Nicuşor Dan: ”Ca independent m-am luptat cu notorietatea, nu cu contracandidaţii”
După ce a candidat ca independent la primăria Bucureştiului în alegerile din vară, Nicuşor Dan face bilanţul campaniei sale într-un interviu exclusiv acordat Epoch Times şi îşi anunţă intenţia de a înfiinţa o mişcare grassroots. ”Partidul ar trebui să pornească de jos în sus, cu grupuri autonome care pot să aibă şi ideologie proprie”, spune matematicianul.
Ce lecţii aţi învăţat din prima campanie electorală şi primele alegeri la care aţi participat?
Au fost două lucruri la care nu mă aşteptam, două lucruri imprevizibile. Nu mă aşteptam ca oamenii să nu se informeze în legătură cu candidaţii. Să ajungi la sfârşitul campaniei şi jumătate dintre locuitorii Bucureştiului să nu ştie cine e al treilea candidat... Mă aşteptam la mai mult şi din partea dezbaterilor televizate, în sensul cantitativ, ca ele să fie mai multe şi să aibă un impact mai mare. De fapt ele nu au avut niciun impact asupra campaniei.
De ce? N-au avut substanţă?
N-au avut durată suficientă şi m-am lovit şi de alte lucruri. Am fost exclus de televiziunea naţională prin lege, adică am avut în conformitate cu aceasta dreptul la doar cinci minute pentru toată campania, pe care ei mi le-au dat pe TVR Info. La televiziunile private am fost invitat doar la o singură dezbatere electorală de o oră, dar nu cu contracandidaţii importanţi.
Cam câţi bani îţi trebuie pentru o asemenea campanie?
Ca să câştigi? Campania mea a costat cam 50.000 de euro, care au venit de la oameni normali, mulţi dintre ei din străinătate, în special studenţi români de acolo. Din totalul de 50.000, au fost câţiva oameni de afaceri care au donat 3.000, 4.000-5.000 de euro, în total cam 20.000 de euro şi restul au venit de la oameni care au donat sume mici – 100, 20, 50 etc.
Şi oamenii aceştia de afaceri cum de au ales să vă susţină?
Am avut o întâlnire cu mai mulţi dintre ei şi au fost convinşi nu atât prin faptul că voi câştiga, ci că trebuie să trimită un semnal prin candidatura mea. Un semnal că clasa politică şi-a atins nişte limite şi că trebuie să existe o presiune asupra ei prin oameni noi pentru că fie să se coaguleze o alternativă politică sau partidele actuale să promoveze oameni mai competenţi.
De ce nu candidaţi şi la alegerile parlamentare din decembrie?
A fost o decizie pe care am luat-o încă dinainte de alegerile locale. Eu am lansat de curând întrebarea în spaţiul public: Pe cine aţi vota ca şi candidat independent pentru Parlamentul României? Nu m-am referit la persoana mea, ci am pus această întrebare pentru că, dacă există astfel de oameni, noi să-i susţinem cu structura care s-a format în campania mea. Nu candidez acum la parlamentare pentru că nu mi se pare că ar fi corect faţă de bucureşteni. Eu am venit cu un proiect pentru Bucureşti pe care vreau să-l continui în cei patru ani atât cât se poate din afara sistemului, tocmai pentru a ne creşte şansele de a câştiga la alegerile locale din 2016. Nu mi se pare corect să-ţi foloseşti notorietatea obţinută pentru o chestiune ca să intri în Parlament. Iar strict practic dacă te duci în Parlament şi vrei să fii un parlamentar ok, acesta este un job full-time şi nu-ţi mai lasă timp pentru a te ocupa de proiectele pe Bucureşti.
Şi n-aţi găsit niciun candidat la parlamentare pe care să-l susţineţi şi să fie compatibil ca profil?
În momentul de faţă este avocatul Gheorghe Piperea, care este complet compatibil cu campania pe care am avut-o eu. Din păcate n-a reuşit să strângă semnăturile necesare. Criteriile mele sunt: să fie un om integru, profesionist în domeniul lui şi să nu mai fi făcut politică în partidele existente sau să fi deţinut funcţii publice. Eu am obţinut 8,5% în Bucureşti, dar sunt colegii în care am avut 15%. E de aşteptat că aceşti alegători vor vota un independent susţinut de mine, dacă le transmit mesajul că-l susţin.
Ce veţi face cu bazinul electoral pe care-l aveţi în acest moment? Veţi încerca să coagulaţi o veritabilă mişcare grassroots? Ce şanse are o astfel de construcţie politică în România?
Nu ştiu, vă spun sincer că nu ştiu pentru că o mişcare are sens atunci când o cantitate mare de oameni se implică şi nu ştiu dacă aceşti oameni există. Sper să existe deşi implicarea civico-politică a rămas la acelaşi nivel de ani buni în România. De aceea trebuie să se întâmple două lucruri: pe de-o parte să existe oameni din localităţi importante din România care să-şi asume o carieră politică pentru că nu există politică fără politicieni, şi pe de altă parte trebuie să existe oameni de afaceri care să spună că s-au săturat de cum este guvernată ţara, lucru care le afectează afacerile şi să sprijine o mişcare independentă în formare, pentru că fără bani e foarte greu să construieşti o astfel de mişcare.
