"Intră 3-4 gealaţi cu ceafă lată şi trec peste tine în toate felurile" - Poveşti dramatice ale victimelor traficului de persoane. Realitatea crudă de dincolo de statistici

Le vezi pe marginea drumurilor imbracate tipator. In fuste scurte, colanti, bluze foarte decoltate. Fetele care fac "trotuarul". Unele dintre ele sunt fete tinere, tinere de tot. Curve, poti zice, intorcandu-ti privirea scarbit si mergand mai departe. Dar cate dintre ele au ajuns oare acolo dupa ce au fost violate la varste extrem de fragede, varste cand fetele (si da, si baietii, caci si ei ajung victime ale traficului de persoane) inca se joaca cu papusile sau masinutele dupa caz.

Cate au ajuns aolo dupa batai cumplite, vandute de iubitii lor? Cate dintre ele au avut drept prim "peste" familia? Cate dintre ele ar fi putut avea o alta soarta, ar fi putut ajunge int-o zi sotii si mame daca cei din jur, comunitatea, nu intorcea ochii de la drama lor? Raspunsul este, fie ca ne place sa nu: multe.

In urma cu doua zile in spatiul public a iesit un raport al Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane care arta ca Romania noastra e una dintre principalele ţări furnizoare de persoane traficate sexual. Suntem campioni la exploatarea fiintelor umane. Si, mai rau, mai mult de jumatate din victimele acestui flagel care mutileaza vietei sunt copiii... Copiii reprezintă aproape jumătate din totalul victimelor identificate

"România rămâne o ţară sursă principală pentru victimele traficului sexual şi de muncă în Europa. Marea majoritate a victimelor identificate sunt femei victime ale traficului sexual exploatate în România şi în alte ţări europene, inclusiv Austria, Franţa, Germania, Italia, Spania şi Regatul Unit." se arata in raport.

Documentul mai arata ca desi suntem campioni la traficul de persoane guvernul Romaniei nu a acordat finanţare ONG-urilor pentru servicii de asistenţă şi protecţie, lăsând majoritatea victimelor fără servicii adecvate şi cu risc de re-victimizare.

Nu ne mira. Stim ca unicul spital pentru copii bolnavi de cancer a fost ridicat de doua doamne dintr-un ONG, din dontatii. Ca medicamente pentru oameni bolnavi care nu se gasesc in ro desi ar trebui sa se gaseasca sunt aduse tot de ONG-uri sau de cetateni. Ca ONG-urile fac in tara asta treaba statului. La fel si in cazul traficului de persoane. Si ca statul, in loc sa ajute, de obicei pune bete in roate. Voit sau din incompetenta. Spitalul facut de DAruieste Viata a stat o prioada buna pana ca Ministerul Sanatatii sa-i dea voie sa fie functional. Instrumente de finantare pentru ONG-uri sunt taiate in permanenta prin legi.

Nici ONG-urile care sprijina victimele traficului de persoane nu fac exceptie. Evident nici ele nu sunt ajutate, dimpotriva. Acesta concluzie a reiesit clar din discutia cu Csizmarik Francisc, reprezentat al ONG-ului Generatie Tanara care a lucrat cu circa 3000 de victime ale traficului de persoane.

Reporter: In Raportul Departamentului de Stat al SUA se arata ca guvernul Romaniei nu a acordat finanţare ONG-urilor pentru servicii de asistenţă şi protecţie, lăsând majoritatea victimelor fără servicii adecvate şi cu risc de re-victimizare.

Csizmarik Francisc: Noiv avem o vechime de vreo 30 de an in domeniu, daca noi am fi stat dupa banii pe care statul ne povesteste si fondurile care se vor crea, nu mai existam demult. Statul e un foarte bun incasator dar un rau platnic

Reporter: Si cum vă explicaţi lucrul acesta, lipsa de implicare a statului în această problemă? Se fac conferinţe de presă, problerma se pune pe agenda unor varii comisii si instutii, dar când vine vorba de bani, statul nu dă. De ce credeţi dumneavoastră că se întâmplă asta?

