Nicuşor Dan: Problema este că planul urbanistic general al Bucureştiului nu se respectă, când municipalitatea emite autorizaţii de construcţie

Platforma pentru Oraşe Durabile a iniţiat miercuri, la Ordinul Arhitecţilor Români, o dezbatere pe tema situaţiei actuale a patrimoniului construit din Capitală şi a nevoilor urgente de măsuri pentru protecţia şi dezvoltarea acestuia. Cu acest prilej, un reporter Epoch Times a stat de vorbă cu Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiului, care ne-a vorbit, printre altele, despre problemele oraşului legate de monumentele istorice şi despre nerespectarea Planul Urbanistic General de către municipalitate şi consiliile locale de sector atunci când sunt emise autorizaţiile de construcţie.

Reporter: Ce-şi propune dezbaterea iniţiată de Platforma pentru Oraşe Durabile şi de alte ONG-uri care militează pentru conservarea patrimoniului istoric şi cultural al Bucureştiului?

Nicuşor Dan: Asociaţia pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România (ProDoMo) pe de o parte prezintă un raport foarte consistent cu distrugerile de patrimoniu din Bucureşti, din ultimii cinci ani. Noi, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul” o să prezentăm ce am prezentat deja Ministerului Culturii, nişte propunere de modificare a Legii 442/2001 privind monumentele istorice şi Asociaţia pentru Tranziţie Urbană o să prezinte nişte exemple în care case de patrimoniu au fost restaurate şi au intrat în circuitul economic şi sunt foarte bine folosite azi.

R: Asupra multor case de patrimoniu autorităţile au luat de decizii de a le demola sau muta. Ne puteţi da câteva exemple de monumente istorice din Capitală asupra cărora Primăria Generală a hotărât să intervină, uneori fără a obţine în prealabil avize de la Ministerul Culturii?

Există mai multe probleme de sistem. În primul rând există o problemă la Direcţia pentru Cultură Bucureşti, unde au fost date nenumărate avize, fie de demolare, fie de construcţii nepotrivite în zone istorice ale Bucureştiului. După aceea există nerespectarea legii la nivelul tuturor primăriilor din Capitală. Pur si simplu se dau etaje în plus fără ca PUG (Planul Urbanistic General al Municipiul Bucureşti – n.r.), legea Bucureştiului să permită. Avem ineficienţa instituţiilor de control, Inspectoratul de Stat în Construcţii, prefectul şi Ministerul Culturii are nişte atribuţii pe care nu şi le-a exercitat niciodată şi din punct de vedere legislativ există nişte chestiuni: - faptul că zonele protejate nu au un statut identic cu al monumentelor istorice şi nu există sancţiuni dacă se întâmplă lucruri neplăcute în ele; - faptul că, dacă se emite o autorizaţie de demolare ilegală nimeni nu mai poate să vină, pentru că se demolează de pe o zi pe alta şi tribunalul, cel unde am mai avut succese, nu poate să funcţioneze de pe o zi pe alta; - faptul că de multe ori Direcţiile de Cultură judeţene iau decizii fără să consulte comisiile zonale ale monumentelor istorice unde sunt specialişti care pot să se opună; - faptul că pe teren nu e nimeni de fapt, deci dacă mergeţi în Bucureşti o să vedeţi că 90% din construcţii n-au niciun panou care să spună cine construieşte şi pe baza cărei autorizaţii.

R: Şi ce poate fi făcut pentru a remedia aceste nereguli sau pentru a preîntâmnpina intervenţiile în zonele protejate şi asupra clădirilor de patrimoniu? Asociaţia Salvaţi Bucureştiul propune ceva în sensul acesta?

Propunerea noastră este, aşa cum există voluntari de mediu care se pot duce în zone protejate pentru a verifica şi a cere acte, evident nu să aplice sancţiuni, dar propunerea noastră este să se acrediteze aceşti voluntari de patrimoniu care să poată să meargă ei pe şantier şi să vadă ce nu este în regulă, iar după aceea să sesizeze organismele statului.

