Există reîncarnare? Un puşti scoţian ne pune pe gânduri

Există reîncarnare? Există vieţi trecute? Cazul unui băieţel din Glasgow ne arată că există.

În 8 septembrie 2006, ziarul britanic The Sun a publicat povestea mai puţin obişnuită a puştiului scoţian Cameron Macaulay (care avea 6 ani pe atunci). Conform mamei sale, Norma, chiar de la vârstă de 2 ani băieţelul a început să vorbească despre familia sa de pe insula Barra, aflată la 400 km, deşi copilul nu vizitase niciodată insula alături de actuala lui familie.

Cameron a oferit detalii foarte clare asupra unei "case albe" de pe insula Barra, unde spunea că "locuieşte". A mai spus că are un frate şi o soră iar pe mama să o numea “mama mare”. El povestea cum mama sa avea păr lung, până la talie, pe care apoi îl scurtase. Mai mult, băiatul a zis că numele tatălui său pe insula Barra era Shane Robertson şi că acesta murise pentru că “nu se uitase în ambele direcţii”.

Se pare că "cealaltă" familie a lui era religioasă, ţinând cont că băiatul şi-a amintit de o carte pe care o citea cu părinţii lui, o carte despre Dumnezeu şi Isus.

Mama băiatului, Norma, a declarat:

“S-a plâns că în casa noastră nu există decât o singură toaletă în timp ce în Barra avea trei. Obişnuia să plângă după mămica lui. Ne zicea mereu că mamei lui îi este dor de el şi că el vrea să îşi anunţe familia din Barra că este bine. Cameron se simţea foarte trist. Vorbea într-una despre Barra, despre locurile unde au fost, despre ceea ce au făcut şi despre cum se uita de la fereastra dormitorului său la avioanele ce aterizau pe plajă.”

Cameron a vorbit despre aceste lucruri nu numai în intimitatea locuinţei lor. Deseori, educatoarea băiatului îi mărturisea Norei cum băiatul spunea deseori cât de dor îi este de părinţii şi fraţii din cealaltă viaţă.

La început familia lui Cameron a considerat afirmaţiile acestuia ca fiind doar rezultatul imaginaţiei unui copil, dar tristeţea băiatului, discuţiile continue despre familia să şi dorinţa puternică a băiatului de a vizita insula Barra nu au făcut decât să trezească tot mai multe temeri din partea familiei cu privire la starea sa interioară.

Băiatul devenea tot mai trist pentru că şi-a părăsit fosta casă de pe insula Barra şi această stare a lui s-a menţinut pe durata mai multor ani. În acea perioadă, Cameron a tot implorat-o pe Nora sa îl ducă pe insulă, întâmpinând însă refuzul acesteia.

Fiind o mamă singură, Norei i-a fost teamă să vorbească despre aceste lucruri cu alţi oameni care poate nu ar înţelege subiectul şi de asemenea i-a fost teamă să se ducă pe insulă fără a şti ceea ce va întâlni acolo şi care va fi efectul asupra stării mentale a băiatului ei.

“M-am întors”

În cele din urmă, Nora a hotărât să se ducă pe insula Barra pentru a proba afirmaţiile lui Cameron. Alături de ei, s-a aflat şi doctorul Jim Tucker, psiholog la Universitatea din Virginia, SUA. Dr. Tucker este specializat în reîncarnare, şi mai exact în cazuri în care copiii îşi aduc aminte detalii din vieţi trecute.

Auzind că se va duce pe insula Barra, Cameron a fost cuprins de un entuziasm şi o energie ce îi lipsiseră destul de mult timp. Plaja pe care aterizase avionul era exact cum o descrisese Cameron de atâtea ori.

Vizitatorii s-au cazat la un hotel şi au început să caute anumite indicii despre “cealaltă” familie. De asemenea, au sunat la Centrul pentru Patrimoniu pentru a întreba dacă există o familie Robertson care a locuit sau locuieşte într-o casă albă pe plajă.

Deşi iniţial Centrul a spus că nu a locuit nicio familie cu acest nume în zona indicată, ulterior a confirmat că familia Robertson a locuit pe insulă, într-o casă albă. Ajungând la destinaţie, băiatul a fost cuprins de tăcere şi emoţii, ca şi cum s-ar fi aşteptat ca mama lui sa îl întâmpine la uşă. Din păcate, fostul proprietar murise. Totuşi, persoana care păstrase cheia casei le-a deschis uşile.

Intrat în casă, Cameron părea să fie foarte familiar cu fiecare colţ al acesteia. Aşa cum a spus el înainte, casa avea trei băi şi de la fereastra dormitorului său se putea vedea plaja. De asemenea, de multe ori băiatul vorbise despre faptul că tatăl său avusese o maşină neagră mare şi un câine alb. Interesant este faptul că, uitându-se la fotografiile din casă, în unele dintre acestea se regăseau atât maşina cât şi câinele.

După călătorie, băiatul s-a liniştit şi părea să fie mulţumit că actuala sa familie ştie că nu inventează poveşti. În plus, aparent, cu trecerea anilor amintirile lui Cameron s-au estompat.

Mai multe cazuri

Acesta este doar unul dintre cazurile înregistrate de cercetătorii implicaţi în acest domeniu. Potrivit dr. Jim Tucker, există cazuri similare peste tot în lume şi unele cu rezultate chiar încurajatoare pentru acest domeniu.

Într-un alt caz urmărit de dr. Tucker, Gus Taylor, un băiat de 10 ani din SUA, a declarat că avea amintiri conform cărora el ar fi fost propriul său bunic într-o viaţă anterioară. Pe când avea un an şi jumătate, tatăl său îi schimba scutecul, când, deodată, băieţelul i-a spus acestuia: “Ştii... pe când eram de vârsta ta şi eu îţi schimbam scutecul”.

Într-o zi, mama să l-a întrebat: “Când erai bunic ai avut fraţi sau surori?” Gus a spus că a avut un frate şi o soră, dar că sora lui fusese ucisă – un fapt ce era adevărat, însă nu fusese discutat niciodată în familia copilului.

Într-un dialog cu Dean Radin, cercetător la Institutul american de Ştiinţă Noetică, dr. Tucker a spus, referitor la reîncarnare şi vieţile anterioare, că “fenomenul este foarte impresionant. Aceşti copii fac declaraţii despre cineva care a murit înainte ca ei să se fi născut şi aceste declaraţii sunt remarcabil de corecte. Unii copii vorbesc despre faptul că ei înşişi sunt anumiţi membri decedaţi ai familiei. Alţii se descriu ca fiind străini în alte locaţii şi împărtăşesc detalii pe care cei care merg acolo le pot confirma”.

Pentru Occident, reîncarnarea este o idee străină şi greu de acceptat. Ţinând cont că nu există dovezi incontestabile privind vieţile anterioare sau reîncarnarea, numeroşi oameni de ştiinţă aleg să evite subiectul sau să se pronunţe în privinţa acestuia.

În ciuda unui număr impresionant de cazuri de vieţi trecute documentate până în prezent de anumiţi oameni de ştiinţă, există numeroşi savanţi şi simpli cetăţeni care evită să discute deschis despre acest subiect pentru a nu avea de înfruntat scepticismul unei societăţi ancorate în materialism şi doctrină ştiinţifică şi care lasă puţin loc domeniului spiritual, mistic sau al paranormalului.

Dar dacă ceea ce au spus Cameron, Gus şi mulţi alţi copii este adevărat atunci în ce direcţie s-ar putea îndrepta ştiinţa actuală sau ... de ce nu... omenirea? În ce poziţie ne-am situa faţă de vastul şi necunoscutul Univers?