Csizmarik Francisc: Pentru că eu cred că statului nu-i pasa de cetatean,pur si simplu. Adică desi vorbim peste tot că funcţionarii publici ar trebui să fie slujba cetăţeanului, , dacă ne uităm la tot ce înseamnă interacţiune cu cetăţeanul român, deşi el contribuie saracl ât poate şi cum poate la funcţionarea acestui stat, nu mi se pare că cetateanul e respectat şi că statul, într-adevăr, îşi dă seama că trebuie să fie slujba lui.

Adică e doar aşa, la nivel de concept, dar din interacţiunea pe care o ai zilnic cu autorităţile este foarte, foarte puţin int-adevar functionarii ai statului , într-îşi dau seama că, de fapt, stai mă, eu sunt aici pentru că oamenii ăştia există, pentru că oamenii ăştia există, pentru că suportă tot felul de modificări legislative, făcute aşa, din pix, de pe astea mâine, răzgândeli, acum trebuie, acum nu trebuie, acum îţi trebuie e-factura, acum nu îţi mai trebuie e0factura, îţi trebuie TVA, îţi trebuie amântouă. Auzeam alalataieri, spunea ministrul de Finante că, deocamdată, să nu se impacientam, că e pace, trei luni e pace. Eu nici nu pot să mă gândesc, adică, în ce sens e pace? După aia vei declara război, sau nu înţeleg? Declară război contribuabililor si cui? Pentru că majoritatea astea sunt români mici, mijlocii care abia răsuflă. Eu inteleg ca este o foame şi o oară după bani, înţeleg că cheltuim mai mult decât producem, că din pix vrem să mărim, să dăm bine, dar cred că nu ne sprijinim pe nimic din economia reală,

Reporter: Printre ecomandarile Departamentului de Stat al SUA a fost si investigarea tuturor acuzaţiilor de complicitate, abatere şi neglijenţă în rândul autorităţilor în traficul de persoane şi tragerea la răspundere penală a oficialilor complici, inclusiv a autorităţilor locale din domeniul aplicării legii şi al serviciilor sociale, prin urmărire penală şi condamnare. Cât de frecventae, din punctul dumneavoastră, complicitatea autorităţilor locale şi a oficialilor care ar trebui să contribuie la prevenirea abuzurilor? Auzim de exemplu tot mai des de minori abuzaţi sexual sau traficaţii, cu ştirea celor care ar trebui să aibă grijă de ei.

Csizmarik Francisc: Eu cred că şi simpla neimplicare te face complice. Şi simpla neimplicare că face complice. Când tu treci pe lângă copilul ăla, când tu treci, când tu, ca asistent social, să spunem, ca poliţist dintr-o comună, unde clar sunt informaţii şi ştii....Când tu trimiţi, exemplu, am avut luna trecută un caz în care o mamă cu un copil de 13 ani care nu voia să meargă cu mama acolo unde aceasta a fost exploatată, i-a zis poliţistul, nu, trebuie să te duci.

Copilul a simţit că e pericol si a zis ca vrea la bunica Nu, nu, tu te duci acolo. Copile de 13 ani care a devenit si el victima traficului. Cersetorie, munca, exploatare sexuala, a avut parte de toate

Am avut cazuri cand poliţişti care ştiau despre faptul că minorul nu este într-o situatie bună sii au închis ochii până când mama minorului nu a început să facă scandale si abia atunci s-au sesizat, ups, stai puţin, că poate mă caut ăştia, superiorii.

Din păcate, noi am ajuns, ca societate, să trăim fiecare pentru el. Să încercăm să ne rezolvăm lucrurile fiecare, să fim foarte puţini atenti la ce se întâmplă in jur, cât mai puţini empatici. Vrem să ajutăm cât mai puţini...

Eu cred că e mai mult decât îţi fie raportul ăla. Eu am văzut raportul, multe de acolo sunt şi de pe urma articolelor din presă şi mai puţini, nu ştiu cum să zic, cercetate pe teren de pe cei de la Ambasada. Am fost şi la noi, acum vreo 2-3 ani, în partea Ambasade, să discutăm. Şi le-am spus atunci aceste lucruri pe care sunt evidente. Adică ne puneau nişte întrebări care mie mi se păreau foarte copilaresti...

