Lagărul de la Masanjia: povestea comunismului rămas fără ideologie

Ecranizările a două documentare independente, în data de 1 mai, atât în Hong Kong cât şi în Taiwan, au făcut ca subiectul deja incendiar al sistemului de reeducare prin muncă [RPM] din China să devină şi mai actual. Atenţia acordată recent în China sistemului de reeducare prin muncă, înaintea acestor dezvăluiri, pusese deja în dificultate anumite personaje din cadrul regimului. Aceştia nu şi-au putut recunoaşte faptele şi s-au simţit obligaţi să se apere.

Articolul intitulat "Afară din Masanjia" apărut în 6 aprilie în revista "Lentile" a dat naştere acestor controverse printr-o expunere lungă şi detaliată a torturilor utilizate în lagărul de muncă.

"Deasupra Capetelor Fantomelor: Femeile din lagărul de muncă Masanjia" este regizat de Du Bin, fotograf de la New York Times. Acţiunea continuă de unde s-a terminat articolul publicat în revista "Lentile". În acest film, Liu Hua, o petiţionară, supravieţuitoare a lagărului de muncă pentru femei Masanjia, descrie torturile la care a fost supusă împreună cu alte femei din lagăr.

"Muncitorii minori deţinuţi în Dabao" este regizat de Xie Yihui. Acest film expune modul în care 5.000 - 6.000 de minori au fost trimişi în lagărul de muncă Dabao din provincia Sichuan la sfârşitul anilor 1950, pentru a fi reeducaţi prin muncă. La puţin timp după ce au ajuns acolo, a început marea foamete cauzată de Marele Salt Înainte. Două mii şase sute de minori au murit.

Compararea celor două filme ridică un semn de întrebare privind schimbările care au avut loc în societatea chineză, trecându-se de la ororile de la Dabao la cele de la Masanjia.

În ecranizarea de la "Librăria 1908" din Hong Kong, Xie Yihui a adresat această chestiune: "La acea vreme [prin anul 1957] exista o politică numită Educaţie - Reformă - Muncă. Era bazată pe o jumătate de zi de studiu şi o jumătate de zi de lucru. Acum trebuie să muncească toată ziua".

"Mai este încă o diferenţă", a declarat Xie Yihui. "Cred că atitudinea ofiţerilor faţă de deţinuţi este diferită. Nu ştiu cum să descriu diferenţa. În anii 1950, ofiţerii de RPM nu ar fi tratat deţinuţii în acest fel. Eu nu am văzut aşa ceva în 1957. Este diferit [ceea ce se întâmplă în Masanjia]".

În primii ani ai regimului comunist, sistemul RPM a avut ca misiune schimbarea minţilor oamenilor, astfel încât ei să creadă în ideologia comunistă. Sistemul era rău, dar cei mai mulţi ofiţeri care lucrau în el credeau că făceau un lucru bun.

Astăzi, schimbarea minţilor oamenilor este în continuare cea mai importantă sarcină a sistemului de RPM, în special în ceea ce-i priveşte pe practicanţii Falun Gong. Dar nu există nicio ideologie la care să-i converteşti pe oameni.

Cum ar putea ofiţerii să-i transforme pe practicanţii Falun Gong şi să-i facă să creadă în ceva în care nici ei înşişi nu cred şi nu înţeleg?

PCC a dezvoltat criterii formale la Masanjia pentru "transformarea" practicanţilor Falun Gong, care au fost ulterior promovate în întregul sistem RPM. Niciunul dintre criterii nu se referă la forţarea practicanţilor pentru a accepta o ideologie - nici comunism, nici socialism.

Ofiţerii din lagărul de muncă ştiu că ceea ce fac este rău. Practicanţii Falun Gong au raportat despre ceea ce consideră poliţiştii că sunt semne de transformare: "Când începi să-i înjuri pe alţii şi atunci când începi să-i baţi pe alţii eşti transformat cu succes".

Ofiţerii vor să obţină bani din munca istovitoare la care sunt supuşi sclavii în lagăr, vor să fie promovaţi şi să primească bonusuri când ating nivelul de transformare vizat pentru prizonierii de conştiinţă Falun Gong.

Acum cincizeci de ani, decesele au fost cauzate de foamete, boli, muncă excesivă şi tratamente inumane.

Astăzi, tortura nu este o pedeapsă, aceasta face parte din politică.

După o jumătate de secol, procesul malefic de "reformare" al celor cu orientare de dreapta şi a intelectualilor pentru inocularea ideologiei comuniste a devenit procesul malefic de "transformare" şi un cult al banilor. Acum, tortura este concepută intenţionat şi a devenit o rutină. Reprezintă chiar o formă de divertisment pentru ofiţeri.

Întreaga schimbare a început la 29 octombrie 1999, când a fost înfiinţată a doua brigadă de femei în lagărul de muncă Masanjia. Singurul scop al acestei brigăzi a fost de a transforma practicanţii Falun Gong de sex feminin.

Legături controversate

"Afară din Masanjia" a expus o crimă oribilă. În trecut, atunci când o crimă era adusă la cunoştinţa PCC, se găsea de obicei un ţap ispăşitor.

