Jobbik, Ţinutul Secuiesc şi precedentul Crimeea

Marşul extremiştilor maghiari şi incidentele provocate de aceştia la Târgu Mureş, cât şi declaraţiile vicepremierului Semjen Zsolt trebuie puse într-un context electoral. Cererile de autonomie nu sunt ceva nou, nici propagandă extremistă, ci fac parte din arsenalul electoral al Jobbik şi Fidesz de multă vreme. Aceste mesaje sunt destinate mai ales să atragă voturi de acasă din Ungaria în perspectiva alegerilor.

Paralela agitatorului Laszlo Tokes dintre statutul tătarilor din Crimeea şi cea a secuilor din Transilvania este total forţată. Maghiarii nu sunt alungaţi sau asimilaţi în România, ci dimpotrivă se bucură de o reprezentare chiar în guvernul României şi de foarte multe drepturi pe care Ungaria nu le garantează minorităţii româneşti din Ungaria. De ce ar surprinde şi îngrijora însă faptul că Tokes face afirmaţii iresponsabile? Tot pastorul maghiar cerea premierului Ungariei, vara trecută la Băile Tuşnad, să ofere protectorat Transilvaniei, aşa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud.

Piesa nu s-a schimbat. Este acelaşi joc politic ipocrit şi populist, în care Fidesz, Jobbik şi agentul Tokes descind în Ţinutul Secuiesc pentru a câştiga voturi acasă prin retorică naţionalistă, revanşardă şi patriotic-panglicară. Nu puteau rata prilejuri precum Ziua maghiarilor de pretutindeni pentru că pe 6 aprilie sunt alegeri parlamentare în Ungaria, iar pe 25 mai, europarlamentare.

Ca urmare, politicienii Fidesz şi Jobbik trebuie să vină cu ceva în faţa electoratului. Partidul extremist nu are un alt program decât antisemitismul, retorica anti-occidentală, deci trebuie să utilizeze cartea naţionalismului. De partea sa, Orban nu are prea multe realizări economice la activ. El a produs o revoluţie legislativă în Ungaria, cu o nouă Constituţie cu elemente fasciste, a epurat elementele incomode din presa publică, şi-a plantat oamenii în toate structurile statului, a slăbit justiţia şi a alungat investitorii străini prin mărirea taxelor. Creşterea economică este modestă iar bilanţul său este departe de a fi unul pozitiv.

Şi totuşi sondajele arată că Fidesz ar putea rămâne la putere, chiar dacă nu cu o majoritate atât de zdrobitoare ca în prezent. Politica dublei cetăţenii promovate de Orban este clar menită să sporească electoratul Fidesz din afara graniţelor, dar este şi o măsură populară în Ungaria.

Maghiarii din România care au şi cetăţenie ungară sunt prea puţini însă pentru a tranşa o victorie a Fidesz la parlamentare. Nici în ecuaţia europarlamentarelor ei nu contează prea mult pentru că potrivit legii electorale din Ungaria, 65% din mandate sunt adjudecate în colegii uninominale din Ungaria şi doar 35% pe listă, nu ca în România pe liste naţionale. Iar maghiarii din România cu cetăţenie ungară n-ar mai putea vota în România, dacă votează pentru PE în Ungaria. Ca urmare, mesajul Fidesz şi Jobbik este unul de consum intern şi nu reprezintă o ameninţare reală în sensul unei mişcări separatiste în Ardeal.

Este un joc politic ipocrit, practicat şi de liderii politici din România. Preşedintele Traian Băsescu, după ce a tolerat ani de zile ca protipendada de lideri maghiari să se perinde prin Ardeal şi să facă declaraţii pro-autonomie, ba chiar a beneficiat electoral din asta, acum îi condamnă şi cere o lege care să interzică intrarea Jobbik în România. Tot el îl decora pe Laszlo Tokes pentru merite revoluţionare deosebite deşi făcea declaraţii anti-naţionale şi anul trecut susţinea că acesta nu merită cetăţenia română.

Băsescu a fost ajutat decisiv în alegerile prezidenţiale şi la referendumul de suspendare, de premierul ungar Viktor Orban şi de revizionistul Laszlo Tokes, care i-a îndemnat pe etnicii maghiari să nu voteze suspendarea susţinută şi de UDMR. Prin urmare are o parte de responsabilitate pentru lipsa de reacţie la provocările maghiarilor.

Piesa nu s-a schimbat. Este acelaşi joc politic ipocrit şi populist, în care Fidesz şi Jobbik descind în Ţinutul Secuiesc pentru a câştiga voturi acasă prin retorică naţionalistă şi a compensa astfel lipsa realizărilor economice. Mesajul Fidesz şi Jobbik este unul de consum intern şi nu reprezintă o ameninţare reală în sensul unei mişcări separatiste în Ardeal.

De partea cealaltă, premierul Ponta s-a grăbit să-şi aroge el meritul că Ministerul de Interne începuse deja procedura pentru a opri intrarea lui Vona Gabor şi a altor extremişti pe teritoriul României în viitor. Actualele măsuri ale MAI de interdicţie de a intra pe teritoriul ţării pentru anumiţi extremişti maghiari pe o perioadă de un an sunt binevenite, dar nu soluţionează însă problema de fond. Lideri maghiari de marcă încalcă prin declaraţii şi acţiuni principiile de bază ale tratatului de bază dintre România şi Ungaria şi ale Parteneriatului Strategic bilateral pentru Europa secolului XXI semnat de cele două ţări. Despre ce parteneriat strategic poate să fie vorba atunci când unul dintre parteneri nu-l respectă pe celălalt, ba chiar vorbeşte şi acţionează împotriva suveranităţii, a integrităţii teritoriale a acestuia? Ce înseamnă un parteneriat în care nu există reciprocitate, în sensul că minoritatea românească din Ungaria nu este reprezentată în Parlament precum cea maghiară în România, iar chestiunea educaţiei în limba maternă asigurată maghiarilor în România nu este abordată tot la fel în Ungaria?

Băsescu se înşală când afirmă că „Jobbik este un partid de care le este ruşine şi guvernanţilor de la Budapesta”. Aici este şi problema: Jobbik şi Fidesz au mers mână în mână ducând Ungaria pe o pantă fascistă, într-o complicitate tacită.

Revenind la paralela cu Crimeea, este adevărat că Ungaria se ”putinizează” şi se apropie de Rusia, economic, energetic şi ia Kremlinul ca model, dar asta nu înseamnă că Rusia este în spatele mişcărilor din Ţinutul Secuiesc. Acestea au un substrat eminamente electoral.

Afinităţile Jobbik cu Dughin şi eurasianismul nu trebuie nici ele exagerate. Apropierea este conjuncturală. Chiar dacă există elemente comune precum anti-occidentalismul, anti-capitalismul, liderul Jobbik, Vona Gabor a fost şi în Turcia, nu doar în Rusia, unde a vorbit despre fraternitatea turco-maghiară care merge dincolo de legăturile de sânge, originea turcică a maghiarilor. El a declarat în acest context că „Islamul este ultima speranţă a umanităţii”. Ori unul dintre factorii interni de care se teme Kremlinul cel mai tare că ar putea destabiliza Rusia este tocmai factorul islamic care deja se manifestă în Caucazul de Nord.

Nu cred că Rusia are interesul revizuirii graniţelor şi încurajării separatismelor în alte ţări, după modelul Crimeea. Precedentul creat ar putea să lovească Moscova ca un bumerang.