Reporter: Şi cum arate realitatea din punctul dvs de vedere? Mi-aţi vorbit de exemplu despre cazul unei mame cu copil de 13 ani şi copilul refuza să se ducă în loc unde era mama era abuzata şi până la urmă, de voie de nevoie, s-a dus. Ne puteţi povesti cazuri care poate ar fi putut fi evitate dacă poliţia se implica sau dacă oamenii se implicau? Astfel incat sa intelegem cum arata realitatea dincolo de cuvinte seci din raporte.

Pentru că noi trecem pe stradă, vedem nişte fete îmbrăcate sumar pe marginea străzii şi foarte multe ori lumea zice, uite curvele alea. De fapt, în spate sunt nişte poveşti de-a dreptul sfârşitoare şi multă lume nu le ştie, pur şi simplu. Şi poate unele dintre ele puteau fi şi evitate dacă poliţia proceda altfel sau dacă comunitatea proceda diferit.

Csizmarik Francisc: Haideti sa vă spun un caz, de exemplu, al unei fetiţe care la 12 ani a trebuit să cerşească ca să-şi întreţină şi familia. Da? La 12 ani! Şi la 12 ani era desclta... Da, aprtinea dintr-o minoritati, dintr-un sat de undeva din centrul tarii.

Si la 12 ani fata asta mergea la cersit intr-un mare oras, nu o sa sa-i dam numele.... Ei, la 12 ani, fata asta era in oras, un mare oras, o prinde un tip, desp[re care ea îmi spune că nu o să-l uite în viaţa ei, da? Care îi spune, băi, eu sunt şeful cerşitorilor aici, hai cu mine, nu am bani, zice, hai cu mine, dar am jucării, să-ţi dau jucării. Şi o ia pe fata asta şi o duce într-o casă unde face cu ea ce vrea. O umple de sange.

Şi o lasă acolo şi pleacă, după aia. Asta, săraca, goală, da? Pe o casă din aia, cu u scări din acelea in spirala, cum erau la casele vechi... Si imi spune, saraca... m-am dus de-a berbeleacul ână jos.

A ajuns în stradă, acolo o femeie a văzut-o, goală, plină de slinge, a pus o haină pe ea şi au chemat salvarea. Avea 12 ani atunci fata Au dus-o la spital, fata a dat declaratii, mi-a spus si mie cum era imbracat agresorul etc - asta s-a întâmplat o ane în urmă. Şi nu s-a întâmplat nimic. Un copil de 12 ani. A doua zi a ajuns acasă şi lucrurile au rămas exact cum vi le spun eu.

Şi nu s-a întâmplat nimic. Şi atunci, te uiţi la fata asta că astăzi poate face acelaşi lucru. Pentru că nu are cu ce se întreţine. Şi atunci zici, uite "curve nenorocite", dar dacă statul, pentru că a ajuns, a luat- o salvarea, acolo trebuia să fie un asistent social, trebuia să se anunţe poliţia, trebuia să se ancheteze, exista o descriere, dacă statul s-ar fi implicat, daca statul ar fi sprijinit acest copil atunci, azi poate vorbeam de un alt destin. Dar nu i-a păsat. Şi atunci noi, ca societate, o putem condamna pe fata asta? Pe o lipsa de educatie, de scoala, de un stat care sa aiba griaj de ea, face ce face?

Că nici să de educaţie, de un stat care să aibă grijă de ea, de şcoală, face ce face. Eu mă gândesc de multe ori, pot sa o condamn?

Reporter: Credeţi că traficul de persoane ar putea fi posibil fara complicitatea poliţiei?

Csizmarik Francisc: Eu să ştiti că am găsit ofiţeri de poliţie, care - într-adevăr, tot mai puţini - care chiar vor să facă. Chiar vor să facă. Dar ei mi-au spus că sunt mulţi alţi colegi de-ai lor care le duc de nas şi consideră aşa nişte proşti pe tineri.