Ar putea fi schimbată şi legislaţia ca să se dea posibilitatea independenţilor de a se grupa în liste civice la alegerile pentru consilii?
Sunt multe lucruri foarte discutabile în legislaţia electorală din România. Probabil că la un moment dat vom face un rezumat şi vom încerca să creăm o dezbatere publică pe acest subiect. E vorba şi de numărul de semnături pe care trebuie să-l strângi ca să candidezi la funcţii publice şi de acces la media şi de observatori la care independenţii nu au dreptul. Există o listă întreagă de prevederi care trebuie supusă dezbaterii publice. Vom prezenta deficienţele şi un proiect de soluţii. Probabil societatea civilă ne va susţine. Să vedem cum va fi discuţia cu clasa politică.
Iar partidul ar trebui să pornească de jos în sus, cu grupuri autonome şi cu ideologie proprie. Proiectul pentru România ar trebui să fie rezultatul discuţiilor acestor grupuri.
Aveţi vreun model extern la care vă raportaţi în demersul de a construi o mişcare grassroots?
Eu ştiu că, indiferent de ideologie, în Grecia o formaţiune a regrupat 15 formaţiuni mici şi a ajuns la putere (Coaliţia Stângii radicale -Syriza nr.). Eu cred că bătălia este cu pragul electoral. Miza este să ajungi să creezi o mişcare care să bată pragul electoral tocmai pentru a trimite în Parlament nişte oameni care să apere în mod vădit interesul public. Pentru că dincolo de ideologie, realitatea este că politicienii nu apără interesul public. După ce vor intra în Parlament oameni care chiar apără interesul public, mai mulţi alegători vor fi convinşi să-i voteze.
Ce s-ar putea schimba astfel încât alegătorii să-i controleze mai puternic pe aleşii lor?
Din păcate trăim o perioadă în care media slăbeşte pe zi ce trece, este deja foarte slabă. Mult timp ea a fost cea care a exercitat o presiune asupra clasei politice. Acum şi-a pierdut influenţa.
Dar aţi spus că tocmai media v-a închis uşile atunci când aţi devenit mai puternic ca şi candidat...
Da, în campania electorală, am avut o prezenţă media mult sub cea a celorlalţi candidaţi. În momentul în care nu ai presiunea necesară prin media, mai ai două căi să pui presiune pe politic: în instanţă sau în confruntarea politică directă.
Cât a contat campania Dvs. în mediul online?
Extrem de mult. Internetul a făcut 70% din campania mea, deşi banii pe care i-am cheltuit pe el au fost 10% din total. El mi-a folosit pentru notorietate pentru că eu de fapt nu m-am luptat cu contracandidaţii, ci cu notorietatea. Am avut puţin timp pentru ca să sar de la o notorietate de 2% la probabil 40% cât am avut la final. Internetul a fost cea mai bună şi ieftină modalitate de a căpăta notorietate.
Şi totuşi rezultatul...Ce s-a întâmplat? A fost doar faptul că oamenii nu ştiau că candidaţi şi la Consiliul General sau aţi simţit că aţi fost furat pe ultima sută de metri?
Nu, nu am nicio suspiciune de fraudă. A fost o alegere deliberată a mea de comunicare: de a comunica doar candidatura la primărie şi abia în ultima săptămână candidatura la Consiliul General. Eu, neavând posibilitatea să candidez alături de o listă, am preferat să nu transmit două mesaje contradictorii: candidez şi la primărie şi la Consiliu. Transmiterea simultană şi prea devreme a acestor două mesaje ar fi sugerat că pe mine mă interesează doar să intru în Consiliu şi ar fi diluat mesajul candidaturii mele la primărie. Iar orice manual de comunicare îţi spune că atunci când eşti nou şi ai puţin timp la dispoziţie ca să câştigi notorietate, trebuie să transmiţi un mesaj puternic care era candidatura la primărie.
Ce urmează acum? Cum vor fi implicaţi cei care v-au votat?
Noi vrem să dovedim că putem să constituim o opoziţie reală la ce se întâmplă în Primăria Bucureşti. Vom alcătui o structură în care fiecare să fie specialist într-un domeniu, precum cheltuirea banului public, utilităţi. Trebuie să putem să emitem opinii pertinente pe tot ce se întâmplă în Bucureşti, pe orice domeniu.
Iar partidul ar trebui să pornească de jos în sus, cu grupuri autonome şi cu ideologie proprie. Proiectul pentru România ar trebui să fie rezultatul discuţiilor acestor grupuri. Oricum e o chestiune de 4-5 ani. Ne pregătim de alegerile locale din 2016. Dar eu nu vreau să mă angajez. Voi participa la alegeri doar dacă există destule nuclee în ţară care să dorească intrarea în politică, pentru că nu poţi să te angajezi să faci un partid dacă nu există dorinţa oamenilor de a se implica.
Nicuşor Dan este matematician şi preşedinte al Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.
