Expert: „Este vremea ca R.Moldova să preia controlul asupra Transnistriei” (interviu)

În aceeaşi zi în care Putin a semnat decretul de alipire a Peninsulei Crimeea, preşedintele autoproclamatului legislativ de la Tiraspol, Mihail Burla, a solicitat Rusiei să analizeze posibilitatea de a alipi şi Transnistria Federaţiei Ruse. Astăzi Duma de stat rusă discută despre acest subiect. Preşedintele Moldovei, Nicolae Timofti a afirmat că „nu se aşteaptă că va fi o hotărâre în favoarea Moldovei, dar că speră că nu va fi mai rău decât acţiunile întreprinse de Rusia în privinţa Crimeei”. Alţi analişti susţin că recunoaşterea sau înglobarea Transnistriei de către Rusia ar însemna undă verde pentru reunificarea României cu Republica Moldova, deoarece Chişinăul ar accepta că regiunea separatistă este pierdută.

Aceste discursuri ale unor analişti români şi moldoveni superficiali care propun cedarea Transnistriei, înainte ca măcar cineva să o ceară, sunt periculoase. Dintotdeauna în Transnistria principala populaţie a fost cea românească/moldovenească”, susţine Viorel Dolha, expert în problemele românilor de pretutindeni şi preşedintele Asociaţiei generale a învăţătorilor din România, într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, „criza ruso-ucraineană poate duce la rezolvarea problemei transnistriene în favoarea menţinerii integrităţii teritoriale a R.Moldova. Cheia zonei nistrene este la Kiev care poate face ca separatiştii să fie izolaţi de Rusia”.

Epoch Times: Ce consecinţe are alipirea Crimeei la Rusia, anunţată de Putin, pentru Ucraina şi pentru regiune?

Rusia, de dragul afişării puterii sale, face un pas care lasă caducă ordinea internaţională postbelică. Peste 200 de state acceptaseră să se lase pe mâna câtorva, între care şi Rusia, dându-le rol decisiv în ONU, renunţând la arma nucleară etc. Este un precedent periculos când unul dintre aceste state garante ale ordinii internaţionale, ocupă militar şi anexează teritorii ale unui stat căruia i-a garantat integritatea. Este o realitate că în Crimeea etnicii ruşi sunt majoritari. Acest lucru nu scuză însă comportamentul Rusiei cu atât mai mult cu cât şi ea are regiuni în care ruşii nu sunt majoritari. Să ne reamintim cum Moscova le-a înfrânt cecenilor încercările centrifuge.

Cum se explică cererea autorităţilor transnistrene de alipire la Rusia? Urmează un referendum şi în Transnistria

Sperăm că întreaga comunitate internaţională s-a lămurit cum de la o zi pe alta, în zone în care este prezentă armată rusă, se pot organiza referendumuri cu scoruri de peste 95%. Tiraspolul doar la adăpostul fustelor armatei ruseşti de acolo a orchestrat mişcarea secesionistă. În 1992, Chişinăul, care la un moment dat era cu tancurile la porţile Tiraspolului şi îl arestase pe Smirnov la Kiev, s-a încrezut în diplomaţia rusă şi a acceptat să se retragă din zonă lăsând ca garant forţe pacificatoare ruseşti şi să îl elibereze pe liderul separatiştilor. Niciun alt eventual referendum nu va fi legitimat de niciun stat, iar dacă ar fi să îl mai creadă cineva pe Putin, chiar el a declarat recent că Rusia nu mai are în vedere şi alte teritorii pe lângă Crimeea.

Ce efecte pentru securitatea Republicii Moldova şi a României au aceste evoluţii?

Recentele evoluţii vin să reconsidere poziţia comunităţii internaţionale faţă de tendinţele secesioniste din zonă. Până acum OSCE şi alte organisme îi acceptaseră ca parteneri de dialog atât pe separatiştii nistreni cât şi partea rusă care se erija în arbitru neutru al conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova. Periculoase ar fi la momentul prezent doar discursurile unor superficiali analişti români şi moldoveni care propun, înainte ca măcar cineva să o ceară, cedarea Transnistriei.

Chiar Moscova speculează acest „dezinteres” al unora, dezinteres izvorât din necunoaşterea atât a trecutului cât şi a situaţiei la zi. Acestora le spun următoarele:

1. Ceea ce ei numesc Transnistria cuprinde de fapt şi Tighina care este în Basarabia.

2. Chişinăul controlează şi în prezent unele teritorii la est de Nistru.

3. Ruşii sunt abia 25% peste Nistru (cu tot cu cei 1.200 de soldaţii ruşi), dar în Tighina sunt peste 40%.

4. Românii/moldovenii au o pondere mică şi în zone din Bălţi sau Găgăuzia. Să se renunţe şi la alte zone ale R.Moldova care votează masiv pentru comunişti? Doar fiindcă pe termen scurt aceste zone dau ,,bătăi de cap” să se renunţe la ele? Până şi în Chişinău, proeuropenii şi antieuropenii erau până mai ieri aproape la egalitate. Să se renunţe şi la Chişinău? Ar fi aberant. La fel de aberante sunt ,,soluţiile” iresponsabil de comode de renunţare la Transnistria.

