Experienţă în preajma morţii: o studentă moare şi se trezeşte la morgă

În timp ce era supusă unei intervenţii chirurgicale în Costa Rica, o studentă a murit, a experimentat viaţa de apoi, revenind ulterior în corpul ei, la morgă. Graciela H. împărtăşeşte povestea ei pe site-ul Fundaţiei Near Death Experience Research. Această poveste nu a fost verificată în mod independent.

"Am văzut medici care lucrau rapid pe mine . ... Erau agitaţi. Mi-au luat VS (semnele vitale), mi-au făcut CPR (resuscitare cardiopulmonară). Toată lumea a început să părăsească sala încet. Nu înţelegeam de ce făceau asta.

Totul era liniştit. Am decis să mă ridic. Numai medicul meu stătea în acelaşi loc, uitându-se la corpul meu. M-am decis să mă apropii, stăteam în picioare lângă el, am simţit că era trist şi sufletul lui era îndurerat. Îmi amintesc că i-am atins umărul, apoi a plecat.

Corpul meu a început să se înalţe tot mai sus, aş putea spune ca luat de o forţă ciudată.

Era minunat, corpul meu devenea din ce în ce mai uşor. În timp ce trecea prin plafonul salonului de chirurgie, am descoperit că puteam să mă mut oriunde voiam.

Am fost trasă într-un loc unde norii erau luminoşi, o cameră sau spaţiu. Totul în jurul meu era lumină, foarte luminos, şi îmi umplea corpul cu energie, îmi umplea pieptul cu fericire.

M-am uitat la braţele mele, iar ele aveau aceeaşi formă ca cele umane, dar din material diferit. Materialul era ca un gaz alb amestecat cu scântei albe, argintii, perlate în jurul corpului meu.

Eram frumoasă. Nu aveam nicio oglindă pentru a-mi vedea faţa, dar puteam simţi că faţa mea era drăguţă, am văzut că braţele şi picioarele mele aveau o lungă rochie albă, simplă, de lumină. Vocea mea era ca a unui adolescent, nuanţată cu tonul vocii unui copil.

Dintr-o dată o lumină mai strălucitoare decât corpul meu m-a abordat. Lumina lui mă orbea.

El a spus cu o voce foarte delicată: "Nu vei fi capabilă să continui".

Îmi amintesc că vorbeam în aceeaşi limbă ca şi el, cu mintea mea, iar el a vorbit cu mintea lui.

Cum plângeam pentru că nu vroiam să mă întorc, m-a ridicat, m-a ţinut... El a fost liniştit tot timpul, mi-a dat putere. Am simţit dragoste şi energie. Nu există iubire şi putere comparabilă cu aceea în această lume.

El a spus: "Ai fost trimisă aici din greşeală, greşeala cuiva. Trebuie să mergi înapoi. Pentru a veni aici, trebuie să realizezi multe lucruri. Încearcă să ajuţi mai multe persoane".

La morgă

Am deschis ochii, în jur erau uşi metalice, oameni pe mese de metal, un trup avea un alt corp peste el. Am recunoscut locul: eram la morgă.

Am simţit gheaţă pe genele mele, corpul meu era rece. Nu puteam simţi nimic. Nu puteam nici măcar să îmi mişc gâtul sau să vorbesc.

Eram somnolentă. Două sau trei ore mai târziu, am auzit voci, şi am deschis ochii din nou. Am văzut doi asistenţi. Am ştiut că trebuie să reuşesc contact vizual cu unul dintre ei. Abia am avut puterea să clipesc din ochi din nou şi din nou, dar am făcut-o. Mi-a luat o mulţime de energie.

Unul dintre asistenţi m-a privit speriat şi i-a spus partenerului său: "Uite, uite, îşi mişcă ochii!" Râzând, el a zis: "Hai să mergem, acest loc este înfricoşător".

În interiorul meu, eu ţipam: "Te rog, nu pleca!"

Nu am închis ochii până când au venit asistentele medicale şi medicii. Tot ce am auzit este că cineva spunea: "Cine a făcut asta? Cine a trimis acest pacient la morgă? Medicii au fost nebuni. Am închis ochii numai după ce am fost sigură că eram departe de acel loc. Nu m-am trezit decât trei sau patru zile mai târziu.

Am avut episoade de somn pentru perioade lungi de timp. Nu am putut vorbi. În a cincea zi am început să mişc braţele şi picioarele din nou.

Medicii mi-au explicat că am fost trimisă la morgă din greşeală. M-au ajutat să merg din nou, cu terapie.

Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat este acela că nu este timp de pierdut făcând lucruri greşite, trebuie să facem totul bine pentru binele nostru pe partea cealaltă. Este ca o bancă, cât de mult pui, atât vei obţine la final.