De data asta a fost diferit. Comitetul de Partid şi guvernul din provincia Liaoning, unde se află lagărul de muncă, au format o echipă de investigaţie. Echipa a lucrat repede. La doar câteva zile după ce a ieşit articolul în revista "Lentile", a fost înfiinţată o echipă de cercetare care a publicat un raport ce a negat în mod explicit cele afirmate de articol, dar totodată a confirmat implicit acuzaţiile.

Liderii echipei de investigaţie sunt fie persoane responsabile sau chiar autori ai crimelor expuse de articolul "Afară din Masanjia" şi documentarul "Deasupra Capetelor Fantomelor".

Şeful echipei este şeful Biroului de Justiţie al provinciei Liaoning, care are jurisdicţie asupra lagărului de muncă Masanjia. Unul dintre şefii adjuncţi ai echipei, Zhang Chaoying, a fost şeful lagărului de muncă Masanjia, înainte de a deveni şef al Biroului provincial RPM.

Echipa de investigaţie a blocat orice şansă de a se găsi un ţap ispăşitor prin negarea oricărei forme de tortură utilizată în Masanjia. Raportul nu a oferit nicio probă sau vreo dovadă din constatările sale, dar a acuzat revista "Lentile" de folosirea cuvintelor "mass-mediei Falun Gong de peste mări" pentru a descrie torturile care au loc acolo.

De fapt, mărturia despre tortură din "Afară din Masanjia" a venit de la un petiţionar care nu este practicant Falun Gong. Articolul a raportat că un "grup special" - cel mai apropiat mod în care vreo revistă publicată în China se poate referi la Falun Gong - a fost vizat pentru a fi torturat la Masanjia.

În timp ce nega că a fost utilizată tortura, echipa de investigaţie a subliniat "realizările" lagărului de muncă Masanjia în ce priveşte "transformarea practicanţilor Falun Gong".

Dacă echipa ar fi vrut pur si simplu să publice o dezminţire a articolului din revista "Lentile", nu ar fi menţionat probabil "realizările" din domeniul transformării sau cuvintele mass-mediei de peste mări. Au fost aduse în discuţie aceste subiecte dintr-un alt scop.

Echipa de investigaţie a vrut să-şi apere politica de persecutare a Falun Gong care a fost iniţiată de Jiang Zemin şi care durează de aproape 14 de ani. Raportul echipei serveşte drept un avertisment pentru oricine ar putea fi în spatele articolului din "Lentile", dacă există o astfel de persoană.

Prin eliminarea oricărui ţap ispăşitor în timp ce s-a trimis acest avertisment, echipa de investigaţie şi-a afirmat legătura cu ceea ce s-a întâmplat în lagărul de muncă. Liderii echipei au condus lagărul de muncă, iar raportul arată că Partidul şi guvernul din Liaoning şi-au asumat răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat acolo.

Masanjia versus RPM

"Afară din Masanjia" şi "Deasupra Capetelor Fantomelor" expun caracterul obscur al sistemului RPM. Lagărul de muncă Masanjia este unul dintre cele 350 de lagăre de muncă din China, iar torturile care se practică în Masanjia au fost utilizate în fiecare lagăr de muncă.

În China, membrii cercurilor academice şi mediilor juridice, oamenii obişnuiţi şi chiar mass-media condusă de Partid au discutat deschis, timp de ani de zile, despre abolirea sau reformarea sistemului RPM.

Chiar PCC ar putea beneficia din eliminarea sau reformarea sistemului. Aceasta nu ar fi prima dată când Partidul ar transforma răul în bine şi ar revendica astfel măreţia, slava şi corectitudinea Partidului.

Cu toate acestea, Masanjia are o semnificaţie ce merge dincolo de maleficul sistemului RPM în două moduri.

În primul rând, Masanjia este simbolul persecuţiei împotriva Falun Gong. Acest lagăr de muncă este modelul pentru campania regimului lui Jiang Zemin împotriva Falun Gong. Site-ul practicanţilor Falun Gong, Minghui.org a publicat peste 8.000 de articole despre tortură, viol şi hrănire forţată, care au avut loc în lagărul de muncă în ultimii 13 ani şi ceva.

Orice expunere a crimelor de la Masanjia, indiferent dacă este menţionat sau nu Falun Gong, atinge cel mai sensibil punct al PCC. O astfel de expunere ridică problema celor care vor fi traşi la răspundere pentru aceste crime. Personaje de top din cadrul regimului devin brusc vulnerabile.

În al doilea rând, crimele de la Masanjia arată că tortura sistematică nu este o greşeală sau o scăpare care poate fi corectată sau reparată. Dacă tortura este confirmată ca fiind o politică a PCC, nu ca un obicei personal al vreunui ofiţer RPM, imaginea şi legitimitatea Partidului se va confrunta cu o provocare fără precedent. Raportul de investigaţie Liaoning, prin discutarea "realizărilor" de a transforma practicanţii Falun Gong, tocmai a făcut acest lucru.