Intelectualii lui Ponta şi Antonescu şi Mişcarea de 5 stele

USL vrea cu orice preţ să obţină majoritatea de 50% din voturi la parlamentare pentru a se asigura că Băsescu nu va putea numi alt premier. Antonescu, aflat în scădere de popularitate în partid şi în sondaje, umple listele PNL de oameni noi care-i sunt fideli. Voiculescu pregăteşte o nouă suspendare. Toate partidele râd de Comisia de integritate a Monicăi Macovei, iar alternativele lipsesc. Ne trebuie o Mişcare de Cinci stele ca în Italia.

S-a vorbit şi scris obsesiv şi cu multă ură despre ”intelectualii lui Băsescu”: Pleşu, Patapievici şi Liiceanu au fost atacaţi constant pentru că fac politică, că-l sprijină pe preşedinte. Scriitorul Mircea Cărtărescu a fost tocat mărunt la Antena 3, oamenii lui Felix ”dovedind” că s-au dat prea mulţi bani pentru traducerea şi promovarea cărţilor lui. Dar prea puţin se vorbeşte despre intelectualii lui Ponta şi Antonescu. Vă întrebaţi de ce? La prima vedere, ei lipsesc cu desăvârşire, ştiut fiind faptul că stânga n-a reuşit să atragă atâţia intelectuali în zilele noastre. De curând, însă, s-a văzut că nu-i aşa. Intelectualii lui Ponta şi Antonescu trăiesc şi candidează la alegerile din decembrie pentru patronii lor politici.

Să începem cu Daniel Barbu, fost consilier al improvizatului preşedinte interimar Crin Antonescu. Domnia sa este şef de catedră la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, autor al multor lucrări de specialitate şi acuzat de deturnare de fonduri europene. Subiectul dosarului penal investigat chiar de OLAF consta în derularea unui proiect cu finanţare Tempus-Phare prin care urmau să fie specializaţi funcţionari publici. Corpul de control al guvernului de la acea vreme a descoperit că s-au folosit nume fictive, instituţiile menţionate de coordonatorii proiectului ca fiind cele ce şi-au trimis angajaţi la specializare, declarând în scris că nu au habar de aşa ceva. Mai mult, nici persoanele invocate ca fiind participanţi la cursuri habar nu aveau că au urmat astfel de specializări.

Foarte frumos demersul de împrospătare a clasei politice cu oameni cu atâta experienţă! De fapt, astfel de numiri au răsplătit nu competenţa, ci fidelitatea faţă de Antonescu şi serviciile făcute partidului de-a lungul timpului la televizor unde, evident în calitate de analist politic independent, l-a criticat pe Băsescu şi ai lui şi a lăudat opozţia.

Vlad Nistor este şi el un invitat la emisiuni propulsat pe listele PNL. Decan la Facultatea de Istorie şi revenit în funcţia de director IDR după preluarea puterii de către USL, el este criticat de Cristoiu în EVZ, ziar pentru care scrie în continuare comentarii politice. Ştiut fiind faptul că EVZ=PDL, cine să mai înţeleagă? Chiar Adrian Năstase avertiza că, prin cooptarea acestor ”nume ciudate”, viitorul Parlament va fi mai puţin competent.

Din sfera media a mai apărut un nume notabil pe lista USL – Sorin Roşca Stănescu. Despre SRS nu mai încap comentarii, se ştie cine este – un Hrebenciuc al presei care are toate calităţile – ba este consilierul lui Antonescu, ba este invitat ca jurnalist sau analist, ba este parte într-un dosar penal ca Rompetrol din care scapă totdeauna nevătămat.

O altă surpriză este candidatura academicianului Dinu C. Giurescu din partea PC-ului lui Dan Voiculescu, care caută să-şi spele imaginea prin diferite asocieri. Explicaţia lui Giurescu pentru această candidatură o redau fără comentarii: ”Am avut o întrevedere, am discutat împreună, am văzut că ceea ce mă doare pe mine găseşte ecou la domnul Voiculescu : împărţirea teritorială a ţării, legea educaţiei, pădurile, situaţia ţărănimii, agriculturii, mă rog, ceea ce am dezbătut eu de atâta vreme la Antena 3”.

Să nu-l uităm nici pe Gigi Becali, deşi nu prea putem să-l includem pe în categoria intelectualilor. Convertirea lui la liberalism i-a asigurat lui Crin un bodyguard care să-l susţină în lupta cu adversarii din partid şi o sporire a şanselor de a obţine cele 50%.

Până la urmă, aceasta e miza USL, aflată clar pe un trend descendent în sondaje. Alianţa care va câştiga alegerile vrea să se asigure că victoria va fi categorică, iar preşedintele Băsescu îl va numi ”ca un notar” pe Ponta premier. Pentru atingerea acestui scop, Voiculescu ameninţă din nou cu suspendarea, cu referendumul de demitere urmând să aibă loc în acelaşi timp cu alegerile parlamentare. Antonescu este tot mai nervos simţind cum îi fuge pământul de sub picioare şi în sondaje şi în partid. Nucleul opozanţilor săi se regrupează deja în jurul lui Tăriceanu, Chiliman şi Orban, iar cota sa de încredere scade în continuare.

