INTERVIU EXCLUSIV: John Perkins, fostul asasin economic, despre "economia morţii"

John Perkins, autorul bestseller-ului Confesiunile unui asasin economic, va sosi pentru prima dată în România pe 9 octombrie, în cadrul unei serii de evenimente organizate de Asociaţia Pachamama România şi Asociaţia Heritage. Perkins este unul dintre cei mai celebri luptători împotriva "capitalismului de pradă", fiind în acelaşi timp şi un susţinător al valorilor democratice. Am avut ocazia să-i luăm un interviu în avanpremiera turneului său prin România.

Reporter : Astăzi, vom discuta cu John Perkins, un nume care n-ar mai avea nevoie de nicio prezentare. Totuşi, pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu John – el s-a lansat ca economist şi angajat al companiei Charles T. Main şi al - de acum - infamei Agenţii Naţionale de Securitate (NSA) a SUA. Perkins este un activist şi economist, care a scris bestseller-uri internaţionale, cum ar fi Confessions of an economic hit man (Confesiunile unui asasin economic) şi Hoodwinked (Indus în eroare).

John a şocat întreaga lume prin cunoaşterea pe care o posedă despre planurile ascunse ale lumii financiare occidentale, în special, despre modul în care marile organizaţii financiare, precum USAID şi Banca Mondială oferă împrumuturi care nu sunt destinate să ajute cu adevărat populaţia sau economia unei ţări, ci să o subjuge prin (încărcarea lor cu) datorii imposibil de plătit, îmbogăţind în acelaşi timp marile corporaţii care mituiesc sistemul politic occidental – îndeosebi, pe cel american – şi amplificând corupţia elitei politice locale.

John, îţi mulţumesc foarte mult pentru oportunitatea acestui interviu. Sper că eşti bine.

Perkins: Este plăcerea mea. Mulţumesc. Da, sunt foarte bine, mulţumesc. De-abia aştept să vizitez frumoasa voastră ţară în săptămânile următoare.

Reporter : Ei bine, noi îţi dorim bun venit, de pe acum. O mulţime de oameni vor asista probabil la prelegerile pe care le vei susţine, deoarece cartea ta a fost tradusă şi a produs un real “cutremur” pe aici.

Ai scris despre o mulţime de lucruri care se petrec sub faţada lumii claselor superioare din cadrul instituţiilor financiare internaţionale. Ai petrecut zece ani lucrând în slujba a ceea ce ai numit “capitalismul de pradă”, sau “imperiul din umbră”, care răsfaţă lumea occidentală, în timp ce subjugă aşa-numitele ţări “în curs de dezvoltare”.

Sunt sigur că ai mai vorbit despre acest subiect de o mie de ori, însă, te rog să le povesteşti pe scurt ascultătorilor noştri care nu sunt familiarizaţi cu viaţa şi opera ta ce înseamnă mai exact un asasin economic.

Perkins: Ei bine, cred că este corect să afirm că asasinii economici au creat într-adevăr primul imperiu mondial, unul realmente global. Aici nu este vorba despre un imperiu american. Este cu certitudine un imperiu corporatist, deşi Statele Unite au jucat, în mod sigur, un mare rol în susţinerea acestui imperiu prin intermediul armatei sale, al Pentagonului, al agenţiilor de informaţii etc. Este un imperiu al corporaţiilor, iar asasinii economici au lucrat în numeroase moduri. Probabil, cea mai frecvent întâlnită cale este cea prin care oamenii de acest fel, mai mult decât oricine altcineva, identifică ţările care posedă resurse la care corporaţiile noastre râvnesc, cum ar fi petrolul şi gazele din România, şi aşa mai departe. Apoi, aceştia aranjează acelei ţări să primească împrumuturi uriaşe de la Banca Mondială şi de la FMI. Încă o dată (trebuie să remarc), România este o ţară familiarizată cu asta. Însă, în cele mai multe cazuri, banii nu ajută realmente ţara, sau populaţia sa, prea mult.

