Italia cere Bruxelles-ului un adevărat Minister al Adevărului

Tulburările din Ucraina şi apoi anexarea, de către Rusia, a Crimeei - în totală ignorare a legilor internaţionale - a declanşat, în 2014 şi 2015, una dintre cele mai virulente campanii de propagandă rusească împotriva Occidentului.

Cu toate acestea, timp de peste doi ani şi jumătate, deşi era exact ţinta acestei campanii, establishmentul neo-liberal Occidental nu a reacţionat la multitudinea ştirilor răspândite de Kremlin, care păreau că vin din laboratorul fostului U.R.S.S.

Toată această aparentă apatie s-a schimbat după cele două cutremure din a doua parte a lui 2016: Brexitul, şi alegerea lui Trump. În special după şocul sistemic generat de înfrângerea clanului Clinton în alegerile prezidenţiale americane, establishmentul politic neoliberal de la Washington a declanşat o campanie împotriva aşa numitelor "ştiri false" - care, lesne de imaginat, are puţin de a face cu propaganda rusă, fiind îndreptată mai mult împotriva nemulţumirilor pe care masele din Occident le au împotriva clasei conducătoare din Occident.

La început SUA, apoi Germania au dat vina pe aşa zisele ştiri false pentru cele mai multe lucruri rele care au loc în societate. Marea sursă a problemelor sociale - politicienii şi deciziile lor neinspirate, ca să nu mai vorbim de standardele duble şi corupţie - a rămas din nou în afara discuţiei.

Acum, Italia se înrolează şi ea în campania pentru eliminarea aşa-ziselor “ştiri false” - care a ajuns să domine presa mainstream după alegerea lui Donald Trump. Acest lucru nu ar fi în sine tulburător, dar modul în care s-a exprimat Giovanni Pitruzzella, directorul agenţiei italiene pentru competiţie, atunci când a cerut Europei să “suprime” aşa zisele “ştiri false” este îngrijorător de aproape de eradicarea totală a libertăţii de exprimare, aşa cum a fost ea gândită de cei care au plănuit Societatea Perfectă şi comunismul.

Dacă cererea lui Pitruzzella s-ar implementa în modul în care a fost concepută, măsura ar oferi guvernelor locale libertatea absolută să reducă la tăcere orice entitate media care nu se conformează propagandei establishmentului.

Într-un interviu publicat prea-oportun de Financial Times, Pitruzzella afirmă că reglementarea informaţiilor false care circulă pe Internet ar fi realizată cel mai bine de către state, şi nu de către companii precum Facebook - abordare adoptată anterior de Germania, care a cerut ca Facebook să pună capăt “discursului care incită la ură” ameninţând că va amenda compania cu până la 500.000 de euro pentru fiecare “ştire falsă” postată.

Ce pare că scapă propunerii lui Pitruzzella este că o asemenea practică ar anula, de facto, orice pretenţie la democraţie.

Pitruzzella, care ocupă din 2011 funcţia de director al agenţiei italiene pentru reglementarea competitivităţii, a declarat: “Statele UE ar trebui să creeze organisme independente – coordonate de Bruxelles şi modelate după sistemul agenţiilor antitrust – care ar putea să eticheteze rapid ştirile false, să le scoată din circulaţie şi să impună amenzi dacă este necesar”.

Cu alte cuvinte, o serie de birocraţi, nealeşi ci numiţi, care nu vor răspunde în faţa nimănui, vor sta la discuţii şi vor decide între ei ce este şi ce nu este “ştire falsă”. Apoi o vor scoate pur şi simplu din circulaţie.

Apelul oficialului italian a avut loc la scurt timp după ce preşedintele american Barack Obama, prin semnarea legii Countering Disinformation And Propaganda Act, a oferit Europei undă verde pentru a se implica în orice formă de cenzură şi de suspendare a libertăţii de exprimare pe care o doreşte.

N-ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni ca o Europă impulsionată pe neaşteptate de legătura directă cu estanblishmentul neoliberal de la Washington să recurgă la astfel de măsuri de cenzurare a libertăţii de exprimare.

"Post-adevărul în politică este unul dintre factorii de susţinere a populismului şi una dintre ameninţările la adresa democraţiilor. Am ajuns la o intersecţie: trebuie să alegem între a lăsa Internetul aşa cum este, un Vest Sălbatic, sau a decide că are nevoie de reguli care apreciază modul în care s-a schimbat comunicarea. Cred că trebuie să stabilim acele reguli şi aceste este rolul sectorului public”, a declarat Pitruzzella pentru Financial Times.

Traducerea mesajului lansat de Pitruzzella şi preluat de mai toate organizaţiile mass media mainstream este că în curând Bruxelles-ul va decide ce conţinut de pe Internet este potrivit pentru consumatorul european, deoarece dacă un birocrat nu intervine “ştirile false” vor duce şi la mai mult populism şi nu la, să zicem, ani de reformă politică eşuată sau decizii eronate ale Băncii Centrale Europene.