R: Vă referiţi la voluntari care să facă parte din societatea civilă, care să observe, să informeze şi apoi să existe eventual o reacţie, cum s-a întâmplat de exemplu cu decizia Primăriei Generale de a renunţa la demolarea Fântânii de la Universitate, atunci când este posibil ca societatea civilă să fi avut o influenţă în această privinţă?

Da, exact, societatea civilă a avut o contribuţie importantă, mai ales că era deja semnat contractul şi lucrările erau începute.

R: Consideraţi că ar trebui să existe o mai mare transparenţa în ceea ce priveşte concursurile pentru proiectele de arhitectură şi licitaţiile prin care sunt atribuite contractele de lucrări în Capitală?

Aici sunt două probleme. O primă problema este că nu se fac concursuri pentru obiective importante, nu se fac concursuri de proiect înainte care să aibă juriu de specialişti. Se fac nişte citaţii pe care le judecă nişte contabili şi nu judecă nimeni valoarea estetică a obiectului care rezultă în oraş, singurul criteriu fiind preţul cel mai mic. Asta pe de o parte şi pe de altă parte, într-adevăr lipsa de transparenţă a contractelor. De fapt nimeni nu ştie cine şi cum câştigă licitaţia. O altă problema este ca legea permite licitaţiile în regim de urgenţă, un termen tehnic, în 15 zile. Deci din momentul în care ai pus pe site-ul de Achiziţii Publice, oricine vrea să depună o ofertă în 15 zile, ceea ce nicio firmă serioasă nu poate să facă, pentru că trebuie să vină, să studieze, să vadă despre ce este vorba. Şi atunci tot timpul câştigă cine ştia dinainte, care a avut timp să pregătească oferta şi atribuirile directe care evident că sunt date aşa.

R: Credeţi că ar trebui să existe o mai bună comunicare şi din parte Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, adică să existe o informare, pentru că sunt multe proiecte care nu apar pe site-ul municipalităţii sau informaţiile sunt afişate parţial?

Primăria are foarte multe deficienţe de transparenţă. De exemplu, nu există o listă a autorizaţiilor emise. Deci, dacă tu vezi că vecinul tău construieşte, nu şti dacă el construieşte legal sau ilegal. Asta conjugat şi cu faptul că nu există panouri de şantier. Iar în ceea ce priveşte banii şi cum îi cheltuie primăria, aici este dezastru. Există un raport financiar care este un act bătut la maşina şi scanat, nu poţi să cauţi în el, deci sunt 200 de pagini, dar de fapt nu sunt lucrurile importante acolo. Prin urmare, este aşa de ochii lumii, un fel de raport anual al cheltuielilor publice.

Propunerea noastră este, aşa cum există voluntari de mediu care se pot duce în zone protejate pentru a verifica şi a cere acte, evident nu să aplice sancţiuni, să se acrediteze aceşti voluntari de patrimoniu care să poată să meargă ei pe şantier şi să vadă ce nu este în regulă, iar după aceea să sesizeze organismele statului

R: Ce intenţii, planuri şi proiecte are Asociaţia Salvaţi Bucureştiul pe termen scurt, mediu şi lung?

Pe termen mediu, vrem să participăm la această dezbatere pentru schimbarea Legii 422/2001 a monumentelor istorice, pentru că ea este lansată şi am propus să fie supusă dezbaterii parlamentare, unde vrem să participăm. Continuăm cele aproximativ 40 de procese care sunt începute pe diferite subiecte. De exemplu, mâine avem procesul cu cele şapte hectare de spaţiu verde din parcul Tineretului pe care Primăria Sectorului 4 vrea să construiască un aqua land. Am propus cred că la cinci miniştri şi sperăm ca noul ministru al Culturii, Daniel Barbu, să fie sensibil la această propunere de a face, împreună cu ministerul, un program on-line astfel încât să vedem toate cererile pentru avize din partea ministerului. Deci, înainte cu câteva luni ca Direcţia de Cultură sau ministerul să emită avize de demolare, noi să ştim şi să avem poza casei ca să putem să reacţionăm din timp, nu atunci când buldozerul este în curte. Încercăm să ne extindem la alte zone de care nu ne-am ocupat până acum, de la cheltuirea banului public, până la problema taximetriştilor, până la problema utilităţilor care sunt în Bucureşti, de la apă, canal, până la problema foarte sensibilă a încălzirii termice.

