Întâlnirea Poroşenko-Merkel: Pe frontul de est, nimic nou

Conflictul din Ucraina, chiar dacă a scăzut în intensitate, a rămas îngheţat, iar perspectivele sale de soluţionare sunt minime. Deşi au fost stabilite câteva obligaţii clare de ambele părţi prin acordul Minsk II, nici măcar precondiţia esenţială a încetării focului nu este îndeplinită. În week-endul trecut s-au înregistrat din nou atacuri ale separatiştilor şi victime în rândul soldaţilor ucraineni, potrivit presei internaţionale.

În ciuda punctelor slabe ale acordului , preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a ţinut, în cadrul vizitei făcute la Berlin, să-i asigure pe partenerii europeni că ţara sa rămâne angajată în implementarea acordului de la Minsk ”la care nu există alternativă”. Mesajul său a fost însă foarte clar – Ucraina nu poate să cedeze în probleme majore unilateral – precum reforma constituţională care ar da un statut special regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk – fără ca Rusia să respecte condiţiile minimale precum retragerea completă a armamentului greu de pe linia frontului. "Societatea ucraineană şi Parlamentul nostru nu au încredere în paşi făcuţi unilateral”, a spus Poroşenko, citat de ziarul Die Welt, arătând că Rusia furnizează în continuare arme şi muniţii separatiştilor peste graniţă.

Pe de altă parte, Angela Merkel care a investit mult capital politic în formatul Normandia şi acordurile de la Minsk pentru pacificarea Ucrainei, a recunoscut că ”în continuare nu există o pace durabilă”, o premisă sine qua non pentru implementarea acordului Minsk II. Ca urmare, cancelarul a subliniat că în condiţiile acestea sancţiunile impuse Rusiei nu pot fi ridicate atâta vreme cât acordurile nu sunt implementate.

Acesta este un răspuns clar la tentativele Rusiei de a prezenta Kievul ca principalul vinovat pentru neîndeplinirea acordului Minsk II. Moscova încearcă să forţeze mâna Germaniei să preseze autorităţile ucrainene să facă reforma constituţională, fără ca ruşii să dea nimic în schimb.

Pentru adoptarea reformei controversate de către Parlament, guvernul ucrainean avea nevoie de 300 de voturi, de care acesta oricum nu dispune în prezent. ”Este foarte improbabil ca Parlamentul să aprobe statutul special pentru Doneţk şi Lugansk, dar Poroşenko a vrut să arate la Berlin că reforma constituţională nu va fi amânată pe termen nedeterminat”, afirmă politologul ucrainean Volodimir Fesenko.

Cu alte cuvinte, mesajul preşedintelui ucrainean la Berlin a fost că Rusia nu respectă armistiţiul, foloseşte în continuare armament greu împotriva soldaţilor ucraineni, iar echipa de monitorizare a OSCE este în continuare împiedicată de separatişti să-şi facă treaba. În plus, separatiştii n-au eliberat ostaticii luaţi pe care-i ţin în condiţii proaste. În schimb, Ucraina îşi respectă obligaţiile asumate.

Jocul Rusiei

Tocmai pentru a debloca această situaţie, la mijlocul lunii ianuarie Victoria Nuland s-a întâlnit cu Vladislav Surkov la Kaliningrad, pentru a găsi un compromis pentru implementarea acordului Minsk II, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat. De ce? Pentru că Rusia încearcă să păcălească UE şi SUA să-i reducă măcar parţial sancţiunile tot mai dureroase, pe fondul scăderii preţului petrolului, pentru ca să aibă acces la pieţele financiare internaţionale. Moscova insistă ca Ucraina să primească controlul asupra graniţelor sale abia după aprobarea reformei constituţionale.

Moscova încearcă să forţeze mâna Germaniei să preseze autorităţile ucrainene să facă reforma constituţională, fără ca ruşii să dea nimic în schimb.

”Rusia nu a fost menţionată ca parte beligerantă. Majoritatea obligaţiilor acordului Minsk II sunt puse în sarcina autorităţilor ucrainene, separatiştilor revenindu-le doar obligaţia de a înceta focul şi de a retrage armamentul greu. O altă menţiune care ridică serioase semne de întrebare este cea cu privire la restabilirea controlului autorităţilor ucrainene asupra graniţei cu Federaţia Rusă, măsură care ar trebui implementată după organizarea alegerilor locale din raioanele ocupate de separatişti. Altfel spus, o graniţă de aproximativ 450 km rămâne deschisă pentru armata rusă până când, din discuţiile cu privire la organizarea alegerilor locale, va rezulta un compromis”, îmi explica Ileana Racheru, cercetătoare la IDR, într-un interviu acordat Epoch Times la momentul semnării Acordului Minsk II. Ea avertiza că „Rusia intenţionează să creeze o enclavă în cadrul Ucrainei, pe care o va administra prin îmbinarea modelului transnistrean (separatişti înarmaţi şi o administraţie nerecunoscută) cu susţinerea economică a guvernului de la Kiev (potrivit acordului Minsk II, autorităţile ucrainene se angajează să redeschidă băncile şi să reia plata pensiilor şi altor tipuri de venituri)”.

Lipsa unui plan B

Cam asta se întâmplă în prezent. Merkel nu trebuie să cedeze şantajului Rusiei, cerând Ucrainei să facă concesii precum organizarea de alegeri în Doneţk şi Lugansk şi schimbarea Constituţiei, dat fiind faptul că Moscova nu respectă niciunul dintre angajamentele luate. Cancelarul german nu are însă un plan B şi nu poate declara acordul Minsk II, pe care l-a păstorit, ca eşuat. Ca urmare, Angela Merkel i-a cerut marţi preşedintelui rus Vladimir Putin să-şi folosească "influenţa" asupra separatiştilor din estul Ucrainei pentru a impune respectarea acordurilor de la Minsk şi încetarea focului. Prin urmare, ea a înţeles mesajul lui Poroşenko, dar apelul acesta arată neputinţă.

Abordarea europeană şi germană de a obţine o de-escaladare a conflictului cu orice preţ şi o retragere a forţelor ruse, prin concesii făcute de Ucraina separatiştilor nu a funcţionat, ba chiar a avut efectul contrar. Văzând că europenii n-au un plan B pentru cazul în care acordul Minsk II nu este implementat, preşedintele rus Vladimir Putin a înţeles că nu are ce pierde dacă nu respectă memorandumul şi încearcă să facă Bruxelles-ul şi Kievul să plătească pentru Donbas şi să forţeze o ”federalizare” a Ucrainei care să paralizeze ţara.

În concluzie, diplomaţia telefonică a lui Merkel nu este suficientă, atâta vreme cât nu există un plan B. Iar Ucraina a dat mesajul clar că nu va face cedări unilaterale.