Hitler, socialismul şi agenda rasială. Partea I

“Să luăm în considerare toţi evreii, nu doar evreii de sabat, aşa cum face Bauer, ci evreii de zi cu zi. Să nu căutăm secretul unui evreu în religia sa, ci să căutăm secretul religiei sale într-un evreu adevărat. Care este baza de secole a iudaismului?... Nevoia practică, interesul propriu. Care este religia globală a evreilor? Negoţul. Cine este Dumnezeul lor? Banii. Foarte bine atunci. Emanciparea prin intermediul negoţului şi a banilor, în consecinţă, luând în considerare evreismul adevărat şi practic, este auto-emanciparea zilelor noastre… La o ultimă analiză, emanciparea evreilor este emanciparea omenirii din iudaism”.

Unii ar putea crede că acest lung citat este doar vorbărie goală al infamului Adolf Hitler. Totuşi, nu este. Acest citat aparţine chiar lui Karl Marx, tatăl comunismului şi al ideilor revoluţionare socialiste. Destul de interesant, Marx era descendent al unei lungi linii de rabini cabalişti evrei, lucru pe care s-a chinuit să-l facă uitat.

Ce ziceţi despre următorul citat?

“Suntem socialişti, suntem inamicii sistemului economic capitalist de astăzi, în care este exploatat cel slab—economic, cel cu salariul nedrept; în care omul este evaluat potrivit proprietăţilor şi bogăţiei, şi nu potrivit responsabilităţii şi performanţei, iar noi suntem hotărâţi să distrugem acest sistem, în orice mod posibil.”

Unii ar putea spune că acest citat aparţine lui Marx. Nu-i aşa? Însă n-ar avea dreptate. Acest citat a fost luat dintr-un discurs din 1 mai 1927 susţinut de Adolf Hitler, tot o persoană cu moştenire evreiască.

Pentru unii, simpla sugestie că Adolf Hitler s-ar apropia de subiectul socialismului şi a teoriei marxiste, este o erezie. Totuşi, la o mai bună examinare a documentaţiei istorice, orice poate descoperi unica singularitate care leagă toate aşa numitele mişcări “revoluţionare”, care au pornit după publicarea “Manifestului Comunist” în 1848 şi a altor documente de acest tip.

Acest articol este prima parte dintr-o serie de examinări asupra originii socialismului, comunismului şi a oribilelor tactici “de inginerie socială”, folosite istoric de la naşterea Mişcării Socialiste Internaţionale, cu scopul de a-şi atinge ţelul final… utopia.

Ce este socialismul?

Multe dicţionare susţin că socialismul este o formă democratică de guvernământ, în care fiecare cetăţean are un cuvânt de spus. În plus, se susţine că toate clasele şi rasele au parte de un tratament egal.

Totuşi, însăşi ideea socialismului a fost descrisă de Karl Marx. Cum l-a definit el?

Marx susţinea că socialismul nu este o formă de guvernământ, ci un stat, un stat controlat şi planificat, pe care o naţiune îl preia, în "tranziţie" de la o societate capitalistă la una socialistă, în timp ce “utopia comunistă” este ţelul final, dorit, al tranziţiei complete; o lume fără poliţie, fără proprietate, fără religie, fără clase, chiar şi fără guvern, fără război… o lume a fanteziei de armonie eternă. Totuşi, se pot obţine toate aceste armonii distrugând, pur si simplu, acţiunile de proprietate a terenurilor de exemplu?

Răspunsul este NU. Statul “tranziţional” al socialismului are îndatorirea de a “transforma” cetăţenii pentru viitorul “super-stat”. Deci, cum acţionează acest aparat socialist faţă de cei care nu doresc să fie transformaţi?

Marx şi alţi socialişti au evidenţiat nevoia de eliminare a elementelor indezirabile din societate. Majoritatea susţin că aceşti indezirabili au venit sub forma clasei burgheze conducătoare, însă nu s-a oprit aici. Planificarea socială necesită alegerea politicilor sociale, însă cel mai important, alegerea celor care s-ar potrivi cel mai bine în această nouă utopie.

De fapt, acesta era etalonul după care erau aleşi cei care rămâneau şi cei care urmau să fie îndepărtaţi.

