Vladimir Socor: ”România mizează pe calul greşit în R.Moldova - Vlad Plahotniuc, simbolul cleptocraţiei”

Socor reaminteşte că oligarhul are un rating negativ de 90% (diferenţa dintre rata de aprobare şi de dezaprobare) în sondaje şi controlează toate instituţiile şi economia R.Moldova. În opinia sa, cercurile din România care-l susţin pe Plahotniuc consideră în mod greşit că susţinerea politicilor actualei guvernări este mijlocul cel mai potrivit pentru a creşte influenţa Bucureştiului în R.Moldova, de a atenua influenţa rusească şi de a menţine orientarea europeană a R.Moldova.

Analistul avertizează că această politică se poate întoarce împotriva României, dacă aceasta este percepută de moldoveni ca aliat al Sistemului Oligarhic. Ca urmare, România şi UE ar putea pierde partida în favoarea Rusiei şi a partidelor pro-ruse.

Vladimir Socor consideră totuşi că politica României faţă de Moldova, de la preşedintele Traian Băsescu la Klaus Iohannis, a păstrat anumite elemente de continuitate – a rămas în limitele unui consens euro-atlantic şi a evitat orice afirmare a unei lupte pentru influenţă între România şi Rusia în R.Moldova.

Condiţiile negative în care România îşi asumă un rol mai activ în ţara vecină sunt multiplele crize cu care se confrunta UE, eşecul Parteneriatului Estic, abuzul guvernului controlat de Plahotniuc de eticheta pro-european, suspendarea finanţărilor externe pentru Moldova, eşecul acesteia ca stat şi ca economie, dar şi creşterea partidelor pro-ruse în sondaje. Date fiind aceste evoluţii îngrijorătoare, România trebuie să-şi asume responsabilităţi mult mai mari în stabilizarea şi consolidarea R. Moldova.

Pe de altă parte, imaginea României s-a îmbunătăţit semnificativ dincolo de Prut. Creşterea economică este atractivă pentru moldoveni, iar activitatea DNA în combaterea corupţiei este percepută ca un model de urmat.

Vladimir Socor afirmă că obiectivul Bucureştiului pe termen scurt în R.Moldova este de a asigura aşa-zisa ”stabilitate politică” prin guvernul lui Plahotniuc şi majoritatea sa, pentru a evita cu orice preţ alegerile parlamentare anticipate, din temerea că partidele pro-ruse ar câştiga şi ar duce ţara spre Rusia. În plus, România ar urma să-şi întărească prezenţa mass-media peste Prut, care este foarte firavă în prezent, şi să încurajeze un parteneriat între Chişinău şi NATO.

Pe termen mediu, Bucureştiul ar viza construirea de interconectări electrice şi de gaze naturale între România, şi implicit pieţele europene de energie, şi Moldova, pentru a elibera Chişinăul de dependenţa de gazul rusesc şi de electricitatea furnizată din Transnistria.