Justiţie amânată din nou în dosarul Gheorghe Ursu. Miza cazului: recunoaşterea faptului că Securitatea a ucis
Judecătorii Înaltei Curţi au amânat, pentru data de 12 decembrie, pronunţarea unei decizii în cazul redeschiderii dosarului uciderii lui Gheorghe Ursu, inginerul constructor omorât în bătăi de Securitatea ceauşistă.
Magistraţii erau aşteptaţi să se pronunţe vineri, 28 decembrie, pe acesta speţă, însă decizia a fost amânată.
Concret, judecătorii urmau să decidă dacă admit apelul făcut de Parchetul General şi de familia lui Gheorghe Ursu împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti de a nu redeschide dosarul celor doi ofiţeri de Securitate acuzaţi de rele tratamente care au cauzat moartea disidentului anticeauşist.
De profesie inginer constructor, Gheorghe Ursu a fost omorât în bătăi după ce a făcut public, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, faptul că Nicolae Ceauşescu a decis sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremurul din '77 pentru ca banii să fie alocaţi faraonicei Case a Poporului. Neconsolidate, blocurile riscau oricând să se prăbuşească peste locatari la un viitor cutremur puternic, făcând noi victime.
Pârvulescu şi Vasile Hodiş, ofiţerii de Securitate acuzaţi că l-au bătut până la moarte pe Gheorghe Ursu după arestare, au scăpat însă până acum de orice responsabilitate şi pedeapsă. Cei doi au fost deferiţi instanţei abia în 2016, după două greve ale foamei făcute de Andrei Ursu, fiul disidentului ucis, pentru ca şapte ani mai târziu să fie achitaţi definitiv, în baza unei motivări absolut scandaloase.
În motivare, lui Gheorghe Ursu i se contestă calitatea de disident, ba, mai mult, se punea sub semnul întrebării chiar faptul că Securitatea a fost un organ represiv. În mod uluitor, judecătorii au considerat că nu a existat nicio relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80, deşi este de notorietate faptul că opozanţii regimului erau bătuţi, torturaţi etc.
Ulterior, atât familia lui Gheorghe Ursu, cât şi Parchetul General au cerut revizuirea sentinţei. Pe 9 mai a.c., judecătorul Pavel Mircea Cătălin de la Curtea de Apel a decis să respingă cererile de redeschidere a dosarului. Decizia a fost luată după două şedinţe cu uşile închise, în camera de consiliu, şi şase amânări succesive, întinse pe durata mai multor luni.
Contactat la momentul respectiv de Epoch Times, Andrei Ursu a vorbit despre semnificaţia deciziei judecătorului Pavel Mircea Cătălin de a nu redeschide dosarul celor doi foşti securişti, arătând că miza este mult mai mare decât dreptatea pentru tatăl său, adevărata inculpată în acest dosar fiind de fapt Securitatea. Cei doi ucigaşi ai lui Gheorghe Ursu erau reprezentanţii unui aparat represiv care a făcut mii de victime, iar negarea justiţiei pentru tatăl său este practic negarea justiţiei pentru toţi cei bătuţi, torturaţi şi ucişi de Securitate, a arătat Andrei Ursu.
"Am depus apel la ÎCCJ împotriva deciziei din 9 mai a judecătorului Cătălin Mircea Pavel de la Curtea de Apel Bucureşti. Reamintesc că acesta ne-a respins cererile de revizuire a cauzei torturării şi uciderii tatălui meu de către cei doi ofiţeri de Securitate, Pîrvulescu şi Hodiş.
Nu am putut motiva încă apelul întrucât nu ni s-a comunicat încă motivarea respingerii. Este ciudat că judecătorul amintit încă nu şi-a motivat hotărârea. Ar fi avut destul timp s-o facă, dacă ţinem cont că decizia a fost amânată de şase ori, timp de mai multe luni.
Este ciudat, dar şi simptomatic pentru tergiversarea acestui caz în toţi aceşti ani. Tragerea de timp este evident în favoarea torţionarilor. Pe de altă parte, este posibil ca magistratului să nu îi fie uşor să găsească pretexte pentru o atât de absurdă decizie.
Să ne reamintim semnificaţia ei. Cererile de revizuire – a noastră şi a Parchetului General conţin sute de mărturii şi documente de arhivă care dovedesc violenţa Securităţii din exact anii '80, represiunea sistematică la care i-a supus pe opozanţii regimului Ceauşescu, eforturile de deghizare a represiunii, profundă şi ireconciliabilă adversitate dintre opozanţi şi aparatul represiv, în special Securitatea.
Trei instituţii de cercetarea a trecutului nostru (IICCMER, CNSAS, Institutul de Istorie Nicolae Iorga), prin echipele lor de experţi cercetători, au depus şi ele documente şi analize care contrazic decizia ÎCCJ din 27 iulie 2023. Un probatoriu care evident nu a fost cunoscut de instanţa care a pronunţat decizia de achitare. Respingerea acestui probatoriu înseamnă punerea sub semnul întrebării a validităţii sale.
Cu alte cuvinte, mărturiile victimelor bătute sălbatic la Aiud, la Braşov în '87, la Revoluţie, în aresturile Securităţii şi miliţiei din toată ţara, morţii în condiţii suspecte, dosarele represiunii disimulate 'sub acoperirea altor organe' de la CNSAS, deciziile definitive de poliţie politică împotriva a 1900 de cadre de Securitate – toate acestea ar însemna că sunt halucinaţii.
Practic, miilor de victime ale represiunii politice din acei ani - justiţia română le spune astăzi că nu au fost victime. Că nu au existat nici măcar ca opozanţi: regimul Ceauşescu nu le-a fost adversar, ci prieten, iar Securitatea a fost blândă. Aceşti magistraţi par a se număra printre nostalgicii abjectului cult al 'genialului Conducător' - cel care nu se mulţumea doar să ducă ţara în pragul falimentului, dar cerea să fie aplaudat şi omagiat unanim pentru asta. Judecătorul de la CAB confirmă practic, că şi cei de la ÎCCJ, naraţiunea fostei Securităţi privind istoria noastră recentă. Mi se pare o incredibilă umilire a opozanţilor din acei ani, a oamenilor curajoşi care ne-au apărat demnitatea ca popor, care la Revoluţie ne-au redat libertatea – mulţi dintre ei cu preţul vieţii", a explicat Andrei Ursu pentru Epoch Times.
