Lupta pentru bugetul UE: Ponta, Băsescu şi interesul naţional

Politicienii români nu doresc să îmbunătăţească rata de absorbţie, deşi toţi vorbesc acum despre interesul naţional. Premierul Victor Ponta l-a îndemnat pe preşedintele Traian Băsescu să se ducă la Bruxelles şi să apere interesul naţional, să introducă veto dacă se taie banii pentru fondurile de care beneficiază România prin politica de coeziune şi politica agricolă comună. Grija sa nu era însă pentru ce ar putea pierde sau câştiga România, ci pentru ce ar putea câştiga sau pierde USL din acest subiect.

Summitul UE dedicat bugetului a început cu o amânare, multe întâlniri, negocieri şi o luptă acerbă a fiecărei ţări pentru interesele sale. Diviziunile din UE sunt tot mai manifeste între statele net contributoare şi cele net beneficiare, între prietenii coeziunii şi prietenii cheltuielilor optimizate, între prietenii şi adversarii subvenţiilor agricole.

Deja nu se mai discută decât pe varianta propusă de Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European. Preşedintele Comisiei José Barroso a renunţat la propunerea creşterii bugetului UE şi s-a raliat poziţiei statelor mari contributoare. Scopul final de a ajunge la un compromis este însă greu de atins.

Marea Britanie nu este uşor de mulţumit. Premierul Cameron se află într-o situaţie loose-loose. Fie că agrează un compromis la Bruxelles, care va declanşa nemulţumire acasă, sau că introduce vetoul care va duce la eşecul summitului şi la o izolare şi mai puternică a Marii Britanii în UE, el are doar de pierdut.

Pe de altă parte, ţările net contributoare precum Germania, Finlanda, Olanda şi Marea Britanie nu pot să accepte să transfere mai mulţi bani către Bruxelles într-o perioadă de austeritate şi recesiune. Ca urmare, aceste state doresc ca bugetul UE să fie limitat la 1% din PIB-ul Uniunii, adică 960 de miliarde de euro.

În plus, Franţa şi Italia insistă pe scăderea rabatului de care beneficiază Marea Britanie, prin care o parte din contribuţia acestei ţări la bugetul UE este returnată pentru că Regatul Unit nu prea foloseşte subvenţiile agricole. Premierul Cameron a anunţat însă că nu va accepta aşa ceva.

Deci despre ce compromis ar putea fi vorba? Cum să împaci şi capra şi varza? Să nu dezavantajezi nici statele mici care au nevoie de politica de coeziune, nici să nu ţi-i pui în cap pe cei mari, care nu mai vor să plătească cât plăteau până acum.

Soluţia vine tot de la Van Rompuy, care a revenit în cea de-a doua zi a summitului cu o nouă propunere care paradoxal avantajează România pentru că prevede eligibilitatea TVA şi cofinanţare de 85% pentru fondurile de Coeziune, aşa cum a cerut preşedintele Traian Băsescu. România se bate şi pentru eliminarea articolului 45 care condiţionează cuantumul fondurilor de coeziune de rata de absorbţie din exerciţiul financiar precedent. În prima propunere a lui Herman Van Rompuy se prevedea o limitare la maxim 15% a alocărilor suplimentare faţă de bugetul 2007-2013 pentru ţările a căror rată de absorbţie este sub 20%. Se ştie că România stă cel mai prost la acest capitol dintre toate ţările europene. Cu 9,72% rată reală de absorbţie, ţara noastră era singura vizată de această limitare.

Nu este încă foarte clar dacă România va reuşi să câştige mai mult decât aceste două victorii de etapă. Germania şi alţi contributori mari ar putea să respingă aceste măsuri. Şi până la urmă nu este vina lor că România nu are capacitatea de a absorbi decât o infimă parte din fondurile alocate. Birocraţia, incapacitatea autorităţilor responsabile de a face proiectele, corupţia şi alte tare specifice româneşti nu pot să ţină blocaţi bani care rămân neutilizaţi şi pe care alţii ar şti să-i folosească. Argumentul că ni se cuvin pentru că suntem stat membru UE şi deci, fie că-i cheltuim sau nu, trebuie să-i primim, nu stă în picioare. De ce nu aducem experţi polonezi care să ne înveţe cum fac ei?

