Marea Unire a lui Geoană. Aşa de frumos că mă ia cu frică

Ne lovesc două surprize legate de vizita Victoriei Nuland la Bucureşti: prima, că premierul României a adunat cumva, în sfârşit, suficient curaj încât să dea faţă cu doamna de fier a Americii.

Ce-i drept, înţeleg de ce i-a fost frică lui Ponta să dea ochii cu Nuland – el fiind un reprezentant al jocului politic de-a alba-neagra la noi, fără urme de ceva care să aducă măcar a coloană vertebrală. Ea fiind femeia care, în plin război civil în Ucraina anul trecut, a avut tăria să înjure toată Uniunea Europeană, câştigând măcar stima ruşilor care ascultau telefonul "securizat".

A doua surpriză – întâlnirea cu Geoană, cireaşa de pe tort, iar asta mi se pare de comentat.

Geoană a stat prin SUA o grămadă de vreme. Şeful Institutului Aspen, ca să mai zic. Gestul lui Nuland dă un semnal. Ea pare să spună, prin acceptarea întâlnirii, că propune aripa, aşa frântă din start, a lui Geoană, ca alternativă la PSD-ul hard-code, care tocmai a luat-o rău la alegeri.

Atunci ce aduce Geoană la masa? O treabă ciudată rău: o construcţie politică minune, "adevărat"panaceu, de uniune naţională, între noul PSD (deocamdată existent doar în dimensiunea a patra, aia care nu se vede) şi "noul" PNL (altă şmecherie la împachetare).

Geoană se urcă pe minunatul val al înnoirii exprimat de români la vot în 16 noiembrie, şi arată că singurul lucru care poate restarta totul - “în mod evident singura soluţie” sună citatul exact - este construcţia unei mari coaliţii care să fie capabilă să pună în practică această “noua regulă”. Şi dă exemplul Germaniei - de parcă dacă Iohannis a fost votat în lipsă de altă alternativă, Germania e cuvântul care ameţeşte.

În adresa lui Geoană sunt tulburător de multe şuşanele. Una că regulile nu sunt noi. Sunt vechi şi le ştim toţi, numai că au fost călcate în picioare de politicieni, iar noi am consimţit, aşa ocupaţi cu supravieţuirea cum suntem. Care politicieni le-au călcat? Exact tot ăia, care ar trebui să nu le calce acum.

A doua idee, strecurată elegant de Geoană, propune, de fapt, să mai facem o supă, "să vedeţi ce bună o să iasă acum", deşi folosim tot carne din aia stricată, şi nici nu analizăm cum de supa veche a ieşit rău. “Noul început şi noua regulă” le zice Geoană, poetic, după care începe cu poezie frumoasă, “o realitate în relaţia cu principalii noştri aliaţi europeni” – frază care nu înseamnă chiar nimic, dar poate ameţi ceva tele-privitori.

“Părţile sănătoase” din stânga şi dreapta – Geoană considerându-se exact partea sănătoasă a stângii, aţi ghicit, “cu reguli cu privire la competenţă şi integritate” (semn că şi Geoană s-a prins ce vrea lumea de fapt) vor alcătui, în viziunea lui Geoană exprimată la B1 sub privirile acre ale Ecaterinei Andronescu, “cea mai bună soluţie”.

Geoană pare să ne vândă ca o mega construcţie politică cu mega sprijin electoral va putea scoate ţara asta din găuroiul în care ne-a băgat politica post-decembristă a lui Iliescu. Eu aş spune dimpotrivă! Procentele mari luate de Iliescu au fost tocmai cele care au ajutat la marile furturi din anii ’90, culminate cu guvernarea mafiotă de la începutul lui 2000. Erau toate bazate pe cecul în alb primit de FSN la alegeri.

Ideea lui Geoană, de a împacheta aceleaşi ingrediente mucegăite de corupţie şi cumetrii putrede înfiripate prin bodegile insalubre ale politicii româneşti îmi dă fiori reci, pentru că nu ştiu cât de mare e abilitatea românului de a înţelege că aceiaşi oameni, cu aceleaşi mentalităţi, vor încălca regulile - “noi” cum le zice Geoană - exact în acelaşi fel cum au fost încălcate şi alea "vechi". Cu tupeu!

Rezultatul nu va fi altul decât prelungirea agoniei noastre până cel puţin prin 2020 (cum sună ameninţarea lui Geoană). Ceea ce îmi taie mie, care mi-am petrecut toată viaţa de adult sub umbra politikiei de Dâmboviţa, speranţa că voi vedea şleahta de lupi care guvernează oile, măcar gonită temporar de la stână.