sperat că Albania ar fi destinaţia şi nu este de mirare că au aşteptat cooperare din partea acestei ţări. Majoritatea americanilor s-ar putea să nu ştie prea multe despre Albania, dar acest stat este unul dintre cei mai înverşunaţi aliaţi al NATO. Albania a sprijinit eforturile americane după 9/11, inclusiv acordarea de azil deţinuţilor eliberaţi de la Guantanamo.

Potrivit raportărilor, negocierile pe frontul armelor chimice au ajuns până la discuţiile privind stimulentele economice. Dar mii de albanezi au protestat faţă de propunere în afara birourilor guvernamentale din capitala Tirana. Unul dintre organizatorii protestului, Sazan Guri, de la Alianţa Împotriva Importurilor de Deşeuri, a declarat pentru Radio Free Europe că deşi este pro-american, scopul lui este de a răspândi mesajul: "Noi nu suntem o ladă de gunoi".

Vineri, prim-ministrul Edi Rama, care se află în funcţie de doar două luni, a publicat o adresă prin care a respins cererea de acceptare a armelor chimice siriene. "Este imposibil ca Albania să se implice în această operaţiune", a declarat acesta el. "Noi nu dispunem de capacităţile necesare pentru a ne implica în această operaţiune".

Deci, întrebarea rămâne: Va accepta vreo ţară să fie gazdă pentru distrugerea armelor chimice din Siria? Niciun nou candidat nu a fost menţionat până acum şi, având în vedere răspunsul general negativ înregistrat până în prezent, nu este clar dacă va fi cineva dispus să facă acest lucru. Toate politică este în mod inerent locală, şi astfel de aspecte declanşează ceea ce analiştii politici numesc factorul „Nu în curtea mea”.

Nu este o ţară de pe pământ în care decizia de găzduirea distrugerii armelor chimice să fie populară din punct de vedere politic, iar în cadrul planului actual nu mai este mult timp la dispoziţie pentru a găsi una. Acordul SUA-Rusia cere ca toate armele chimice şi materiale să fie scoase din Siria până la 31 decembrie. Mai exact, vorbim despre un arsenal de 1.000 de tone de agenţi chimici şi de 290 de tone de arme chimice.