Din păcate, e o muncă foarte grea, pentru că trebuie să aduni foarte multe probe. Pentru că, într-adevăr, cu cât traficanţii sunt mai bogaţi şi mai bine puşi relaţional, au suport din partea unor avocaţi foarte buni, adică trebuie să fii foarte bun ca să aduci pe ăla până la capăt să-l şi dovedeşti. Plus că relaţia, victimele, uneori dau declaratii, uneori nu mai dau

In functie si ce poti sa ii oferi ca stat, garanatia aia că nu o sună traficantul din arest sau din puşterie. Sa aiba siguranţa pe ea dacă spune despre la ce i-a făcut exista in spatele ei nişte autorităţi care, dupa ce au bătut palma cu ea, că dacă ne zici, avem grijă să nu se mai intample, intr-adevăr, nu o să se mai gânde. Dar noi am avut fete care au fost sunate de traficanti din penticeniar, adică lucruri care nu-ţi vine să crezi, da?

Şi atunci unde-i încrederea acelor fete? Dacă tu nu-i oferi un viitor şi, din păcate, vedem că statul nu prea ofera n imanui un viitor, nu doar acestei categorii - unde-i increderea mea sa colaborez cu tine. Sau să am încredere că daca eu mă întorc în acealasi sat sau in aceeasi zonă în care traficantul e prieten cu cu primarul, prieten sau var cu poliţistu.. Nu există zi în care să nu vedem un caz de violenţă domestică sau de femeie omorâtă în urma unui bătăi primită de soţ sau de concubini.

Repoter: Prieten, var cu traficantul. Dar exista politisti care sunt efectiv complici la traficul de persoane.

Csizmarik Francisc:: Eu pot să zic ca noi am fost, de exemplu, la un proces cu una dintre fetele noastre, şi judecătorul a întrebat-o, zice, de ce n-ai zis?

Şi acolo, la proces, fata a zis, păi cum să zic? La X care cu două seri inainte a fost la mine? Adică cui să mă plâng? Da? Noi am avut caz de genul ăsta. Am fost cu ea la proces cu anul de zile înainte, deci se poate. Nu pot sa afirm ca politistii sunt complici dar par pot să zic că dacă ar fi o voinţă şi o determinare din partea statului, nu după ce scriu americanii un raport, ci zi de zi si statul s-ar implica cred ca lucrurile s-ar schimba/

Să implica ONG-ul, fac cât pot, din păcate sunt tot mai puţine şi mai lipsite de resurse şi tot mai cocoşate de tot felul de modificări legislative si prevederi una mai absurda ca ala...

Nu ştiu unde unde vom ajunge, pentru că da, ai nevoie de o societate civilă puternică şi da de opulaţie, care se poate să- o susţină, să vrea să facă, dar dacă omul săracul, el e nebunit cu grija traiului lui de mâine, unde se va mai uita el uite ce se întâmplă în jurul meu, stai că nu-i ok. Fiecare se duce săracul în bucăţica lui se bucură când ajunge acasă, unde poate nu mai are timp nici de copii lui să mai vorbească de aia suntem şi unde suntem, că nu mai există timp, nu mai există timp pentru familie pentru relaţii, ştii?

Ne rupem de familii si apoi ne plangem ca minorii sunt tot mai mult online. şi spunem că da, minorii şi mai mulţi pe online. Dar de ce minorii şi mai mulţi pe online? Pentru că nu mai avem timp să stăm cu ei, să povestim cu ei.

Îi lăsăm pe online, pentru că ni se pare că sunt mai în siguranţă. Nu?

Reporter: Care-s cele mai mari dificultăţi cu care se confruntă o victimă a traficului de persoane care vrea să scape de cei care o exploatează? Fie că sunt oameni care o trimit la cerşit, fie că sunt proxeneţi. Cu ce se confruntă?

Csizmarik Francisc:: Păi prima e legată de neîncredere. Nu are încredere că nu ştie ce o să fie. A doua, nu ştie ce o să-i zică familia. Pentru că atata vreme cat trimite banii acasă, dacă vorbim de o victimă a traficului de fiinţe care e forţată să se prostitueze in afara tarii, e foarte bine. Toata lumea stie, familia stie dar inchide ochii. Pana cand nu mai trimite bani.

