Marea Britanie permite în secret scanarea facială a paşapoartelor şi accesul la bazele de date ale serviciilor de imigrare

Grupurile pentru protecţia vieţii private semnalează o creştere a numărului de scanări faciale efectuate de poliţia britanică în baze de date stocate în secret, care conţin fotografii din paşapoarte, fără supraveghere parlamentară, scrie The Register.

Big Brother Watch afirmă că guvernul britanic a permis ca imaginile din bazele de date ale paşapoartelor şi imigraţiei din ţară să fie puse la dispoziţia sistemelor de recunoaştere facială, fără a informa publicul sau parlamentul.

Grupul susţine că baza de date a paşapoartelor conţine aproximativ 58 de milioane de fotografii ale britanicilor, plus alte 92 de milioane puse la dispoziţie din surse precum baza de date a imigraţiei, cererile de viză şi altele.

Prin comparaţie, baza de date naţională a poliţiei conţine aproximativ 20 de milioane de fotografii ale persoanelor care au fost arestate de poliţie sau care prezintă cel puţin interes pentru aceasta.

Într-o declaraţie comună, Big Brother Watch, directorul său Silkie Carlo, Privacy International şi tehnologul său senior Nuno Guerreiro de Sousa au descris bazele de date şi lipsa de transparenţă ca fiind „orwelliene”. De asemenea, au scris atât Ministerului de Interne, cât şi Poliţiei Metropolitane, solicitând interzicerea acestei practici.

Comentariile vin după ce Big Brother Watch a depus cereri în baza Legii privind libertatea de informare, care au relevat o creştere semnificativă a numărului de scanări efectuate de poliţie în bazele de date în cauză, ca parte a utilizării tot mai frecvente a recunoaşterii faciale de către forţele de ordine.

Numărul de căutări efectuate de 31 de forţe de poliţie în bazele de date ale paşapoartelor a crescut de la două în 2020 la 417 în 2023, iar scanările folosind fotografiile din baza de date a imigrărilor au crescut de la 16 în 2023 la 102 în anul următor.

Carlo a declarat: „Această revelaţie uimitoare arată că atât confidenţialitatea, cât şi democraţia noastră sunt puse în pericol de poliţia secretă bazată pe IA şi că membrii publicului sunt acum supuşi riscului inevitabil de identificare eronată şi nedreptate. Poliţiştii pot face în secret fotografii de la proteste, de pe reţelele sociale sau de oriunde şi pot încerca să identifice membri ai publicului fără a ne suspecta că am comis vreo infracţiune.

„Aceasta este o încălcare istorică a dreptului la viaţă privată în Marea Britanie, care trebuie să înceteze. Am întreprins această acţiune legală pentru a apăra drepturile a zeci de milioane de oameni nevinovaţi din Marea Britanie.”

Nu este un secret că poliţia britanică a crescut constant utilizarea tehnologiei de recunoaştere facială în ultimii ani, în ciuda opoziţiei vehemente din partea susţinătorilor confidenţialităţii.

Există trei tipuri de tehnologie de recunoaştere facială (FR) utilizate în Marea Britanie: FR retrospectivă, FR live şi FR iniţiată de operator.

RFR şi OIFR sunt considerate, în general, utilizări mai puţin intruzive ale tehnologiei, fiind utilizate numai atunci când ofiţerii sunt conştienţi că a fost comisă o infracţiune şi sunt folosite pentru a scana imagini ale anumitor persoane de interes.

LFR este diferită în sensul că implică instalarea unei camere într-o locaţie şi scanarea tuturor feţelor pe care le capturează, ceea ce înseamnă că marea majoritate a persoanelor scanate vor fi persoane nevinovate.

Ministerul de Interne a insistat în fişa informativă privind LFR, care nu a fost actualizată din 2023, că utilizarea LFR este ţintită, bazată pe informaţii, limitată în timp şi limitată geografic. Ministerul de Interne a declarat, de asemenea, pentru The Register că bazele de date privind paşapoartele şi imigraţia sunt utilizate numai pentru RFR, nu pentru LFR, iar poliţia trebuie să solicite accesul Ministerului de Interne înainte de a i se permite accesul la baza de date privind paşapoartele.

Se depun eforturi pentru a informa publicul atunci când urmează să fie instalată o cameră într-o anumită locaţie, iar guvernul a declarat că aceasta a fost utilizată cu succes pentru arestarea infractorilor sexuali căutaţi în mulţimi dens populate, precum şi a altor infractori violenţi.

Aceste exemple sunt adesea utilizate de guvern pentru a-şi valida controversele, la fel cum foloseşte ameninţarea teroriştilor şi a infractorilor sexuali care abuzează de copii pentru a-şi justifica agenda anti-criptare şi Legea privind puterile de investigare.

Tehnologia este prezentată ca o modalitate de a eficientiza activitatea normală a poliţiştilor, eliberându-le timp pentru alte sarcini. Poliţiştii sunt adesea informaţi zilnic cu imagini ale persoanelor de interes – LFR doar uşurează sarcina acestei căutări manuale, afirmă Ministerul de Interne.

Indiferent de modul în care guvernul poziţionează LFR, acesta nu pare să calmeze îngrijorările multora cu privire la modul în care este utilizat.

Autorităţile insistă că precizia este în creştere, iar prejudecăţile rasiale şi rezultatele fals pozitive generate de scanările FR sunt în scădere, în ciuda faptului că implementarea iniţială a fost afectată de astfel de probleme.

De asemenea, afirmaţia Ministerului de Interne că tehnologia este limitată în timp nu mai este valabilă, după anunţul de la începutul acestui an că prima cameră LFR permanentă din Marea Britanie va fi instalată în Croydon, sudul Londrei.

Date recente ale poliţiei metropolitane au încercat să inspire încredere în recunoaşterea facială, întrucât numărul arestărilor facilitate de această tehnologie a depăşit 1.000, a declarat poliţia în iulie.

Cu toate acestea, activiştii pentru protecţia vieţii private au subliniat rapid că acest număr reprezintă doar 0,15% din totalul arestărilor din Londra din 2020. Aceştia au sugerat ca, în ciuda cifrei impresionante de 1.000, aceasta nu reprezintă un randament valoros al investiţiei în tehnologie.