Expert: ”Presiunile asupra şcolilor româneşti din Transnistria sunt acum psihologice” (interviu)

Avocatul Alexandru Zubco de la Promo-LEX explică în cea de-a doua parte a interviului acordat Epoch Times cum funcţionează presiunea psihologică, administrativă şi logistică pusă pe şcolile de limbă română din regiunea transnistreană.
Transnistria, or.Tiraspol (media-azi.md)
Matei Dobrovie
01.11.2016

Pe lângă problema şcolilor româneşti din Transnistria, Alexandru Zubco a vorbit şi despre mizele recunoaşterii plăcuţelor de înmatriculare pentru automobilele din regiune.

Epoch Times: La ce abuzuri mai sunt supuse şcolile din regiunea transnistreană de aşa-numitele autorităţi?

În prezent avem un status quo, iar presiunile nu sunt fizice. Tiraspolul încearcă să aplice o altă metodă, una psihologică, de timp. Însuşi faptul că aceste şcoli n-au un statut clar, au probleme administrative şi fiscale cu instituţiile de acolo, au o serie de alte probleme logistice şi administrative – toate aceste probleme se adună pentru ca să devină pe viitor un blocaj în activitatea acestor şcoli.

Dacă înainte era clasică vandalizarea şcolilor, acum tactica este de menţinere într-un suspans, de genul azi eşti, dar mâine nu ştii dacă vei mai fi. Li se cere procedura de legalizare, care înseamnă trecerea sub jurisdicţia Tiraspolului.

Şi cum rezistă ei la aceste presiuni? Cum îi ajutaţi?

Noi le acordăm ceea ce ţine de asistenţa juridică, dar în materie de aspecte logistice sau financiare deja intervine Ministerul Educaţiei. Un exemplu este arenda clădirilor, care este plătită în bugetul de la Tiraspol şi care creşte pe an ce trece. Aceşti bani se transferă în lei şi sunt covertiţi în valuta locală. Chiria creşte, în timp ce numărul de copii este în scădere, iar şcolile nu pot face agitaţie pentru a-i atrage în aceste şcoli. Copiii de la şcolile în limba română nu pot face activităţi extracuriculare, au programe foarte restrânse.

Ce fac aşa-zisele autorităţi transnistrene pentru a-i convinge pe copii să nu mai urmeze aceste şcoli?
Orice pârghie, dar mai ales propaganda anti-R.Moldova, România şi valori europene. Mai mult, li se spune că au mai multe perspective pentru carieră în Federaţia Rusă, dacă învaţă limba rusă.

Cum vedeţi insistenţa Tiraspolului pe recunoaşterea plăcuţelor de înmatriculare pentru automobilele din regiune? Este acesta un pas către recunoaşterea statalităţii sau care este miza?

Tiraspolul a inclus această problemă în procesul de negocieri. Personal, oficialii de acolo circulă cu numere de înmatriculare şi automobile înmatriculate în R.Moldova şi nu este nicio problemă. Chestiunea este ridicată pentru a bloca şi a submina mandatul de negocieri 5+2 pentru că este clar că Chişinăul nu poate recunoaşte aceste plăcuţe de înmatriculare, dat fiind că este membru al Convenţiei de la Viena, care stipulează expres ce plăcuţe pot fi puse în circulaţie internaţională şi care nu.

Problema nu este doar de principiu, ci şi tehnică. Înmatricularea unor autovehicule care nu există în niciun circuit este practic imposibilă. O soluţie viabilă pentru Chişinău ar fi să permită proprietarilor acestor autovehicule să treacă de la plăcuţe de înmatriculare transnistrene la unele moldoveneşti. Acest mecanism trebuie creat şi rămâne pe seama posesorului auto cum circulă în regiune.

Dacă înainte era clasică vandalizarea şcolilor, acum tactica este de menţinere într-un suspans, de genul azi eşti, dar mâine nu ştii dacă vei mai fi.

N-o vedeţi ca pe o măsură cu substrat politic? Germania a făcut presiuni asupra Chişinăului în acest sens...Se spunea că vrea să obţină un oarecare succes al preşedinţiei OSCE…

La nivelul a ceea ce doreşte Tiraspolul, păstrarea însemnelor ar constitui o doză de recunoaştere. Chişinăul a venit cu posibilitatea ca să fie însemnele de stat ale R.Moldova pe plăcuţe, dar modalitatea de înmatriculare şi numerele să fie de la Tiraspol. Tiraspolul însă a refuzat. El nu şi-a pus niciodată problema reintegrării Transnistriei în R.Moldova, ci doreşte orientarea către Federaţia Rusă şi Uniunea Eurasiatică.

Părţile discută în formatul de negociere, dar discută despre nimic. Discuţiile nu are niciun substrat, iar mediatorii şi observatorii nu insistă. Nici Chişinăul nu are un program strategic privind reintegrarea regiunii transnistrene.

Alexandru Zubco este jurist al Programului Drepturile Omului din cadrul Promo-LEX.

Acest interviu a fost realizat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean” de către redactorul ziarului Epoch Times care participă la acest program.

Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluţii pentru dezvoltarea societăţii pe cele două maluri ale Nistrului” este finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) şi implementat cu sprijinul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa şi Asia Centrală.

Afis

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor