Fukushima. Dezastrul adevărat abia începe. Radioactivitatea apei marine atinge noi recorduri

Chiar dacă media nu mai pomeneşte nimic de tragedia de la Fukushima, asta nu înseamnă că repercursiunile ei au fost reparate sau că sunt măcar ţinute sub control. Dimpotrivă. Un articol recent din partea agenţiei japoneze de ştiri Jiji ne reaminteşte că vineri, la cinci dintre punctele de monitorizare a apei din jurul centralei electrice nr. 1 a Fukushimei, radioactivitatea apei a atins cel mai înalt nivel din toate timpurile, conform companiei de energie semi-naţionalizate TEPCO.

Aceste măsurători survin după ce niveluri asemănătoare de radiaţii au fost detectate în apele subterane de sub centrala nucleară.

De unde provine creşterea nivelului radioactiv? Oficialii TEPCO declară că „sursa creşterii radioactivităţii apei de mare este necunoscută”. TEPCO este aceeaşi companie care susţine de ani de zile că nu există motive de îngrijorare în ceea ce priveşte Fukushima; care a ridicat, în mod arbitrar şi cum a dorit, pragul maxim admis de expunere la radiaţii şi care, cu acordul guvernului, şi-a dat „girul” că oamenii se pot întoarce în oraşul radioactiv. Asta ne îndreptăţeşte să punem la îndoială declaraţiile TEPCO, conform cărora nu se cunoaşte cauza creşterii radioactivităţii apei marine.

Japan Times a publicat într-un articol: "La unul dintre punctele de prelevare din port, dintre punctele de monitorizare pentru reactoarele nr. 2 şi 3, luni, s-au detectat 1900 de becquereli de tritiu pe litru, crescând faţă de cotele din 14 aprilie care erau de 1400 de becquereli pe litru.

În apropiere, tot în zona portului, s-a descoperit o creştere a nivelului de tritiu până la 1400 de becquereli, de la nivelul anterior de 1200 de becquereli.

Mai periculos, la unul dintre punctele de prelevare pentru reactoarele 1 şi 2, apa marină prelevată marţi conţinea 840 de becquereli de stronţiu-90, care cauzează cancer osos, împreună cu alţi izotopi care emit raze beta - crescând de la nivelul anterior de 540 de bacquereli.

La două puncte de monitorizare din afara portului, luni, apa marină conţinea 8,7 becquereli, respectiv 4,3 becquereli de tritiu, punctul al doilea situându-se la 3 kilometri distanţă faţă de primul”.

Japonia are acum mare nevoie de electricitate şi din această cauză e forţată să importe cantităţi record de gaz lichefiat care să substituie energia nucleară. Economia japoneză este sever afectată din cauza creşterilor de import de gaz şi a scăderii exporturilor, Japonia folosind cantităţi mari de electricitate pentru a menţine scurgerile radioactive în spatele unui zid de gheaţă.

Japan Times relata după tragedie că: „Tepco luptă să reducă contaminarea de la centrala prost protejată, care a fost afectată de cutremurul şi tsunami-ul din martie 2011. Măsurile de protecţie includ planuri de a construi un zid de gheaţă subteran gigantic de jur împrejurul centralei, pentru a preveni ca apa să pătrundă în subsolul clădirilor reactoarelor afectate şi să se amestece cu apa de răcire care a fost sever contaminată'.

Zidul de gheaţă a costat, conform estimărilor, 31,9 miliarde de yeni, funcţionarea lui necesitând 45,5 milioane de kilowaţi-oră, consumul anual a 13 000 de gospodării normale.

Ministrul economiei, comerţului şi industriei, împreună cu contractorul de la Kajima Corp au făcut o demonstraţie cu un zid de gheaţă în miniatură pentru reporterii de la faţa locului, iar un oficial de la minister a declarat că 'putem confirma efectul solului îngheţat în oprirea apei'.

Cu o lună înainte de începerea construcţiei zidului de gheaţă, Autoritatea de Reglementare Nucleară a ezitat să aprobe planul, spunând că nu au fost aduse destule dovezi care să demonstreze că va aduce siguranţă publicului. Experţi internaţionali şi-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea că zidul nu va fi eficient.

Luând în considerare creşterea radioactivităţii apei din port, se pare totuşi că solul îngheţat nu are niciun efect în oprirea apei radioactive, confirmând totodată temerile experţilor.