Misterul craniului străvechi cu ”gaură de glonţ”

Cu aproape un secol în urmă, un miner elveţian căuta metale preţioase în peşterile calcaroase din Kabwe, Zambia, când a găsit un craniu antic datând de cel puţin 125.000 - 300.000 de ani.

Craniul era prima fosilă descoperită în Africa având caracteristicile unui Homo Sapiens, ceea ce a impresionat lumea ştiinţifică din întreg globul. Dar acesta ascundea o surpriză chiar mai mare. Craniul avea o gaură mică şi circulară pe partea laterală despre care experţii legişti spuneau că poate fi creată numai de un proiectil cu o viteză extrem de mare – aşa cum este o gaură cauzată de un glonţ. Totuşi, misterul craniului a fost conturat şi mai bine atunci când s-a descoperit un craniu de bivol antic, care avea exact aceeaşi caracteristică. Descoperirile au produs foarte multe speculaţii, care nu ne-au adus foarte aproape de o concluzie clară.

Craniul descoperit în Kabwe (cunoscut de asemenea şi sub numele de Broken Hill) a atras foarte multă atenţie în primii ani. Potrivit Institutului Smithsonian, iniţial s-a crezut că acesta reprezenta primul exemplar al unei noi specii de umanoid denumit Homo Rhodesiensis. Ulterior acesta a fost catalogat ca făcând parte din specia Homo Heidelbergensis, chiar dacă examinările recente au arătat câteva caracteristici similare cu Homo Erectus, Neanderthal, sau Homo Sapiens-ul modern. De asemenea, oamenii de ştiinţă mai sugerează că el sau ea ar putea fi un produs al reproducerii dintre diferite specii de umanoid.

Dar combinaţia sa unică de caracteristici nu era singurul lucru unic la craniul Kabwe. S-a descoperit de asemenea că are o gaură mică, perfect rotundă, în partea stângă, iar partea dreaptă este sfărâmată în dreptul aceluiaşi loc. Asta sugerează că proiectilul, care a intrat pe partea stângă, a trecut prin craniu cu o asemenea forţă încât a sfărâmat complet partea dreaptă. În mod straniu, menţionarea acestor caracteristici foarte neobişnuite lipseşte de pe pagina Institutul Smithsonian, cât şi de pe cea a Muzeului de Istorie Naturală din Londra, chiar dacă fotografiile sale arată cu claritate gaura din craniu.

În timp ce poate fi natural să presupui că gaura ar putea fi cauzată de o suliţă aruncată cu viteză mare, un articol recent din The Shields Gazette a explicat că investigaţiile au dovedit că aceasta nu este posibil. ”Când craniul este lovit de un proiectil care are o viteză relativ coborâtă – asemenea unor săgeţi, sau suliţe – produce aşa numitele crăpături radiale sau striaţii; bucăţi mici fracturate sunt împrăştiate de la locul impactului”, a notat The Shields Gazelle. ”De vreme ce nu există fracturi radiale pe craniul (presupusului) Neanderthal, s-a concluzionat în unanimitate că proiectilul trebuie să fi avut o viteză mult mai mare decât o săgeată sau o suliţă”.

Potrivit cărţii ”Tehnologia Zeilor: Ştiinţa Anticilor” scrisă de către David Hatcher Childress, un expert legist german care a emis o concluzie chiar mai interesantă – ”caracteristicile pe care le înfăţişează craniul omului Rhodesian nu ar putea fi cauzate de nimic altceva decât de un glonţ”. Cercetătorul René Noorbergen, care a investigat misterul în ”Secretele Raselor Pierdute”, a reafirmat această concluzie spunând că ”aceleaşi caracteristici se pot vedea în victimele moderne cu răni în craniu provocate de împuşcăturile unei puşti profesioniste”.

Dacă este adevărat, aceasta ar însemna că:

1. Craniul nu este atât de vechi cum se credea. SAU

2.Craniul antic a fost împuşcat în timpuri moderne. SAU

3. Craniul antic a fost împuşcat în timpuri antice de o civilizaţie avansată tehnologic.

Prima şi a doua opţiune totuşi sunt excluse de faptul că acesta craniu a fost găsit la o adâncime de 19 metri, care confirmă că este de cel puţin câteva mii de ani vechime, şi că nu a stat la suprafaţa pământului, expus la împuşcături în ultimele decenii. Iar astfel rămâne cu a treia opţiune, sau ar putea exista şi alte explicaţii ?

Înainte de a explora aceste ipoteze, trebuie să dăm atenţie unui alt craniu descoperit, care adânceşte şi mai mult acest mister. La mii de kilometri depărtare, de-a lungul râului Lena din Rusia, a fost descoperit un alt craniu antic având acelaşi fel de gaură curată şi rotundă. Craniul aparţinea unui bivol, o specie dispărută de bovină care a trăit cu 4.000 până la 2 milioane de ani în urmă. Similar cu osemintele din Kabwe, gaura din craniul de bivol nu are crăpături radiale care pot fi produse de proiectile precum săgeţile sau suliţele.

Craniul, afişat acum în Muzeul de Paleontologie din Moscova, n-ar putea fi lovit de un glonţ în timpurile moderne deoarece calcificarea din jurul găuri arată că bourul a mai supravieţuit cu gaura încă un timp. Toate aceste indicii nu ne-au ajutat totuşi să aflăm adevărul. Dar la suprafaţă au apărut numeroase ipoteze şi speculaţii, de la teorii radicale, precum idea propusă de The Shields Gazette că ”cineva din viitor, purtând o armă de foc, a călătorit în trecut şi s-a implicat în vreun fel de expediţie de vânătoare trans-temporală”, până la o sugestie puţin mai plauzibilă care spune că găurile au fost provocate de şrapnel sau de un mic meteorit ori vreun obiect similar.

În cercurile arheologice alternative, totuşi, cea mai populară perspectivă este că omul antic ar fi fost la un moment dat foarte dezvoltat din punct de vedere tehnologic, pentru ca apoi societatea să regreseze. Totuşi, ar putea două societăţi diferite, separate de mii de ani şi de o prăpastie culturală vastă, să inventeze arme care să tragă proiectile mici, cilindrice sau sferice, la viteze foarte mari ?