Banii sunt folosiţi pentru angajarea propriilor corporaţii, în scopul desfăşurării proiectelor de infrastructură în acele ţări, sau al privatizării, astfel încât marile corporaţii să ajungă să deţină ceea ce fuseseră iniţial proprietăţi ale sectorului public. Totuşi, ţările ajung să fie îndatorate de un uriaş împrumut, pe care nu îl pot plăti în niciun caz. Prin urmare, câteva familii foarte bogate din ţările respective beneficiază de asta, corporaţiile internaţionale beneficiază, la rândul lor, însă, majoritatea populaţiei nu beneficiază prea mult de aceste lucruri şi, în cele din urmă, este foarte, foarte dificil pentru ţara în cauză să îşi achite datoriile. În multe cazuri, aceste ţări nu îşi pot achita datoriile, astfel că ne întoarcem noi, asasinii economici, FMI-ul etc. şi spunem: “Hei, din moment ce nu vă puteţi achita datoriile, pregătiţi-vă petrolul, gazele şi toate resursele, pe care le vom transfera corporaţiilor noastre şi privatizaţi totul, prin vânzarea utilităţilor publice, a marilor sisteme de canalizare ş.a.m.d., în favoarea corporaţiilor noastre.”

De asemenea, ei îşi dau seama că, dacă ţara nu ajunge sub umbrela imensului imperiu corporatist, ca o parte constituentă a sa, în cele câteva cazuri în care (această tactică) nu are succes, acolo unde liderii acestor ţări sunt (de neînduplecat), atunci intră şacalii şi, fie îi asasinează pe lideri, fie dau jos guvernele prin lovituri de stat. Se vorbeşte despre cum acest lucru s-a întâmplat în Panama şi în Ecuador cu Jaime Roldos, un caz pe care democraţii caută să îl muşamalizeze, un om care a rezistat tentativelor uşoare de persuadare. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Omar Torrijos, pentru că a rămas la (conducerea statului) Panama. Amândoi au fost asasinaţi de şacali.

Reporter : Corect. O întrebare - Ceea ce mi-a stârnit curiozitatea este că ai dus o viaţă foarte prosperă ca parte importantă a sistemului financiar. Ai deţinut putere, bani, toate lucrurile pe care vesticii le doresc, pentru care asudă şi chiar ucid, uneori. Ce anume te-a determinat să renunţi la toate acestea?

Perkins: Atunci, la început, în primul rând, am făcut parte din voluntarii Peace Corps şi am lucrat în junglele Ecuadorului, în pădurile tropicale sud-americane. Înainte de această etapă, atunci când am terminat facultatea, m-am alăturat Peace Corps şi am lucrat cu indigenii. Prin urmare, văzusem cealaltă faţă a dezvoltării şi modul în care marile baraje hidro-energetice şi alte proiecte de infrastructură pot într-adevăr dăuna populaţiilor sărace, prin privarea lor de rezervele de apă ş.a.m.d. Văzusem aceste lucruri. Însă, apoi, când am părăsit Peace Corps şi m-am întors la activitatea pentru care mă pregătisem profesional, anume, cea de economist, de economist-şef al unei firme de consultanţă, în anii de început, mă gândeam că făceam ceea ce era corect, pentru că asta ne fusese predat la facultatea de afaceri, asta este ceea spune Banca Mondială, precum şi toate autorităţile în domeniu. Acesta este modul prin care ţările sărace sunt ajutate să se dezvolte. De fapt, într-o măsură destul de mare, chiar a funcţionat.

Ştii, ţările, PIB-urile, economiile se dezvoltă atunci când efectuezi proiecte de infrastructură. Însă, în timp, am început să văd tot mai mult că, deşi economia se dezvolta, oamenii săraci deveneau mai săraci, clasa de mijloc trăia tot mai prost, iar cei bogaţi continuau să se îmbogăţească. Deci, de-a lungul timpului, am început să observ acest lucru: ceea ce făceam nu servea în realitate intereselor oamenilor pe care spusesem că îi ajutăm, anume, celor săraci. Noi serveam interesele oamenilor bogaţi. Aşadar, mi-a luat ceva vreme, însă, din ce în ce mai mult, am început să îmi dau seama de asta, în urma unui moment de profundă epifanie, după ce fusesem în activitate timp de zece ani. Mi-am dat seama cu claritate că ceea ce făceam servea practic subjugării lumii şi mi-am spus că trebuie să ies de acolo.

Reporter : A trebuit să îţi mobilizezi curajul pentru a face asta. Sunt sigur că nu a fost uşor să te întorci contra sistemului. În plus, eşti încă viu, ceea ce este într-adevăr o realizare din punctul de vedere al românilor. România este o ţară fost-comunistă, care era obişnuită cu tot felul de conspiraţii criminale, planificate de la nivel înalt, inclusiv de guvern, iar ideea conform căreia un individ ar putea fi omorât pentru că a vorbit este ceva destul de larg acceptat pe aici. Aşadar, realmente, cum ai scăpat?

Perkins: Ei bine, ai atins un punct foarte interesant. Deoarece, atunci când am renunţat pentru prima oară, în anii 1980, am început să scriu o carte despre asta şi am intervievat alţi asasini economici şi şacali, pentru a le scrie relatările în carte. Imediat după aceea, am primit apeluri telefonice în care viaţa mea, împreună cu cea a fiicei mele, pe atunci doar bebeluş, au fost ameninţate. Cam în aceeaşi perioadă, am fost invitat la nivel înalt de către preşedintele unei mari firme de consultanţă care reprezentase unul dintre concurenţii noştri majori, anume, directorul executiv al companiei Stone & Webster. M-a invitat la cină şi mi-a spus: “Ştii, ai o calificare grozavă; ai fost şef-economist la una dintre companiile noastre rivale. Ne-ar face plăcere să îţi folosim experienţa. Nu trebuie să faci nimic, doar să ne permiţi să îţi folosim numele şi să te opreşti din scrierea cărţii la care lucrezi, iar noi îţi vom plăti o jumătate de milion de dolari, în calitate de expert în consultanţă.”

Îţi poţi închipui: pe de-o parte, viaţa mea era ameninţată, la fel şi viaţa fiicei mele, iar eu am scăpat prin acceptarea unei mite – o mită complet legală în Statele Unite. Am luat banii şi nu am scris cartea timp de mai mulţi ani. Şi, apoi, după 11 septembrie (2001), am scris alte cinci cărţi despre populaţiile indigene. Cu asta n-au fost probleme.

Dar pe 11 septembrie, mă aflam pe Amazon, iar când am ajuns acasă, am mers la New York, la Ground Zero şi am decis ca trebuia să scriu această carte. În cele din urmă, am hotărât să nu mai intervievez pe nimeni, ci să scriu o confesiune, nu sub forma unui expozeu, ci a unei istorisiri personale, pe care să o duc până la capăt, fără a mai vorbi cu altcineva, fără a mai informa vreo altă persoană că scriam cartea. Iar, acum, această carte, pe care o am în mână, ajunsă în mâinile industriei editoriale, a devenit poliţa mea de asigurare. Cred că dacă mi se întâmplă ceva neobişnuit, fie mă împuşcă cineva, fie păţesc vreun accident foarte bizar, vânzările pentru cartea mea vor creşte din nou spectaculos, iar asta este exact opusul a ceea ce doresc ei să se întâmple. Prin urmare, a scoate o carte pe piaţă reprezintă, de fapt, o poliţă de asigurare.