Premierul Victor Ponta s-a asigurat pentru ambele cazuri. În cazul în care Băsescu va obţine ce şi-a propus pentru ca să nu fie scăzute fondurile pentru România, vă spune că acesta a acţionat în interesul naţional şi în baza mandatului/sprijinului dat de guvern şi de Parlament. Dacă preşedintele nu obţine nimic, va putea fi acuzat că n-a acţionat în conformitate cu interesul naţional, chiar dacă a avut sprijinul Guvernului şi al Parlamentului.

Mizele politice

Aici este şi problema. Politicienii români nu doresc să îmbunătăţească rata de absorbţie, deşi toţi vorbesc acum despre interesul naţional. Premierul Victor Ponta l-a îndemnat pe preşedintele Traian Băsescu să se ducă la Bruxelles şi să apere interesul naţional, să introducă veto dacă se taie banii pentru fondurile de care beneficiază România prin politica de coeziune şi politica agricolă comună.

Grija să nu era însă legată de ce ar putea pierde sau câştiga România, ci de ce ar putea câştiga sau pierde USL din acest subiect. Ca urmare, a fost pus la punct un joc de imagine care să dea impresia responsabilităţii USL. Victor Ponta a agreat conciliant – ca într-o coabitare desăvârşită – ca preşedintele să se ducă la Bruxelles. Dar înainte s-a asigurat că Parlamentul, adică majoritatea USL, prezintă o rezoluţie prin care i se spune preşedintelui ce ar fi bine, în interesul naţional, să prezinte la Bruxelles. Aşa s-a asigurat pentru ambele cazuri. În cazul în care Băsescu va obţine ce şi-a propus pentru ca să nu fie scăzute fondurile pentru România, vă spune că acesta a acţionat, în interesul naţional şi în baza mandatului/sprijinului dat de guvern şi de Parlament. Dacă preşedintele, dimpotrivă, nu obţine nimic va putea fi acuzat că n-a acţionat în conformitate cu interesul naţional, în ciuda sprijinului primit din partea Guvernului şi a Parlamentului. În plus, Victor Ponta se gândeşte că preşedintele Băsescu ar putea să-i supere pe aliaţii săi din Europa, precum Angela Merkel sau José Barroso, cu încercările sale de a împiedica tăierile de fonduri pentru România. Iar astfel liderii USL ar avea o misiune mai uşoară la următoarea suspendare a preşedintelui şi n-ar mai trebui să se teamă de reacţia liderilor europeni.

De partea cealaltă, preşedintele Traian Băsescu nu are multe de câştigat din prezenţa la acest summit şi din negocierile dificile. Popularitatea sa nu va creşte nici dacă reuşeşte să împiedice tăierea fondurilor pentru România, iar în cazul în care demersul său va eşua, va fi atacat de actuala putere. În orice caz riscă să-şi alieneze câţiva aliaţi europeni în această bătălie acerbă a intereselor naţionale. Ca urmare, am putea crede că este un gest de responsabilitate, nu de imagine.

Oricum ar fi România, şi Victor Ponta şi Traian Băsescu care tot invocă interesul naţional, ar trebui să ia exemplu de la cum îşi apără interesul naţional ţări precum Franţa şi Polonia, pentru care acesta înseamnă interesul oamenilor (al fermierilor etc.), nu al politicienilor. După prima noapte de negocieri, Franţa şi Polonia au fost principalii beneficiari pentru că, după ce s-au opus tăierii subvenţiilor agricole şi a fondurilor pentru dezvoltare regională, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a trecut în cea de-a doua propunere de buget o creştere cu 8 miliarde de euro a alocărilor bugetare europene pentru agricultură şi o suplimentare cu 10,6 miliarde de euro a fondurilor de coeziune.

Indiferent care dintre interesele naţionale din UE va triumfa, România trebuie să înveţe de la ţările care apără interesele cetăţenilor şi nu interesul politicienilor.