Comisia Macovei

Dinu C. Giurescu: ”Am avut o întrevedere, am discutat împreună, am văzut că ceea ce mă doare pe mine găseşte ecou la domnul Voiculescu... mă rog, ceea ce am dezbătut eu de atâta vreme la Antena 3”

Cât despre principalul bloc de opoziţie, ARD-ul nu ne dă nici el motive de entuziasm. Atacată de colegii găsiţi ineligibili pentru candidatură şi ironizată de premierul Ponta, Monica Macovei a reuşit totuşi să-i oblige pe unii lideri PDL să-şi dea arama pe faţă. Chiar dacă influenţa Elenei Udrea, a lui Cristian Rădulescu sau a lui Ioan Oltean a fost mai puternică şi aceştia vor candida, măcar alegătorii au putut vedea cine i-a susţinut, de la vârf. Aceste criterii rămân necesare, chiar dacă prima bătălie a fost pierdută.

În general, lansarea candidaţilor a arătat laşitatea liderilor din ambele tabere de a se prezenta în faţa electoratului în colegiile greu de câştigat. Faptul că au ales să mizeze tot pe fiefurile baronilor locali – Antonescu la Dragnea, în Teleorman, Mihai Răzvan Ungureanu la Falcă, în Arad - arată că cei doi aspiranţi la preşedinţie s-au temut de o competiţie cinstită şi nu au niciun alt interes decât obţinerea cu orice preţ a preşedinţiei, scop pentru care candidatura la Parlament este o etapă intermediară, în care nu poţi bifa un eşec.

Ce alternative?

Avem de optat între USL, ARD şi PPDD. Deci din nou cetăţeanul român turmentat îşi pune întrebarea obsesivă şi fără răspuns: Eu cu cine votez?

Dacă tot majoritatea nu votează şi nu mai au încredere în actuala clasă politică, de ce nu ar înfiinţa cei sătui şi în România o Mişcare de cinci stele ca în Italia? Un cunoscut comic de televiziune Beppe Grillo a fondat acolo o formaţiune anti-establishment, care s-a clasat pe locul trei la alegerile locale din august şi a ocupat aceiaşi poziţie la recentele alegeri regionale din Sicilia.

”Totul a început cu o zi în care două milioane de oameni s-au adunat în peste 200 de oraşe – din Italia şi din străinătate – pentru a-şi huidui parlamentari. Ziua aceasta a fost un moment crucial în istoria societăţii civile tinere, orientate către web. Mii de membri implicaţi în comunitatea activă a blogului au arătat mass-media, dar şi-au demonstrat şi lor înşişi, că sunt o mişcare largă de cetăţeni cu adevărat angajaţi, care sunt capabili să organizeze un protest naţional, să semneze o petiţie, să voteze în alegeri, să-i influenţeze pe alţii, şi - de ce nu? - pe termen lung, să schimbe status quo-ul ţării. Profitând de elanul din 2007 al V-day, Grillo a lansat prin blogul său, Liste Civiche, o nouă iniţiativă menită să fie o provocare deschisă la adresa establishmentului politic în alegerile locale din 2010. Această iniţiativă a reprezentat baza politică pentru Mişcarea de 5 stele. Listele civice sunt create prin colaborare, formate din administratori locali, care îndeplinesc standardele promovate de petiţia V-Day. Pentru a primi pecetea de aprobare a blogului – cele cinci stele –, listele nu trebuie să aibă legătură cu niciun partid, membrii lor trebuie să aibă un cazier curat, fiecare candidat să aibă rezidenţa în circumscripţia sa, iar candidaţii să nu fi deţinut anterior decât maximum un mandat, fie la nivel local sau naţional”, îmi explica într-un interviu mai vechi Giovanni Navarria, un tânăr cercetător italian.

În România, Nicuşor Dan a arătat că un om din afara sistemului se poate bate cu establishmentul, că există tineri români dornici să se implice într-o campanie ca voluntari fără beneficii pentru o cauză în care cred. O schimbare de mentalitate care nu este neglijat, chiar dacă a ratat intrarea în Consiliul general al Bucureştiului. Dacă legislaţia României ar fi permis liste civice, de independenţi la locale, ca în Italia, atunci Nicuşor s-ar fi regăsit poate în Consiliu. În orice caz, campania sa electorală în mediul online s-a dovedit foarte eficientă în atragerea segmentului ţintă al votanţilor tineri, educaţi, pasionaţi de Internet şi interesaţi de politică. Angajarea acestora pe termen lung într-o nouă construcţie politică ar putea să facă diferenţa. Ar putea apărea astfel o mişcare grassroots care să schimbe modul de a face politică. Dacă n-avem alternativă politică, trebuie s-o construim. Altfel riscăm să mai rămânem multă vreme conduşi de Ponta, Antonescu şi de intelectualii lor.