Herţegovina - o panoramă ce pare că iese dintr-un tablou

Cu toţii am auzit de Marele Zid Chinezesc, de Taj Mahal sau de Colosseum, însă există alte minuni ale arhitecturii, la rândul lor impresionante, dar prea puţin cunoscute.

Sunt ţări pe care le vizitezi nu pentru confortul pe care îl oferă, ci pentru că îţi dau posibilitatea să descoperi un alt stil de viaţă şi (cu tot riscul) o meditaţie despre identitatea balcanicilor, potenţialul exploziv al Europei. Una dintre acestea este Bosnia - Herţegovina.

Bosnia - Herţegovina se întinde între Alpii Dinarici şi o sumedenie de râuri verzi, de vis, cu albii şi defileuri spectaculoase. Prin orice parte ai decide să o vizitezi (şi nu sunt prea multe opţiuni), vei urma fie cursul râului Neretva, singurul care se varsă în Marea Adriatică, fie cursul Drinei care stabileşte la nord-vest graniţa cu Serbia. Frumuseţea locurilor îţi ia graiul şi e un mix după reţetă balcanică între sălbăticie, legende şi miros înnebunitor de burek.

Denumirea „Bosnia” vine de la aşezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herţegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” înseamnă „duce” în limba germană). În timpul domniei lui Ştefan al II-lea Kotromanici şi a nepotului său Tvrtko, Bosnia atinge maxima întindere teritorială, ocupând teritoriul Herţegovinei (Humlie), teritorii din vestul Serbiei, Dalmaţia şi unele insule din Marea Adriatică.

Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herţegovina 20 de ani mai târziu.

Teritoriul actual al Bosniei-Herţegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Roman, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii, este finalizat, teritoriul fiind inclus în provinciile romane Iliricum şi Dalmaţia.

Din toponimie se poate deduce faptul că, pentru o perioadă îndelungată, pe teritoriul Bosniei a supravieţuit o importantă populaţie vorbitoare de limba latină: o regiune din estul Bosniei se numeşte Romanija, iar una dintre localităţi, Vlasenica. Acest fapt i-a determinat pe unii istorici care susţin teze neo-roesleriene (Noel Malcolm - A Short History of Bosnia) să propună Bosnia drept locul de formare al poporului român. În lipsa informaţiilor documentare, se poate presupune că populaţia de limbă latină a fost asimilată de către cea slavă.

Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Bosnia şi Herţegovina:

Podul Stari Most

Podul Stari Most a fost construit în 1566, din 456 de blocuri de piatră, de arhitectul Mimar Hajrudin, în timpul lucrărilor de fortificare a oraşului Mostar care aparţinea Imperiului Otoman. Podul era o minune a tehnicii vremii sale, având lungimea de 20 m şi un singur arc, înalt de 29 m, realizat din zidărie de piatră. Blocurile de calcar cu granulaţie fină erau unite prin scoabe de fier fixate cu plumb topit. Tradiţia spune că mortarul folosit a fost pregătit şi cu albuş de ou, pentru a-i mări rezistenţa. Construcţia a început în 1557 şi a durat 9 ani. La capetele podului se află două turnuri, Helebija şi Tara, denumite „mostari” (paznicii podului).

Construcţia a fost distrusă în anii '90, în timpul războiului, iar reconstrucţia a durat zece ani, până în 2004. Podul Stari Most a fost înscris în anul 2005 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Podul „Mehmed Paša Sokolović” din Vişegrad

Podul Mehmed Paša Sokolović (denumire în bosniacă, croată şi sârbă: Most Mehmed-paše Sokolovića, cu litere chirilice: Мост Мехмед Паше Соколовића; în turcă Sokullu Mehmet Paşa Köprüsü) este un pod istoric din oraşul Vişegrad, peste râul Drina din estul Republicii Srpska, una dintre cele două entităţi ce formează Bosnia şi Herţegovina. A fost construit în 1577 de către arhitectul curţii otomane Mimar Sinan din ordinele marelui vizir Mehmed Paša Sokolović. UNESCO a inclus această construcţie în 2007 în lista patrimoniului mondial.

Patrimoniul mondial intangibil cuprinde broderiile de Zmijanje

Broderiile de Zmijanje au fost incluse în patrimoniul cultural imaterial, o nouă listă UNESCO formată din 34 de elemente, aprobată la Paris în 24-28 noiembrie 2014.