Marea Britanie lovită de "mirajul" gazelor de şist

Autorităţile britanice au dat undă verde exploatării gazelor de şist în ţară, inclusiv în parcurile naţionale. Este pentru prima dată în ultimii şase ani, când guvernul va invita companiile de profil să liciteze pentru licenţele de extracţie a petrolului şi a gazelor de şist. Aproape o jumătate din teritoriul ţării este disponibil firmelor interesate pentru exploatări.

Ministerele de resort studiază inclusiv circumstanţele în care se poate fora în parcurile naţionale, zone de o "frumuseţe naturală ieşită din comun" şi în zonele incluse în patrimoniul mondial, elaborând "reguli" în acest sens, după ce organizaţiile de mediu au cerut interzicerea cu desăvârşire a fracturării în astfel de locaţii.

După Polonia, Marea Britanie este a doua ţară din UE care dă startul exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică, pentru a-şi reduce dependenţa de gazul convenţional mai scump, fie produs intern, fie importat, arată o analiză Gândul.

În pofida protestelor organizaţiilor de mediu, autorităţile britanice au adoptat o legislaţie favorabilă gazelor de şist, cu măsuri de încurajare pentru companiile ce vor exploata gaze de şist, precum scutiri de taxe, subvenţia cu 100.000 de lire sterline pentru fiecare exploatare de gaze de şist sau plata a 1% din profitul companiilor care fac exploatarea către comunităţile locale unde au loc forajele.

La fel ca şi în România, unde Chevron a primit aviz să-şi amplaseze sonda la Pungeşti în pofida opoziţiei ferme a comuniaţii locale, nici în Marea Britanie nu s-a ţinut cont de părerea celor ce vor fi afectaţi de exploatări.

Reamintim că poliţia din Manchester nu s-a sfiit să aplice metode de tip "Pungeşti" la Barton Moss, unde localnicii se împotrivesc proiectului companiei IGas de a exploata gaze de şist în apropierea caselor lor. În primăvară poliţia a intervenit violent pentru a-i împrăştia pe protestatarii strânşi într-o tabără de rezistenţă, rănind persoane în vârstă, femei, inclusiv femei însărcinate şi copii. Imagini live stream cu violenţele forţelor de ordine britanice au apărut pe internet şi au fost difuzate de unele televiziuni.

În faţa opoziţiei populaţiei faţă de gazele de şist, autorităţile se apără afirmând că reglementările de mediu au devenit mai stricte. Problema care se ridică însă, dincolo de asigurările date de autorităţi, este că, la ora actuală, unica metodă de extragere a acestora este fracturarea hidraulică, metodă ce presupune injectarea în sol, cu presiune mare, a apei aditivate cu sute de substanţe chimice.

Deşi "reţetarul" fluidelor injectate în sol nu este făcut public, rapoarte ale Parlamentului European arată că fluidele de fracturare conţin în jur de 750 de substanţe chimice din care numeroase sunt considerate nocive, unele dintre ele fiind chiar cancerigene. Parte din lichidul de fracturare ajunge în timp în pânza de apă freatică, antrenând cu el şi metale grele şi elemente radioactive aflate în sol, în timp ce gaze nocive precum benzenul şi metanul "scapă" în aerul din jurul sondelor. În Texas de exemplu, analizându-se aerul din apropierea sondelor de fracturare hidraulică, s-a constatat că nivelul de benzen prezent în aer este de 55 de ori mai mare decât cel permis de legislaţie în timp ce xylene-ul şi disulfidul de carbon - substanţă utilizată la exploatarea gazelor şi petrolulului de şist - (neurotoxice), împreună cu naftalena (otrăvitoare pentru sânge) şi pyridinele (potenţiali carcinogeni) depăşesc de 384 de ori limitele maxime de siguranţă impuse de lege.

Pe lângă toate aceste efecte adverse ale fracturării hidraulice, mai merită menţionat că în zonele din SUA unde se fracturează, seismicitatea a crescut spectaculos.

Desigur, toate aceste posibile consecinţe ale exploatării gazelor de şist sunt atacate cu "argumentul" necesităţii obţinerii de comustibili ieftini.

Astfel, autorităţile britanice afirmă că gazele de şist din subsolul Regatului Unit (estimate la aproximativ 38.000 de miliarde de metri cubi doar în nordul Marii Britanii) ar asigura necesarul de gaz pentru următorii 40 de ani.

Cu toate acestea, specialişti citaţi de presa britanică arată că această nouă resursă nu este nici pe departe atât de atractivă pe cât pare. Inclusiv în SUA, unde gradul de forare este mare, rata de exploatare a zăcămintelor de gaze de şist este de doar 5%, conform lui Robert Gatliff, specialist geolog consultat de BBC.

Potrivit unei lucrări prezentate la FOREN 2014 de inginerul Bogdan Popescu, în Polonia, ţară care la fel ca Marea Britanie încurajează fracturarea, doar una din 60 de sonde ar putea produce.

Mai mult, nici argumentul gazelor mai ieftine nu ţine. Potrivit unui studiu citat de The Telegraph, costurile pentru infrastructura necesară exploatării gazelor de şist în Marea Britanie au fost estimate la 33 de miliarde de lire sterline, doar 20,5 miliarde fiind cheltuite pe fracturarea hidraulică în sine. Studiul implică 50 de platforme de forare şi 12.600 km de înveliş de oţel, pentru puţurile de forare.

Pe de altă parte, în funcţie de tehnologia folosită, adâncimea la care se forează etc. costurile extragerii gazelor prin fracturare hidraulică sunt de 5-10 ori mai mari decât cele pentru extragerea gazelor convenţionale. La acestea, se vor adăuga, în timp, costuri greu cuantificabile induse de scoaterea din circuitul agricol a terenurilor din jurul sondelor, compromiterea agriculturii şi zootehniei locale, a turismului şi nu în ultimul rând cheltuielile cu sănătatea, întrucât există riscul ca fracturarea hidraulică să aibă efecte nocive asupra sănătăţii în timp. În SUA, în jurul sondelor, s-au raportat deja persoane care s-au îmbolnăvit, naşteri premature, malformaţii, fetuşi morţi.