Merkel a dominat summit-ul: ce a obţinut Germania la G7

Summitul G7 de la Castelul Elmau nu va avea o mare temă, anunţa cancelarul german Angela Merkel înaintea evenimentului. Cum în privinţa conflictului din Ucraina era greu de crezut că vor exista progrese, reuniunea ar fi urmat să se concentreze pe subiecte precum combaterea coordonată la nivel internaţional a unor epidemii precum Ebola şi pe contracararea efectelor schimbărilor climatice. Până la urmă însă Merkel a obţinut mai mult decât spera de la statele G7 – o declaraţie de extindere a sancţiunilor împotriva Rusiei dacă aceasta refuză să aplice acordul de la Minsk şi una legată de limitarea încălzirii globale la două grade Celsius, o premisă bună pentru summitul climatic din decembrie de la Paris.

Angela Merkel nu este cunoscută pentru marea ei viziune pentru viitorul Europei, ci pentru pragmatismul cu care conduce un continent măcinat de crize. Preşedinţia germană a G7 şi-a stabilit câteva obiective pe care le consideră realizabile – construirea unui sistem internaţional de sănătate, care ar putea însemna inclusiv mobilizarea de ”căşti albe” pentru prevenirea epidemiilor de tip Ebola, un plan de combatere a rezistenţei la antibiotice, acorduri de protejare a oceanelor lumii ca fiind cele mai mari ecosisteme ale planetei. Merkel a vizitat toate statele clubului celor mai industrializate economii înainte de summit şi s-a întâlnit şi cu reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile.

În ciuda acestui tur de forţă, au existat voci critice care au susţinut că abordarea preşedinţiei germane a G7 este centrată pe cantitate, nu pe calitate, iar cancelaria nu ştie exact ce vrea de la acest eveniment, dovadă că n-a insistat pe o temă principală aşa cum a făcut la summitul G8 din 2007 de la Heiligendamm, care a fost centrat pe contracararea efectelor schimbărilor climatice. Atunci Germania a reuşit să-l convingă pe preşedintele american de la acea vreme, George W.Bush, de importanţa problemei încălzirii globale şi a asumării unor ţinte de reducere a emisiilor de carbon cu efect de seră. Americanii au cerut însă în schimbul concesiilor pe acest subiect ca europenii să renunţe la reglementarea hedge fund-urilor, unul dintre factorii declanşatorii ai crizei financiare. SUA au revenit într-adevăr la masa negocierilor din cadrul ONU legate de schimbarea climatică, dar în 2009 la Conferinţa de la Copenhaga acestea au fost blocate.

Lipsa unei teme mari

Ziarul ”Die Welt” scria înainte de summitul G7 de la Elmau că Merkel ar putea să transforme reuniunea într-un succes, profitând de absenţa preşedintelui rus pentru a transmite un mesaj puternic de salvare a Ucrainei, a cărei economie este în prăbuşire liberă, ca urmare a războiului din Est. Iniţial cancelarul german a refuzat să declare conflictul din Ucraina ca temă principală, afirmând într-un interviu pentru că ”nu trebuie să existe mari aşteptări legate de rezultatele summitului pentru că nu se pot rezolva toate conflictele într-o duminică şi într-o luni”. Cu alte cuvinte, Merkel a sugerat să nu-şi facă nimeni iluzii, ca să nu aibă deziluzii.

La sfârşitul summitului însă ea a vorbit despre o ”întâlnire foarte productivă”, arătând că statele G7 au prezentat o poziţie unită faţă de Rusia. Ele au condiţionat ridicarea sancţiunilor impuse de UE Rusiei de aplicarea prevederilor protocolului de la Minsk şi s-au arătat de acord cu înăsprirea sancţiunilor dacă regimul de la Moscova îşi continuă actuala politică de destabilizare a Ucrainei. ”Suntem pregătiţi , dacă va fi nevoie, deşi nu vrem asta, să înăsprim sancţiunile”, a declarat Merkel, care a arătat că statele G7 – SUA, Japonia, Canada, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia - vor face totuşi tot ce vor putea pentru continuarea procesului de soluţionare a conflictului pe cale politico-diplomatică.