Când nu mai trimite bani, atunci deja nu mai trebuie fata mea din strainatate ci curva nenoricta, din păcate. Eu am vorbit cu foarte multe fete pe care le întrebam, de exemplu, în Elveţia, şi îmi zice una foarte drăguţă "stiu ce vreţi se mă întreba ce? Cine e peştele meu?" Zambind, asa, mi-a spus: "Famlia, ca fratele meu trebuie sa faca scoala, taica-meu nu lucra, maică vrea nu stiu ce.. Si ea lucra să trimite bani acasă. Cat mai poate.

Adică prima problema e neîncrederea, a doua e lipsa minei viziuni despr eviitor. Bun, spun ce s-a intamplat, colabore, dar care-i viitorul meu? Unde o să fiu? Ce fac în trei luni? Ce fac în şase luni? Ce fac într-un an? Am o şansă de viitor?

E foarte greu, şi pentru organizaţie e foarte greu. Gândeşte-te că traficanţii şi-au rafinat tehnicile, da?

Hai sa o luam de la simplu să spunem, simplu caz, o fată fundează două pachete de ţigări pe zi, da? Şi vine la un ONG care nu ştiu dacă îşi poate permite în fiecare zi să-i cumpere două pachete de ţigări. Adică sunt lucruri care poate par banale dar nu-s. Gânditi-va că o ia dintr-un sat din Moldova si o duce pe străzi în Milano. Unde ea vede vitrine, vede altă lume, alte mirosuri? Unde se va-ntoarce? Înapoi, în satul ei? Adică are atâtea gânduri, ştiţi? E uman?

Te gândeşti de-o suta de ori, ce fac? Unde me duc? Şi atunci tu trebuie să ai o societate civilă, trebuie să ai nişte ONG-uri, trebuie să ai un stat care zice: Cand te-am scos de acolo, uite asta-i parcursul tău, 100%.

Faci un curs de calificare, o scoala, ai un loc de munca, nu mai faci banii aia pe care ii faceai inainte, dar esti in siguranta, nu mai treci prin riscurile alea, ai un suport, un psiholog, poti sa iti faci in timp o familiei. Noi asa lucram, noi avem peste 3.000 de fete care au trecut pe la noi. Şi majoritatea, hai să nu zic toate, dar toate care au vrut au trecut prin un curs de calificare, că e friderită, că e manichiurist, au făcut şcoală, facultate, am vorbit cu angajatori pe care noi i-am verificat şi le-am gasit llocuri de muncă. N-ai cum altfel, adică dacă o aduci acasă, bifezi că am adus-o acasă şi după aia nu se mai ocupa nimeni, va fi înapoi unde a fost, pentru ca nu are ce altceva face.

Reporter: Si statul face lucrurile acestea?

Csizmarik Francisc:: Eu aş vrea statul care cere ONG-urilor o gramada de lucruri sa vina sa imi aduca macar un exemplu de bune practici. Sa mi-o aduca nu stiu, pe Mihaela, pe GabriEla pe cine vrea el, si sa zicca : uite, eu am luat-o, stat roman si m-am ocupat. Si atunci ma aliniez si fac cum zice statul roman!

Eu nu stiu ca statul sa faca asta, pentru că e o chestie care trebuie să faci à la longue. Adică când te ocupi de reintegrarea unei fete victima a traficului de fiinţe, asta nu e o chestie care se face în două zile, în trei zile, în cinci zile, asta e o chestie care poate să dureze ani.

Reporter: Cât de mult închide comunitatea ochii, mai ales în localităţile mici, la abuzuri şi la trafic de persoane?

Csizmarik Francisc:: Eu cred că foarte des, pentru că dacă n-ar închide comunitatea ochii, nu s-ar putea întâmpla lucrurile astea. Noi am avut de exemplu caz intr-un sta în care tuturor le era frică, dar efectiv le frică la autorităţi de abuzator, de un traficat care le vindea si inchiria altora minore. Se stia cine e. Dar pe plan local, la politie, le era frica de el.

Pana la urma noi am reusit sa luam fata de acolo. Dar familia aa rămat acolo pe loc cu alţi copii din familie mai mici, da. Până la urmă, la familia stând acolo, ăla a ştiut cum să manipuleze lucrurile şi a băgat o raca intre fata şi familie.

