Assad foloseşte foametea pentru a comite masacre

ONU a declarat în această săptămână că 9,3 milioane de sirieni - un uimitor procent de 40% din populaţie - au nevoie ajutor din exterior pentru a supravieţui - în condiţiile în care două treimi dintre aceştia au rămas fără adăpost în interiorul ţării, iar în multe cazuri se confruntă cu foametea. Un lucru a devenit însă clar în această vară: regimul lui Bashar al-Assad foloseşte foametea ca armă, scrie miercuri Financial Times.

Preşedintele Assad este lăudat la nivel internaţional pentru aparenta sa cooperare pentru distrugerea arsenalul chimic sirian, după ce a gazat suburbiile rebele de lângă Damasc în luna august. Deşi respins şi considerat demn de dispreţ - un despot în declin - de către Statele Unite şi de către aliaţii săi europeni şi arabi, Assad este acum curtat, fiind considerat un interlocutor indispensabil de către diplomaţii care încearcă să atrage regimul şi rebelii la discuţii la sfârşitul acestei luni la Geneva. Între timp, regimul Assad s-a angajat într-un masacru lent, tăcut, care pare să evite protestele internaţionale provocate de utilizarea gazului sarin.

Într-adevăr, regimul a bombardat brutării din zonele controlate de rebeli, cel puţin în vara trecută, însă ceea ce face acum este să provoace foametea. Nicio plasă cu pâini nu poate trece de punctele de control guvernamentale spre zonele pe care regimul nu le controlează. O relatare recentă descria cum la un punct de control din Damasc, un soldat al regimului, evident pus în dificultate, i-a spus unui băiat care cerşea pentru a putea lua o pungă cu pâine că 'sunt alţii mai mari decât mine şi tine, care fac regulile şi care sunt cu ochii pe noi chiar acum'. De asemenea, persoanele evacuate recent din Moadamiya - una dintre suburbiile gazate în luna august - au povestit că au fost private de pâine timp de nouă luni.

Între timp, Bashar al-Assad se luptă pentru a se întoace la o formă de legitimitate. Rezultatul utilizării de către regim a gazului paralizant a constat în încercarea de a-l atrage pe Assad într-un soi de contract de termen mediu, pentru a renunţa la arsenalul chimic, şi într-un proces de negociere până acum lipsit de sens.

Între timp, secretarul de stat american John Kerry efectuează un lung turneu în Orientul Mijlociu, în parte destinat sprijinirii Conferinţei de la Geneva, dar mai ales refacerii relaţiilor cu aliaţii arabi indignaţi din Arabia Saudită şi Egipt. Nu în ultimul rând, faptul că vizita sa la Cairo nu a fost anunţată decât atunci când Kerry se afla în avion spune multe despre imaginea de care se 'bucură' SUA în regiune.

De asemenea, ministrul de externe egiptean Nabil Fahmy le-a amintit Statelor Unite că indiferent de modul de desfăşurare a evenimentelor din timpul 'primăverii arabe', SUA'vor trebui să discute şi cu popoarele arabe, nu doar cu guvernele arabe '. Iar popoarele arabe sunt puţin probabile să ierte dezastrul care ameninţă acum Siria dacă nimeni nu ridică un deget pentru a-l opri, conchide publicaţia britanică.