Activiştii şi petiţionarii din China sunt internaţi în spitalele de psihiatrie

Autorităţile continuă să-i închidă în spitale şi să-i îndoape cu droguri pe activiştii care luptă pentru drepturile civile, o practică care, de altfel, încalcă legile din China, potrivit cărora medicul (nu oficialii guvernamentali) este cel autorizat să facă internările, raportează Asia News.

Autorităţile chineze continuă să utilizeze practica de internare în spitale de psihiatrie, ca o măsură punitivă împotriva activiştilor şi petiţionarilor care luptă pentru respectarea drepturilor civile şi a statului de drept. Asociaţia drepturilor omului Chinese Human Rights Defender (CHRD) a raportat o serie de cazuri înregistrate recent, care includ reţineri forţate şi abuzuri comise în cadrul structurilor.

Şi toate aceste infracţiuni încălcă normele intrate în vigoare în mai 2013, potrivit cărora medicii specialişti - şi nu autorităţile – sunt cei care stabilesc dacă o persoană suferă de tulburări şi, dacă da, dispun un tratament medical în cazul respectiv. Fenomenul este alimentat de o dispoziţie a Ministerului chinez al Sănătăţii, emisă la 6 iulie 2012, care obligă fiecare guvern local să "interneze" un anumit număr (0,2%) din cetăţenii "cu probleme mentale grave".

Pentru a atinge obiectivul, autorităţile locale sunt la „vânătoare” de activişti şi cetăţeni obişnuiţi, vinovaţi de "tulburarea ordinii publice" sau "pentru semănarea de confuzie".

Şi cine sunt mai exact principalele ţinte ale guvernelor locale? Pai desigur grupurile care sunt larg persecutate în China, respectiv tibetani, practicanţi Falun Gong, creştini, uiguri etc., şi bineînţeles simplii petiţionari şi activişitii pentru drepturile omului care „deranjează” autorităţile cu cererile lor.

Câteva cazuri recente de persecuţie

Printre cele mai recente cazuri apărute (cunoscute şi denunţate), Chinese Human Rights Defender (CHRD) denunţă izolarea forţată a doamnei Fan Miaozhen, închisă pentru a treia oară într-un spital de psihiatrie din judeţul Chongming (provincia Shanghai) de către autorităţi. Internarea sa a fost comandată de liderii locali, fără aprobare medicală, şi a avut loc la 17 octombrie, ca replică pentru activismul doamnei în vârstă de 71 de ani. Femeia a fost eliberată două zile mai târziu, dar în timpul perioadei de detenţie a fost îndesată cu pastile şi droguri.

În decembrie 2010, Fan mai fusese închisă pentru o perioadă de 56 de zile, timp în care a suferit tortură fizică şi psihologică, cât şi nenumărate electroşocuri pentru refuzul său de a înghiţi pastilele. Fan Miaozhen este cunoscută pentru apărarea drepturilor cetăţenilor în disputa referitoare la proprietatea terenurilor.

La fel de gravă este şi povestea lui Xing Shiku, din provincia Heilongjiang, care a fost închis timp de şase ani într-un spital de psihiatrie din oraşul Harbin. Internarea a avut loc în primele luni ale anului 2007, ca răspuns la faptul că a denunţat fapte de corupţie şi încălcări ale drepturilor lucrătorilor. Într-un interviu, el a povestit abuzurile pe care le-a suferit: a fost legat cu lanţuri, a suferit şocuri electrice cauzate de personalul medical, medicamente administrate fără niciun motiv aparent. De fapt, aceiaşi doctori au stabilit că el nu suferea de nicio tulburare mintală.

În provincia Liaoning poliţia l-a trimis pe activistul Zhang Haiyan într-o unitate de psihiatrie a spitalului din Fengcheng, după ce acesta a fost reţinut timp de 42 de zile şi îndopat, de asemenea, cu medicamente. Internat la 11 octombrie, a fost eliberat după 20 de zile, după ce a semnat o scrisoare în care a promis să nu mai furnizeze conţinut critic pe web şi să nu mai facă un număr "anormal" de petiţii.

China este zguduită zilnic de sute de proteste, multe dintre ele violente. Regimul cheltuie mai mult pe "menţinerea stabilităţii" de către poliţia armată şi alte forţe utilizate pentru a zdrobi protestele, decât cheltuie pe rapida modernizare militară a ţării.

O persecuţie iraţională

Cel mai numeros grup persecutat în China este Falun Gong. Un jurnalist de la Wall Street Journal, pe nume Ian Johnson, a fost primul care a adus în atenţia mass-mediei internaţionale persecuţia brutală a practicanţilor Falun Gong - un reportaj care în mai 2001 i-a adus premiul Pulitzer.

La 20 iulie 1999, fostul preşedinte Jiang Zemin a lansat o campanie de eradicare a practicii de meditaţie, Falun Gong, pentru că nu voia ca o mişcare aflată în afara controlului partidului să poată inspira zeci de milioane de oameni, indiferent de beneficiile pe care le-ar fi avut societatea. Ţinând cont că acesta era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetăţeni, se poate spune că liderul PCC a lansat practic un atac împotriva societăţii chineze în general.

Pentru a susţine o persecuţie de o asemenea anvergură, Jiang Zemin avea nevoie de campanii de propagandă masive pentru a distruge reputaţia Falun Gong, şi de noi lagăre de muncă forţată şi centre de detenţie ca să poată primi fluxul imens de deţinuţi ce urmau să vină.

Astfel, a fost creat „Biroul 610”, o agenţie extrajudiciară care îşi putea desfăşura activitatea fără constrângeri legale, şi în acelaşi timp s-a consolidat un aparat de cenzură a internetului pentru a opri oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmplă.

Din acel moment, regimul comunist chinez a încercat să elimine Falun Gong prin cele mai brutale mijloace: spălarea creierului, tortură, abuzuri psihice şi sexuale, recoltare forţată de organe şi omor.

"Represiunea este motivată politic, iar marea majoritate a victimelor sunt oameni obişnuiţi care doar îşi exercită paşnic drepturile lor fundamentale la libertatea de credinţă, de asociere şi de exprimare", reiese dintr-un raport al Amnesty Internaţional din martie 2000.