Reporter : O întrebare - pentru că ai lucrat mult în America Latină, iar munca ta, din câte ştiu, s-a focalizat pe acea regiune, există acolo o combinaţie cu adevărat nefastă între politica externă a SUA şi deciziile economice greşite adoptate de către o parte a ţărilor din America Latină.

Însă, în Europa de Est, unde te vei afla în scurt timp, lucrurile stau puţin diferit, pentru că, aici, timp de un număr de ani, oamenii au privit America drept un luptător adevărat, drept naţiunea care va aduce, de fapt, libertate oamenilor aflaţi atunci sub comunism. Poate ca şi din acest motiv, cărţile tale au cauzat un real cutremur pe aici.

Ai prezentat adevărul, sau o mare parte din el, iar una dintre problemele pricinuite de adevăr este că aduce cu sine şi responsabilitatea, iar multora le displace acest lucru. Însă, pentru România a fost destul de dureros, deoarece cărţile tale au ajutat la dărâmarea unuia dintre miturile pe care ni le-am creat aici, în Europa de Est, pentru a supravieţui iernii comuniste, nebuniei, iar mitul spunea că lumea occidentală ar fi grozavă şi că, undeva acolo, ar exista un loc binecuvântat, onest, unde tinerii ar putea duce o viaţă plină de realizări şi s-ar putea distanţa de fărădelegi ş.a.m.d. Tu demolezi asta.

Acum, oamenii par a fi profund confuzi, în cumpănă între Vest, cu standardele sale duble, după cum ai demonstrat şi tu, şi Est, care pare să nu aibă niciun fel de standarde, nici măcar pe hârtie. Care crezi că este soluţia?

Perkins: Aduci în discuţie un punct extrem de interesant. Mă consider un american extrem de loial, însă, loial faţă de bază guvernării noastre, faţă de principiile aflate în spatele ei. Cred cu putere în democraţie, însă, ceea ce am văzut este că Statele Unite, în timpul vieţii mele, au căzut în capcana tentaţiei de a deveni imperiu. Totuşi, vreau să spun că nu este vorba despre Statele Unite, în fapt, ci despre marile corporaţii, iar eu sper enorm de mult că putem schimba situaţia, fiindcă pieţele locale, în realitate, se află în cadrul democraţiei, astfel încât, aceste mari corporaţii supravieţuiesc şi prosperă numai pentru că noi, oamenii lumii, le susţinem. Dar putem schimba această situaţie. Acesta este singurul motiv pentru care scriu, pentru care trăiesc şi vorbesc despre aceasta astăzi: pentru a convinge oamenii că putem face lucrurile mult mai bine. Aşadar, punctul interesant pe care cred că îl aduci în discuţie este acesta: în ţări precum România, unde a existat această tensiune între Statele Unite şi Uniunea Sovietică, în timpul Războiului Rece, ca şi atunci când Uniunea Sovietică s-a dezmembrat ulterior, dintr-o dată, iar Statele Unite au intervenit şi au oferit o alternativă, reprezentată de democraţie, o alternativă foarte atrăgătoare. Au prezentat o contrapondere faţă de Uniunea Sovietică şi, în opinia mea, a fost extrem de importantă şi benefică pentru ţări ca România şi multe altele.

Reporter : Da, a fost.

Perkins: Ţările din America Latină, din Africa şi Asia s-au aflat într-o situaţie cu totul diferită, fiindcă, deşi Războiul Rece era în plină desfăşurare, acele regiuni ale lumii nu s-au aflat sub controlul Uniunii Sovietice, aşa cum s-a aflat România. Prin urmare, este o problemă foarte diferită şi consider că ceea ce trebuie să facem acum este să urmărim un lucru foarte, foarte important, care se întâmplă în lume: faptul că recunoaştem că ne confruntăm în prezent cu crize uriaşe în lume, cu schimbări climatice, cu schimbări majore pe glob, cu suprapopularea şi cu distrugerea mediului nostru, a planetei noastre. În realitate, am observat că ceea ce ne-am creat este ceea ce numesc eu o “economie a morţii”, o economie bazată într-o mare măsură pe război, pe o traiectorie a războiului, pe conflicte. Şi, cu siguranţă, am văzut astăzi în Ucraina, ca şi în multe alte părţi ale lumii, cum sunt provocate conflicte care distrug marile economii. Imensele corporaţii agreează calea războiului, fiindcă multe dintre ele câştigă o mulţime de bani din asta.