Cum s-a dezvoltat acest etalon? În urma unui proces atent gândit şi a mai multor dezbateri, standardul universal acceptat de zilele moderne erau prea primitive. Şi totuşi, era nevoie de o măsură extremă.

Deşi Marx a scris manifestul comunist, el nu a fost singura persoană din lume care credea în aceste teorii, şi nici măcar nu au plecat de la el. De fapt, a fost o idee oblojită timp de 100 de ani, împreună cu o altă teorie controversată, care răsărea şi ea.

Dat fiind faptul că socialismul este un regim ateist, cei care au aderat la el trebuiau să creadă în “evoluţia omului”.

Unul din oamenii de ştiinţă şi filozofii unei asemenea teorii, a fost, în cele din urmă, destul de curajos, încât să publice acest set de idei; numele său este Charles Darwin.

Darwinismul social şi eugenia rasială

Mulţi cred că Teoria Evoluţionistă a lui Darwin era, pur si simplu, despre evoluţia fizică, şi că el s-a oprit aici. Totuşi, la fel cum teoriile lui Marx nu s-au oprit la nivelul teoretic, Darwin a scris multe idei care aveau şi implicaţii sociale. Abordarea sa a avut o implicare mai mult activă decât pasivă în progresul evolutionar al omenirii. Cu alte cuvinte, era nevoie de o implicare activă.

Darwinismul social susţinea că protejarea oamenilor slabi, bolnăvicioşi şi subdezvoltaţi, împiedică procesul “selecţiei naturale” şi supravieţuirea celor mai adaptaţi, pentru determinarea viitorului umanităţii.

Darwin credea că, dacă omul nu ar mai ajuta aceste “sub-specii”, atunci procesul de selecţie naturală, ar elimina, pur si simplu, pe cei mai puţin dezirabili din cadrul populaţiei. După părerea sa, această acţiune ar beneficia viitorului umanităţii şi “societăţii” ca întreg.

El a afirmat: ”Cea mai puternică dintre specii va supravieţui, iar cea mai slabă va pieri” şi a clasificat alte rase, cum ar fi negrii şi evreii ca “… sub-specii…” şi “specii îndoielnice”.

Pe măsură ce soluţia pasivă s-a transformat în una activă, Darwin a continuat punând o întrebare sinistră: ”Rasele sau speciile de oameni … se elimină şi se înlocuiesc între ele, astfel încât, în cele din urmă, vor dispărea?... Vom vedea că răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ…”

O descriere mai exactă a “sub-speciilor” de oameni poate fi găsită în cartea sa “Declinul omului”, unde el afirmă: ”Într-o perioadă viitoare, în viitorul nu prea îndepărtat… rasele civilizate ale oamenilor vor extermina şi vor înlocui, aproape sigur, rasele sălbatice din lume…”.

Înţelegând ideile lui Darwin, Marx i-a susţinut aprecierea, afirmând: ”… aceasta este o carte care conţine baza istoriei naturale, din punctul nostru de vedere.”

Punctul nostru de vedere? Este bine-ştiut că Marx şi socialiştii gândeau în grupuri şi de aceea îşi împărtăşeau punctele de vedere, astfel încât este evident că această scrisoare era din partea mai multora, care urmau noile idei ale lui Marx.

Putin timp după aceea, a început să se nască cea mai îndrăzneaţă teorie din istoria umană.

După ce a citit “Originea Speciilor”, unul din verii lui Darwin a fost atât de încântat şi inspirat de ideile revoluţionare, încât s-a hotărât să publice câteva din propriile sale idei.

Acest om de ştiinţă, a făcut un pas mai departe decât Darwin, in procesul activ de selecţie. El a început să clasifice sistematic, persoanele care erau potrivite pentru a deveni părinţii omenirii viitoare şi cele care nu erau. El a dat naştere studiului ştiinţific “Natura peste natură” care propovăduia sterilizarea celor indezirabili, eradicarea celor incapabili şi înlocuirea speciilor “de jos” a omenirii prin executarea atentă a ingineriei sociale.

Teoria a fost numită “eugenie”. Autorul ei a fost Sir Francis Galton.