Fata pe care am ajutat-o noi a scapat dar nu ştim pe viitor ceilalţi copii care cresc care le va fi soarta

Reporter: Ce se poate face pentru a preveni traficul de persoane, la nivel de comunitate? Ca statul e mai greu de urnit!

Csizmarik Francisc:: Se poate face ceva dar nu e o chestie care o să se schimbe mâine. Educaţie! Educaţie! De acolo pleacă tot. Educatie!

Noi am fost, de exemplu, anul trecut, am fost invitati să vorbim de Direcţia de Protecţie a Copilului Reşiţa, am fost să ţinen nişte lecţii deschise, prezentări, în şcolile din Reşiţa? Şi vreau să zic că nu o oră cât dura, ci stăteam şi peste, adică copiii stăteau şi ascultau şi erau aşa şi participau la discuţie şi spuneau da, m-au zis, nu? Şi la un moment dat copiii ne-au zis: "ştiţi ce? Dumneavoastră veniţi o dată si cine ştie când va mai intoarceti, profesorii nostri ar trebui ce să ne spună, să facă cu ei o pregătire pentru că ei sunt mereu cu noi."

Reporter: Ce ii învăţaţi pe copii? Să fie empatici faţă de victime sau să nu devină ei înşişi victime?

Csizmarik Francisc:: Primul lucru care noi spunem este indiferent, toată lumea spune mie nu mi se poate întâmpla şi asta este un lucru care căcară şi toată lumea aşa spune eu la orice ofertă de a pleca afară sau ştii mi s-a întâmplat lui Boredana aia a fost proastă, mie nu mi se poate întâmpla, oricui mi se poate întâmpla şi atunci trebuie să fii foarte atent şi trebuie să fii alături de familie pentru că primi sau să ai suportul ăla, să ai oamenii ăia care sunt alături, pentru că cei care te vor duce afară şi vor încerca să-şi bată joc de tine, în primul rând încearcă să taie toate legăturile cu ceilalţi care ţin. Şi în şcolă, de exemplu, şi există chestia asta, dacă o să mergi în şcolă şi au să o duci copii, o să vezi, există conflictul ăsta, nu ştiu dacă este îngemeraţă sau cum se numeşte, aici părinţii dărme aşa, de exemplu Ceauşescu sau eu ştiu ei nu ştiu, ei străine şi asta este prima legătură care odată ruptă e foarte uşor să-ţi duci de nasc în copii şi să-ţi duci pe lucruri care nu o să fie spre binele lor, ştii? Mhm, am înţeles.

Care sunt metodele cele mai frecvente acum de recrutare? Le se promit locuri de muncă sau loverboy-ul, că la fetele sărace şi amărâte vină unul sărace, le suceşte minţile şi mi se pare cea mai sfârşitoare treabă să te foloseşti de sentimentele bune a unui om ca după aia să-l exploatezi, da? Păi, ai, loverboy-ul deja îl ştim de mult, adică când s-a făcut filmul, cei care l-au făcut sigur că s-au venit înainte la noi la asociaţie şi-am avut o discuţie, aveam fete atunci foarte multe şi-au vorbit şi cu ele, adică şi-au făcut doar o documentară, ştii? Şi este una dintre nu ştiu ce să zic eu, metodele vechi deja, da? Pe lângă astea sunt cele prin coerciţie, da? Te duci afară şi se promite un loc de muncă, nu ştiu, bona sau la o restauranţă şi când ai ajuns acolo iei o bătaie de paci pe tine îţi intră 3-4 gealazi din ăştia cu ceafă care trec peste tine în toate felurile Aoleu! Te bagă şi în vana cu gheasă ca să nu te învineteşti şi îţi explică, frate, veci, că ne-ai costat banii, nişte investiţii pentru noi şi te frică, te frică de bătaie, de neîncredere, că nu ştii cu cine eşti ţi-ai trimit clienţi care sunt, de fapt, oamenilor ca să vadă dacă cumva încerci să pleci sau să plunci sau şi atunci nu mai ai posibil încredere ştii? Nici acolo poliţia, în primul rând, nu ştie limba, noi am fost, de exemplu, un singur de experienţă în MPC-a şi ţii minte că ne-am dus într-un ieşi acolo lucru pe vremea aia, pe decembrie era foarte greu să creadă că există prostituţie la ei, pentru că la ei le dau cufurile şi astea sunt legale adică, cum? La ei, adică un business din ăsta plăteşte taxe, este considerat un business corect el plăteşte, este un preţ de taxe şi nu trebuie perturbat, da? Şi atunci, nu cred, nici nu se gândeau că poate exista peste rău sau ilegat sau ceva şi tu, că ne-am dus cu poliţişti într-un apartament şi mă uitam cum vorbesc fetele cu ei, pentru că ei nu ştiau limba, da? Handicapuri de limbă şi alea îi tratau ca pe nişte fraiere şi la un moment dat, n-am mai putut să iau nimic de ruşine şi atunci s-au schimbat la faţă şi s-au răzgătat orişi lumâneşti, adică, opa dar până atunci au văzut că poliţia greţeană Da, ce să zic Deci educaţia asta ar fi cheia şi educaţia

