Igor Boţan: ”R.Moldova este un fel de feudă a lui Plahotniuc” (interviu)

”Protestele sunt organizate de o forţă politică emergentă, născută de valul protestatar. Ea are nevoie să se convingă că acest val protestatar e încă viu. De aceea, manevrează, organizează proteste cu o anumită frecvenţă. Aşa reuşeşte mai bine să înţeleagă aşteptările cetăţenilor pentru a răspunde adecvat la ele”, a precizat el.

Epoch Times: Cum aţi descrie ce s-a întâmplat duminică la Chişinău, la protestul organizat de Platforma DA? Am văzut cum forţele de poliţie păzesc clădirile deţinute de un om care nu are nicio funcţie oficială în stat, Vlad Plahotniuc, mai abitir decât guvernul...

Duminică, la protest s-a profilat atât predictibilitatea comportamentului protestatarilor, cât şi predictibilitatea comportamentului forţelor de ordine. Pentru protestatari, Vlad Plahotniuc este încarnarea răului, iar lui Plahotniuc îi place să fie considerat figura centrală, cea mai influentă persoană, fie ea şi malefică. Poliţia ştie bine deja de un an de zile că protestatarii nu au de gând să atace instituţiile statului. Şi protestatarii ştiu foarte bine ce îl deranjează pe domnul Plahotniuc şi ce-i provoacă mânia acestuia.

În septembrie 2015 “grupul Petrenco” a fost arestat anume pentru organizarea protestelor în preajma domiciliului lui Plahotniuc. Acum guvernarea e într-o situaţie stupidă. Guvernul SUA consideră că acest grup este persecutat pe criterii politice. Deci, guvernarea îşi erodează tot mai mult şi mai mult rămăşiţele de credibilitate. Pe de o parte, nu poate închide dosarul, fiindcă va ieşi la iveală lipsa temeiului de arestare a grupului cu pricina. Pe de altă parte, guvernarea este nevoită să inventeze noi stupidităţi pentru prelungirea anchetei. Şi tot aşa. Duminica trecută protestatarii au vrut să mai calce o dată pe bătătura domnului Plahotniuc. Poliţia a ştiut şi a anticipat, ripostând pentru a descuraja manifestanţii. Acum rămâne să vedem ce vor arăta investigaţiile, cine a trecut peste “liniile roşii”.

Riscă R.Moldova să se transforme într-un regim autoritar, un stat poliţienesc, în numele stabilităţii? Am văzut cum recent în loc să facă reformele cerute, guvernul Filip a aprobat legi de cenzurare a Internetului?

Cred că tipologiile elaborate de politologi nu sunt aplicabile la situaţia din Republica Moldova. Acum jumătate de an, Republica Moldova încă era o oligarhie. După arestarea ex-premierului Vlad Filat şi transformarea acestuia în ţap ispăşitor pentru miliardul furat există un singur stăpân al Moldovei – Vlad Plahotniuc. Lui îi plac gesturile teatrale care-i evidenţiază rolul de stăpân. Într-o noapte din decembrie trecut, pe la ora două, Plahotniuc îşi anunţase revenirea în politică, pe care chipurile o părăsise în iulie. Iar numai peste şapte ore, la nouă dimineaţa, 2/3 din fracţiunea parlamentară comunistă dezertase în grup către Partidul Democrat al domnului Plahotniuc.

Peste câteva zile acelaşi lucru l-a făcut şi 1/3 din fracţiunea Partidului Liberal Democrat. Şi iată aşa, din senin, partidul domnului Plahotniuc s-a pricopsit cu o majoritate parlamentară. După asta domnul Plahotniuc încercase prin şantaj să-i forţeze mâna şefului statului pentru a-l numi prim-ministru. Preşedintele s-a plâns ambasadorilor străini. Ambasadorii s-au revoltat, inclusiv cel al UE.

