Iubirea cu năbădăi a Rusiei: Lukaşenko speriat de manevrele lui Putin

Victoria obţinută de preşedintele rus, Vladimir Putin, după anexarea Crimeei poate fi considerată un câştig pe termen scurt, însă Rusia a primit în acelaşi timp şi o imensă lovitură de imagine ce va aduce cu siguranţă şi repercursiuni.

Agresiunea Rusiei din Ucraina a stârnit mai multe reacţii negative în rândul ţărilor din spaţiul ex-sovietic.

Unul dintre cele mai surprinzătoare exemple în acest sens este Belarus. Nevoia urgentă a Moscovei ”de a proteja etnicii ruşi din afara graniţelor” prin mijloace militare reprezintă o ameninţare directă la adresa liderului de la Minsk, Alexander Lukaşenko.

O altă situaţie neplăcută pentru Lukaşenko poate fi provocată de populaţia de etnie rusă din estul ţării printr-o strategie asemănătoare cu cea din Crimeea şi estul Ucrainei. Astfel, opţiunea unei incursiuni militare ruseşti în Belarus sau o schimbare de regim la Minsk devine mult mai probabilă. La fel de grav ar fi pentru Lukaşenko dacă ar deveni administratorul unui mini-stat subordonat Kremlinului precum liderul de Simferopol, Sergei Aksyonov sau cel de la Tiraspol.

În atari condiţii, răspunsul lui Lukaşenko faţă de acţiunile lui Putin s-au dovedit a fi sfidătoare. Belarusul a refuzat să-şi trimită o delegaţie de observatori pentru referendumul desfăşurat în Crimeea. Mai mult de atât, Lukaşenko a început colaborarea cu noul guvern pro-occidental de la Kiev pe care Putin l-a descris ca fiind ”nelegitim”.

Zilele trecute, din senin, diplomaţii ruşi şi-au arătat ”îngrijorarea profundă” faţă de tratamentul etnicilor ruşi şi vorbitorilor de limbă rusă de pe teritoriul Estoniei.

Odată ce tiparul folosit de Putin a devenit clar, Uniunea Vamală se transformă într-un prospect ameninţător. Un stat ce poate fi slăbit de proteste incitate de la Moscova şi în acelaşi timp dependenţa economică de Rusia ar fi ultimul lucru pe care şi-l doreşte Lukaşenko.

Până la urmă, liderul de la Minsk va fi obligat să facă o alegere între est şi vest dacă mai vrea să rămână conducătorul unui stat independent şi puternic. În prezent, relaţiile economice cu Rusia îi aduc Belarusului aproximativ 15% din Produsul Intern Brut.

În acelaşi timp, modelul economic al Belarusului depinde de relaţiile cu ţările europene. Noua agendă de reorientare economică şi politică a Europei faţă de Rusia reprezintă pentru Lukaşenko un punct de cotitură.

Pentru moment, Minsk-ul s-a arătat dispus să-şi îmbunătăţească relaţiile cu Uniunea Europeană şi va începe să negocieze un nou regim de vize cu Bruxelles-ul. Orice schimbare către UE se va face totuşi gradual pentru că, până la urmă, Lukaşenko este un dictator care încearcă, sub presiunea schimbărilor politice la nivel internaţional, să caute o ieşire de urgenţă.