R: Care ar fi motivele pentru care în Capitală, atunci când sunt demarate lucrări de construcţie pentru diferite imobile, nu se are în vedere armonizarea cu clădirile existente în zona respectivă şi cu peisajul urban? Credeţi că ar trebui să existe un plan urbanistic mai riguros care să impună o serie de criterii atunci când vine vorba de ridicarea unor imobile noi în Bucureşti?

În Bucureşti este un plan urbanistic general din anul 2000, care este destul de bun şi care prevedere pentru fiecare zonă atât regim de înălţime, regim de ocupare a terenului, cât şi densitatea construită, iar pe zonele istorice prevede şi restricţia materialelor care trebuie folosite, uneori chiar şi culori. Problema este că la noi această lege a Bucureştiului nu se respectă şi nu se respectă la două niveluri. Pe de o parte Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor au dat derogări de la acest plan urbanistic, s-au dat vreo 3.000 de derogări, deci pur si simplu modificări de lege pentru cazuri punctuale în ultimii cinci sau şase ani. Pe de altă parte se emit autorizaţii care nu respectă planul ceea ce este flagrant ilegal.

R: Cine emite aceste autorizaţii?

Primarul general şi primarii de sector. Deci multe dintre procesele câştigate de noi sunt dovadă a faptului că se construieşte ilegal în Bucureşti.

***

Scopul dezbaterii de miercuri, iniţiată de Platforma pentru Oraşe Durabile şi alte ONG-uri care luptă pentru conservarea patrimoniului istoric şi cultural al Bucureştiului, ce a avut loc la Ordinul Arhitecţilor Români, la Casa Mincu de pe strada Pictor Arthur Verona, a fost evidenţierea importanţei patrimoniului construit care poartă o valoare fundamentală de documentare istorică, precum şi potenţialul revitalizării economice a comunităţilor locale prin refuncţionalizarea acestor construcţii.

Pe această cale, actorii implicaţi în dezbatere au solicitat decidenţilor o angajare concretă şi coerentă de creionare a politicilor publice în acest domeniu. În cadrul discuţiilor a fost lansat şi raportul intitulat "Pericol de demolare - Patrimoniul Bucureştiului 2008 – 2012”, realizat de Asociaţia pentru Protecţia şi Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo. Raportul prezintă, prin exemple grăitoare, situaţia actuală a patrimoniului construit din Capitală şi face o sinteză a modului în care au acţionat sau nu instituţiile publice şi actorii privaţi în cazurile analizate.

"În mandatul electoral 2008-2012, administraţia publică locală nu a promovat niciun plan integrat de măsuri pentru conservarea patrimoniului sau pentru ameliorarea condiţiilor de locuire pentru locuitorii din zonele istorice ale Bucureştiului. Lipsa de implicare a administraţiei publice în protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului a avut un impact negativ nu numai asupra dezvoltării armonioase a Capitalei României ci şi asupra calităţii vieţii locuitorilor din carterele istorice, siliţi să facă faţă costurilor crescânde de întreţinere a clădirilor şi speculei imobiliare", se arată în raport.

Pe lista monumentelor istorice din Bucureşti sunt înscrise 2.621 de imobile şi 98 de zone protejate. Dintre aceste, numai 225 au fost semnalizate cu o plăcuţă explicată ca urmare a iniţiativei organizaţiei nonguvernamentale Asociaţia Prietenilor Muzeului de Istorie Naţional.