Reporter : Corect.

Perkins: De asemenea, mai observăm existenţa unei economii bazate pe distrugerea resurselor Pământului, exact a acelor resurse pe care economiile noastre sunt construite. Este necesar acum să ne îndreptăm către ceea ce eu numesc o “economie a vieţii”, bazată pe curăţarea poluării aeriene, pe eliminarea războiului, a disperării care i-a determinat pe acei oameni să devină terorişti, pe eliminarea foametei, a exasperării şi a furiei, precum şi pe depunerea de eforturi în direcţia purificării aerului de poluare, ajutării oamenilor înfometaţi să se hrănească singuri, dezvoltării noilor tehnologii pentru transport, energie şi comunicaţii, domeniul bancar, toate. Există o imensă oportunitate aici, prin intermediul căreia putem să ne îndreptăm către o nouă eră, iar eu consider că avem realmente nevoie să vedem cum încurajăm corporaţiile să facă aceste lucruri, să recunoască faptul că nu este vorba despre Statele Unite versus Uniunea Sovietică sau China. În cele din urmă, este vorba despre corporaţiile care conduc economiile tuturor acestor regiuni, iar noi trebuie să înţelegem că nimeni nu spune că aceste corporaţii nu sunt rele. Sunt, pur si simplu, malefice şi răspund tiparelor noastre de cumpărare şi de investiţii, iar noi putem schimba toate acestea.

Reporter: Mă pot gândi că există două căi de a duce aceasta la realizare. Una ar fi să îi determini pe oamenii ahtiaţi după profit, indivizi pe care îi descrii în cartea ta ca ucigând preşedinţi şi jefuind naţiuni întregi, să se schimbe şi să înceapă să gândească precum Maica Teresa, însă, în mod evident, asta va fi foarte dificil. Aşadar, asta nu pare a fi calea probabilă de urmat. Însă, dacă înţeleg corect ceea ce spui, propui o cale de educare reală, pe scară largă, a oamenilor, a maselor, făcându-i conştienţi de distrugerea la care participă în mod inconştient, corect?

Perkins: Ei bine, da. Şi consider că asta este ceea ce se întâmplă. Este o schimbare de conştiinţă, o schimbare de mentalitate. Ceea ce realizez este că am fost educat cu această mentalitate a asasinilor economici, efectuând investiţii uriaşe în proiecte de infrastructură care ajută câteva familii bogate şi marile corporaţii multinaţionale. Însă, acum, am înţeles că acest proces nu funcţiona în realitate, iar eu mi-am putut schimba mentalitatea, iar acum lucrăm la un sistem care chiar poate funcţiona. Consider că tot ceea ce avem de făcut este să ne distanţăm de mentalitatea de tip “ei versus noi”, fie că este vorba de Uniunea Sovietică, de Statele Unite, de China, sau de oricine altcineva, şi să realizăm că suntem toţi împreună. Trăim cu toţii pe o staţie spaţială foarte fragilă care nu are bărci de salvare. Nu putem pleca. Eu cred că există speranţe uriaşe aici, fiindcă înţelegem că marile corporaţii conduc totul: economia Rusiei, depinde de comerţul internaţional, la fel ca şi cea Chinei, a Indiei, a Braziliei, a Statelor Unite şi a României, şi trebuie să realizăm că, pur si simplu, nu există numai această forţă unică în lume. Este vorba despre forţa pieţelor ce dă forţă corporaţiilor, iar aceasta depinde de noi toţi.