Totuşi oricât de bine ar suna aceste declaraţii de intenţie, semnalul de forţă şi unitate transmis Rusiei nu va putea înlocui măsurile concrete de salvare a Ucrainei, adică un pachet de asistenţă financiară pe care UE trebuie să-l aloce pentru supravieţuirea economiei ucrainene. Deocamdată asistenţa financiară europeană s-a limitat la programe existente şi împrumuturi bilaterale, precum 500 de milioane de euro de la Germania şi 100 de milioane de euro de la Polonia, dar aceste sume sunt insuficiente.

Combaterea încălzirii globale

Merkel a reuşit să mişte lucrurile la summitul de la Elmau, cel puţin sub forma unor declaraţii de bune intenţii, în problema Ucrainei şi a schimbărilor climatice. Ea şi-a reconfirmat renumele de ”cancelar al climatului”.

O altă victorie pe care Merkel o poate prezenta după summitul de la Elmau este legată de tema contracarării efectelor schimbărilor climatice. Deşi nimeni nu se aştepta la vreun rezultat de la aceste discuţii, dat fiind că abia următorul summit climatic de la Paris din decembrie va fi decisiv în acest sens, statele G7, sub impulsul Germaniei, au hotărât limitarea temperaturilor medii globale la 2 grade Celsius pentru a preveni încălzirea globală. Plecând de la această premisă pozitivă, la summitul de la Paris s-ar putea semna o convenţie prin care statele G7 se angajează să-şi decarbonizeze total sectorul energetic până în 2050 şi întreaga economie până la sfârşitul secolului.

Experţi în energie avertizează însă că stabilirea de astfel de ţinte ambiţioase şi constrângătoare ar putea duce la un fiasco aşa cum s-a întâmplat la summitul climatic de la Copenhaga. Ei propun în locul stabilirii unor restricţii clare pentru emisiile de carbon, care riscă să nu fie respectate, susţinerea şi impulsionarea transformării economice, adică a trecerii la energii regenerabile prin paşi mici. Deocamdată ideea preşedinţiei germane de introducere a unui obiectiv de decarbonizare a fost îmbrăţişată de majoritatea statelor G7, dar Japonia se opune. Premierul Shinzo Abe a vorbit despre o reducere de doar 26% a emisiilor până în 2020, departe de obiectivul ambiţios dorit de Berlin.

Totuşi, una peste alta, Merkel a reuşit să mişte lucrurile la summitul de la Elmau, cel puţin sub forma unor declaraţii de bune intenţii, în problema Ucrainei şi a schimbărilor climatice. Ea şi-a reconfirmat renumele de ”cancelar al climatului”. Guvernul german a şi dublat recent sumele alocate ţărilor în curs de dezvoltare pentru contracararea efectelor acestui fenomen, ceea ce-i conferă credibilitate. Prin urmare, abordarea ”Fără o temă mare” a cancelarului a fost câştigătoare.

Jurnaliştii germani au explicat lipsa unei teme centrale a summitului şi prin faptul că Angela Merkel nu mai are nevoie să dovedească pe plan european şi global. În timp ce preşedintele francez este slăbit de lipsa reformelor de acasă, preşedintele american Barack Obama este tot mai centrat pe problemele interne, premierul italian Matteo Renzi are de furcă cu reformele dureroase pe care le-a iniţiat, ea conduce Europa fără o naraţiune care să inspire, dar cu un pragmatism care a ajutat-o să rămână la putere timp de 10 ani deja în Germania. În ciuda scandalului NSA-BND, cota de popularitate a cancelarei nu a fost încă semnificativ afectată, iar Merkel rămâne liderul cel mai puternic din Europa. Ea pare de neclintit.

”Die Welt” vorbeşte chiar despre ”Merkelizarea lumii” deoarece cancelarul german conduce deja Germania, zona euro şi acum şi lumea prin G7. Ea insistă mai mult pe abordările bilaterale şi interguvernamentale decât pe soluţionarea problemelor prin intermediul organizaţiilor internaţionale. De exemplu, pentru prevenirea internaţională a epidemiilor, Merkel nu cere doar creşterea fondurilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ci propune şi crearea unui mecanism prin care statele să reacţioneze coordonat la noi crize de tip Ebola. În lumea lui Merkel, guvernarea globală reprezintă o conferinţă permanentă de soluţionare a crizelor formată din state, conduse de Germania. Summitul G7 de la Elmau a fost încă un exemplu în acest sens.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.