****

statul nu doar ca nu te ajuta, ca nu iti da nimic ca sa iti faci treaba, ci doar iti cere, si problema nu e ca iti cere ce trebuie, ci ce isi imagineaz el, lucruri nerealiste - centre rezidentiale, cu baie pentru fiecare fata, nutirionist etc, Nu e realist. Noi gatim cu fetele, le invatam lucruri

sa imi arate un singur exemplu de bune practiciŞ o fata pe care au luat-o cu dintii zdrobiti in gura si care acum a treminat scoala, sa mi-o arate alature de familia ei, de copii, fericita.

Bă, hai să spune că pui nişte minimă, standard de minimă, cum se zice, dar dacă tu vrei să spui mie că trebuie să am baie proprie pentru fiecare, păi tu, s-ar promulge. Că te-ai înţeles, te-ai înţeles, dar n-ar trebui să ai suficientul să lucrezi, n-ar trebui să nu crezi că... că n-au baie pentru fiecare, sau cum se numeşte. Nu poţi să pui nişte norme total, aiurea... Da, da, da, da.

Ştii ce zic? Adică e o chestie... În regulă, iei oameni pe care-i suficient şi le duci într-un fel, ştii? Cumva te joci la Dumnezeu, în unul dintre cazuri, ştii? Ăsta-i adevărat, dacă-i să o vorbim sincer, da? Da, am înţeles. Soarta omului ăla e în mâna ta, l-a stăt cu tine, îl iubeşti... Eu n-am văzut viaţa lui niciodată, n-a avut o familie, poate. N-a avut o relaţie în familia lui.

Le descoperă. Găseşti împreună felul. Dacă tu vii şi-mi spui că e camera cu tare... Ce camera cu tare? Nutricionistul, meniul de... Poate, păi... Ce meniul? Trei meniuni, zilnic, diferite, păi nu face nimeni acasă.

Da, nici la noi acasă, noi, în casele noastre, nu facem chestia asta. Adică de multe ori... Aia zic. Foame, iau o felie de pâine, un cu zacuscă şi aia e, că n-am timp să stau, să-mi miţesc.

Păi da, aia zic, adică sunt lucruri care... Adică sunt oameni care n-au lucrat cu oamenii în viaţa lor, şi întorc hârtii de pe partea cealaltă. Hârtia, nu ceea ce e de mâncare, nu are nevoie de haină, nu are nimic. Da, da, da.

E uşor să o scrii. Dacă îmi ieşi cu omul faţă-nfaţă, sau noaptea când se întâmplă ceva, am avut ca să vina o misiune altădată, ce faci? Aşa, aferităţa are spaţiu. Dacă n-am făcut aşa ceva, păi de ce vă trebuie? Adică, unde eşti miecheriat? Ei cercau să-mi treacă, dacă e o şmecherie, undeva.

Că ce, că vă duceaţi noaptea să ajutaţi câte o fată, sau ce? Da, da, că de ce faci din faţa, adică... Ba, e rău. Am avut şi suflete, dar nu mi-a trebuit. Dar noi n-am făcut aşa ceva.

Eu n-am concert. Noi săptămâna viitoare începem fabere pentru peste 150 de copii din familie de misi. Aaa, ce frumos! Dacă o să te uiţi la noi pe Instagram o să vezi, că o să te-o postam.