De curând am avut parte de un marş privind schimbările climatice în multe părţi ale lumii, iar în New York a fost uriaş; la fel a fost cazul şi în alte zone din Statele unite. Oamenii se reunesc şi înţeleg că trebuie, trebuie cu adevărat să ne schimbăm. Faptul că, în România, cartea mea este populară, ca şi în Rusia, India, Brazilia şi în jurul lumii, arată că oamenii chiar se trezesc în privinţa acestei chestiuni, înţelegând că răspunsul nu stă în divinizarea sistemului pe care Statele Unite l-a tot propus în toată lumea, care este, în realitate, un sistem uriaş al corporaţiilor. Însă, este un sistem în mod fundamental definit prin principiile noastre de bază, ale Statelor Unite, care ne-au reprezentat: principiile democraţiei. Acum, trebuie doar să ne asigurăm ca acel sistem să includă marile corporaţii.

Reporter : Îţi mulţumim pentru interviu şi sper că vom ajunge să discutăm mai pe larg în România. Aşteptăm să ne întâlnim aici.

Perkins: De abia aştept să fiu alături de voi în România şi am speranţa că putem discuta mai amănunţit. Vreau doar să spun: cred că România se află, în realitate, într-o poziţie realmente cheie, întrucât a fost o parte a Uniunii Sovietice, iar acum este membră a NATO şi a Uniunii Europene. Faptul că am fost invitat în acest moment-cheie, când Rusia cu Uniunea Europeană şi Statele Unite, încă o dată, par să se afle pe poziţii opuse. Însă, într-un fel, cred cu fermitate că liderii tuturor acestor ţări recunosc faptul că lumea este foarte diferită faţă de ceea ce a fost la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi că nu putem să ne întoarcem într-un alt Război Rece, ci trebuie să avansăm împreună. Cred că românii înţeleg acest lucru şi că pot cu adevărat să joace un rol de frunte şi să fie un model pentru multe alte ţări, ghidându-ne în noua direcţie. De aceea, sunt atât de fascinat şi entuziasmat să ajung acolo, în afara faptului că mi-a plăcut mult istoria ţării voastre şi aştept cu nerăbdare să petrec puţin timp în ţara voastră, cu voi.

În perioada 8-20 octombrie, la invitaţia Asociaţiei Pachamama România şi a Asocialţiei Heritage - Partener UNESCO, John Perkins va conferenţia în mai multe centre universitare din ţară, printre care şi Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava.

9 OCTOMBRIE 2014 – 16.30-18.30

IAŞI – UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” Aula Magna

Tema: Geopolitică. Apel la acţiune

10 OCTOMBRIE 2014 – 17.00-19.00

SUCEAVA – UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” Aula Corp E

Tema: Geopolitică. Apel la acţiune

13 OCTOMBRIE 2014 – 15.00-17.00

CLUJ-NAPOCA – UNIVERSITATEA “BABEŞ BOLYAI” Aula FSEGA

Tema: Criza economică globală – cauze şi soluţii

16 OCTOMBRIE 2014 – 13.30-15.30

BUCUREŞTI – ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Aula Magna

Tema: Asasinat economic şi profeţii: schimbarea noastră şi a lumii întregi

18 OCTOMBRIE 2014 – 10.00 – 17.00

BUCUREŞTI – Colegiul National Gheorghe Lazar, Blv. Regina Elisabeta, nr. 48, Bucureşti

Tema: Transformarea crizei mondiale într-o nouă economie

19 OCTOMBRIE 2014 – 10.00 – 17.00

BUCUREŞTI – Seeds for Happiness Center, Str. Fabrica de Chibrituri, nr. 17, Bucureşti

Tema: Transformarea personală şi globală. Iniţieri pentru ridicarea nivelului de conştiinţă

Costul participării este de 150 lei/workshop. Mai multe detalii pe www.pachamamaromania.ro