Concluzia la care au ajuns politicienii democraţi după alegerea lui Trump pare să coincidă prea bine cu cea pe care o implică declaraţiile lui Pitruzzella - anume că este în întregime vina Internetului şi mass mediei sociale că sistemul politic al Europei se clatină de pe urma unei reacţii fără precedent împotriva establishmentului.

Grozăvia modelului propus de Pitruzzella este că sarcina detectării şi înlăturării ştirilor false ar trebui să cadă în mâinile politicienilor - adică exact a celor care au creat şi adâncit multe dintre problemele împotriva cărora publicul îşi exprimă acum dezaprobarea.

După cum notează Financial Times, apelul lui Pitruzzella survine în mijlocul unor temeri tot mai mari cu privire la impactul “ştirilor false” asupra politicii din democraţiile occidentale, inclusiv votul din 2016 asupra ieşirii Marii Britanii din UE şi alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie 2016. În Germania, care va desfăşura alegeri parlamentare în 2017, guvernul plănuieşte o lege care va impune amenzi de până la 500.000 de euro reţelelor sociale pentru rolul lor în distribuirea de aşa zise “ştiri false”.

Aliaţii fostului premier italian Matteo Renzi s-au plâns că “ştirile false” au contribuit la înfrângerea acestuia în referendumul din Italia din decembrie 2016 asupra reformelor constituţionale, lucru ce a dus la demisia sa şi apariţia unei crize politice - dar şi financiare.

Grozăvia modelului propus de Pitruzzella este că sarcina detectării şi înlăturării ştirilor false ar trebui să cadă în mâinile politicienilor - adică exact a celor care au creat şi adâncit multe dintre problemele împotriva cărora publicul îşi exprimă acum dezaprobarea.

“Platforme precum Facebook au creat mari beneficii pentru oameni şi clienţi: ele îşi îndeplinesc rolul lor ca entităţi economice, adoptând politici care modifică algoritmii lor în scopul reducerii acestui fenomen”, a declarat el. “Dar nu este treaba unei entităţi private să controleze informaţia. Aceasta este, din punct de vedere istoric, treaba autorităţilor. Ele trebuie să garanteze că informaţia este corectă. Nu putem delega această treabă în întregime”.

Pitruzzella a respins temerile evidente conform cărora înfiinţarea unor agenţii de stat pentru monitorizarea ştirilor false va duce la introducerea unei forme de cenzură, susţinând că oamenii ar putea “continuă să folosească un Internet liber şi deschis”... cât timp toţi membrii Internetului “deschis” sunt de acord cu ceea ce au determinat agenţiile că este fals şi indisputabil.

Pentru ca totul să nu sune chiar ca în "1984" a lui George Orwell, Pitruzzella a precizat că va exista o aşa zisă “terţă parte publică” – independentă de guvern – care va “interveni rapid dacă interesele publice sunt afectate”.

Ce nu spune Pitruzzella este că aşa-zisele ştiri false, care, exceptând unele ştiri publicate de propaganda rusă, sunt de multe ori create de aşa-numita presă de alternativă-dreaptă, au apărut tocmai deoarece mass media mainstram, tradiţională, care funcţionează demult la umbra establishmentului, a început să se depărteze mult de contractul social şi să filtreze semnele de întrebare şi problemele cu adevărat esenţiale care privesc societatea. Pe măsură ce contractul social s-a transfformat într-un contract cu establishmentul, mass media a devenit departamentul de propagandă şi info-tainment al acestuia, rolul său fiind esenţial identic cu cel al departamentului de propagandă al Noii Rusii.

Într-un asemenea context (fenomenul este indiscutabil global), modul în care ar putea cea de-a treia parte, independentă, de care vorbeşte Pitruzzella, să transmită mesajele către o populaţie tot mai nemulţumită de establishment este necunoscut, iar logica fostului director italian lipseşte cu desăvârşire.

Referitor la rolul statului în suprimarea de ştiri, propus de Pitruzzella, fostul U.R.S.S. şă ţările Blocului Estic pot oferi un bogat material de studiu.

În prezent, singura cale guvernamentală prin care pot fi contracarate ştirile false – cel puţin în Italia – este prin sistemul judiciar, care este cunoscut ca fiind stângaci şi lent. “Viteza este un element critic”, a susţinut Pitruzzella, aşadar care este soluţia? De ce nu un Minister al Adevărului, precum în romanul "1984".

Normal, numele va fi altul, dar funcţia, iniţial de gardian al Adevărului, care în timp se va transforma în cea de apărare, cu orice preţ, a marotelor şi minciunilor generate şi impuse de establishment întru auto-prezervare, va fi identică cu cea descrisă în celebrul roman al lui George Orwell.

Vestea bună este că procesul de degenerare totală a societăţii pare că este în plin avânt, astfel că există şanse ca perioada dureroasă să nu fie prea lungă.