Ucraina este obligată să accepte instalarea la frontiera sa a unor posturi de grăniceri şi vameşi ai Chişinăului care să îi dubleze/înlocuiască pe nelegitimii grăniceri nistreni. Există deja practica între R. Moldova şi Ucraina a unor posturi comune de grăniceri şi vameşi moldo-ucraineni. Ele trebuie urgent instalate de-a lungul întregii frontiere de peste Nistru.

5. În ansamblul regiunii separatiste moldovenii sunt prima populaţie ca pondere chiar după recensămintele separatiştilor, iar împreună cu ucrainenii reprezintă aproape 70% din populaţie

6. Aceşti analişti nu au citit că dintotdeauna în Transnistria principala populaţie a fost cea românească/moldovenească, că mulţi voievozi moldoveni numeau zona în acte ca ,,Moldova noastră de dincolo de Nistru” şi că Ecaterina a II-a însăşi numise iniţial mitropolia din teritoriul de la est de Nistru ,,mitropolia Moldovei Noi”.

7. Aceşti analişti care propun cedări pe care nimeni nu le-a cerut să se uite în oglindă dacă nu în ochii românilor transnistrieni sau în faţa istoriei şi să spună dacă „soluţii” similar de comode ar da şi în cazul Ţinutului Secuiesc.

Este facilitată în contextul actual reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova sau unirea cu România, prin pierderea Transnistriei?

Criza ruso-ucraineană poate duce la rezolvarea problemei transnistriene în favoarea menţinerii integrităţii teritoriale a R.Moldova. Cheia zonei nistrene este la Kiev care poate face ca separatiştii să fie izolaţi de Rusia. Mai mult, Ucraina, dacă vrea să acceadă în UE, are ca primă sarcină un bun control al frontierelor care o obligă să nu recunoască grăniceri, vameşi şi paşapoarte ai unui stat inexistent. Ucraina este obligată să accepte instalarea la frontiera sa a unor posturi de grăniceri şi vameşi ai Chişinăului care să îi dubleze/înlocuiască pe nelegitimii grăniceri nistreni. Există deja practica între R. Moldova şi Ucraina a unor posturi comune de grăniceri şi vameşi moldo-ucraineni. Ele trebuie urgent instalate de-a lungul întregii frontiere de peste Nistru. În regiunile Odessa şi Vinniţa, limitrofe cu R.Moldova, ucrainenii sunt majoritari şi este exclusă vecinătatea Rusiei.

Izolaţi de restul lumii, cei 150.000 de ruşi din zona separatistă vor reveni la sentimente mai bune. Aceste sentimente mai bune vor fi date şi de perspectiva de a călători liber în Europa. Între a nu ieşi din „ţarc” nici spre Ucraina şi Rusia şi nici spre Europa şi între a circula şi în Europa şi Ucraina şi Rusia, separatiştii vor sfârşi prin a accepta paşapoartele Chişinăului.

Se va schimba poziţia Ucrainei faţă de conflictul transnistrean în actualul context?

Trebuie neapărat subliniat faptul că aşa-zisa republică deşi îşi spune „moldovenească” şi are în „constituţie” trecute ca egale „limbile moldovenească, rusă şi ucraineană”, nu foloseşte nici „moldovenească” şi nici ucraineană în administraţie, înscrisuri oficiale sau pe site-urile „ministerelor”. Sigur că acest lucru este încă un motiv care face neplăcut şi ucrainenilor acest regim separatist. Deja, în aceste zile, Ucraina a hotărât să blocheze frontiera separatistă, nepermiţând bărbaţilor de peste 17 ani să iasă din regiunea transnistreană.

Rămâne de văzut dacă Chişinăul va avea curajul să întocmească de urgenţă liste cu „demnitarii” separatişti faţă de care să se ia măsuri ferme pentru activitatea lor care pune în pericol ordinea constituţională şi legislaţia internaţională. Interdicţii, confiscări, blocări de conturi, mandate de arestare ale acestor lideri separatişti, vor face ca mica fâşie de pământ înconjurată de Ucraina să renunţe la sfidarea Chişinăului fiindcă ajutorul din Rusia nu le va mai veni de data aceasta deoarece nu va mai putea trece prin Ucraina. Kievul a interzis deja şi transmiterea prin cablu a posturilor ruseşti.

Este vremea ca şi marii diplomaţi europeni să nu îi mai recunoască pe liderii separatişti, să nu se mai afişeze cu ei legitimându-i şi crescându-le astfel prestigiul în zonă. Este vremea ca R. Moldova să îşi preia controlul întregului teritoriu naţional asupra căruia niciun stat nu i-a contestat dreptul. Nici măcar Rusia.

Viorel Dolha este preşedintele Asociaţiei generale a învăţătorilor din România.