În consecinţă, jurnaliştii afiliaţi media holding-ului domnului Plahotniuc au declanşat un atac fără precedent împotriva Şefului Delegaţiei UE la Chişinău – Pirkka Tapiola, somându-l să facă declaraţii publice despre discuţiile sale private. Adică, în Republica Moldova ambasadorul european este spionat deschis, fără jenă, iar discuţiile lui private scurse către jurnalişti de curte pentru exercitarea presiunilor în public. V-am împărtăşit aceste exemple ca să vă faceţi o idee despre regimul lui Plahotniuc din Republica Moldova. Evident, nu e un regim autoritar, nici poliţienesc, deşi noi avem o glumă că regimul e poliţienesc fiindcă deputaţii ies din Parlament deghizaţi în poliţişti pentru a nu fi huiduiţi de cetăţeni.

Cred că problema alegerilor parlamentare anticipate poate reveni în prim plan după cele prezidenţiale din octombrie.Până atunci invocarea alegerilor parlamentare anticipate e necesară doar din considerente legate de aşteptările cetăţenilor, care în proporţie de 2/3 le doresc.

Mai pe scurt, Republica Moldova este un fel de feudă a domnului Plahotniuc, care face ce vrea. El nu are preferinţe ideologice sau de sistem de guvernare. El vrea pur si simplu să controleze puterea, iar dacă cineva îi ameninţă interesele reacţionează spontan şi foarte dur la provocări. Dacă la un moment a considerat că Internetul a devenit un pericol, imediat a iniţiat legea zisă “Big Brother”. Însă să nu creadă nimeni că domnul Plahotniuc este un om simplu şi dezorientat în spaţiu şi timp. El e strateg şi are doi aliaţi foarte puternici – cantitatea imensă de bani pe care-i face prin tot felul de scheme şi sărăcia lucie a moldovenilor. Aşa poate corupe pe cine vrea şi asta îi reuşeşte. Scopul - controlul instituţiilor statului prin oamenii săi, pe care-i propulsează. Exemplul cu deputaţii convertiţi cu bucata şi la pachet are reverberaţii. Acum primarii şi consilierii locali se convertesc cu sutele şi intră în partidul domnului Plahotniuc. Ca să-l înţelegem pe domnul Plahotniuc, trebuie să avem în vedere confesiunea sa publică de acum şase ani – eroul lui preferat este Don Vito Corleone.

Ce perspective de reuşită au actualele proteste dat fiind că actuala putere refuză cu obstinaţie alegerile anticipate? Cum mai pot fi declanşate acestea în opinia Dvs.?

Protestele sunt organizate de o forţă politică emergentă, născută de valul protestatar. Ea are nevoie să se convingă că acest val protestatar e încă viu. De aceea, manevrează, organizează proteste cu o anumită frecvenţă. Aşa reuşeşte mai bine să înţeleagă aşteptările cetăţenilor pentru a răspunde adecvat la ele. Sondajele arată că peste 70% din respondenţi susţin protestele împotriva guvernării. Peste 50% din respondenţi cred că soluţia pentru problemele Republicii Moldova este schimbarea guvernării. Deci, aceste percepţii sunt sugestive pentru organizarea protestelor la care să se ceară alegeri anticipate.

Anticipatele însă înseamnă moartea politică a actualilor guvernaţi, care dacă pleacă, o fac pentru totdeauna. Ei înţeleg că apoi va urma investigarea furturilor şi actelor de corupţie şi de aceea, sub presiunea protestelor guvernanţii fac anumite cedări. De exemplu, liderul liberal Mihai Ghimpu a recunoscut că partidul domnului Plahotniuc avea majoritatea calificată de 3/5 de deputaţi pentru alegerea şefului statului în Parlament. Dar iată că guvernanţii ne spun că trecerea la alegerea directă a şefului statului e o cedare către protestatari. Asta ar dovedi că domnul Plahotniuc nu are de gând să preia controlul asupra preşedinţiei prin metode obscure, ci o va face prin alte metode. Oricum, instituţia prezidenţială va rămâne una slabă, cu puteri limitate.

Sub presiunea protestelor, se cedează ceva pentru a păstra controlul asupra principalelor instituţii. Cred că problema alegerilor parlamentare anticipate poate reveni în prim plan după cele prezidenţiale din octombrie. Totul va depinde de context, de cine va obţine postul de şef al statului şi de evoluţiile social-economice. Până atunci, invocarea alegerilor parlamentare anticipate e necesară doar din considerente legate de aşteptările cetăţenilor, care în proporţie de 2/3 le doresc.

Va urma cea de-a doua parte a interviului despre acţiunile următoare ale Platformei DA.