Există un ochi în interiorul capului: care îi este scopul?

Toate fiinţele umane au ceea ce este numit un ochi vestigial (nefolosit) în creierul lor. Acest ochi are o structură similară cu cea a ochilor noştri externi, cu ţesuturi retiniene şi este sensibil la lumină.

Acest ochi, cunoscut sub numele de glandă pineală sau corpul pineal, a fost mult discutat în filosofie şi medicină. Aici găsiţi câteva explicaţii asupra rolului jucat de acest ochi în creierul vostru – de la funcţia sa ca un “al treilea ochi” care poate percepe lucrurile pe care nu le puteam vedea cu ochii noştri externi până la rolul său în producerea de melatonină şi alte substanţe.

1. Grecul Galen spune că este doar o glandă

În secolul al 2-lea, proeminentul doctor grec Galen din Pergam a fost primul care a descris glanda pineală. El a spus, precum în cazul altor glande, funcţia acesteia este de a susţine vasele de sânge.

El a respins gândirea predominantă a timpului său, pe care a descris-o: unii consideră că acest corp pineal reglementează pasajul pneumei psihice (un material despre care se crede a fi vehiculul senzaţiei) aşa cum un esofag normalizează deplasarea mâncării către stomac.

Viziunea lui Galen a rămas în mare parte necontestată timp de multe secole.

2. Descartes consideră corpul pineal a fi locul unde se află sufletul, gândul

Corpul pineal a jucat un rol important pentru renumitul filosof francez al secolului al 17-lea, René Descartes.

Descartes a văzut corpul pineal ca fiind originea gândului. El a spus că este singura parte a creierul care este unică, neduplicată în interiorul creierului. El a spus că trebuie să fie, astfel, locul unde sunt centralizate toate informaţiile – un loc în care conştiinţa noastră poate procesa informaţii într-o singură locaţie şi de unde conştiinţa noastră poate trimite toate mesajele către restul creierului şi trupului.

“Din moment ce este unica parte solidă din întregul creier care este solitară, inevitabil trebuie să fie locul unde există bunul simţ, adică, cu alte cuvinte, unde există gândurile”, a scris el, conform Enciclopediei Stanford de Filosofie.

Înţelegerea sa asupra locaţiei precise a corpului pineal în creier a fost greşită dar descrierea lui Descartes asupra naturii sale unice şi singulare a fost corectă.

Această viziune a fost susţinută şi s-a regăsit în multe discipline spirituale.

În unele filozofii estice, corpul pineal se aliniază cu locaţia celei de-a 7-a chakre, un punct cheie pentru conştiinţă şi iluminarea la înalt nivel, sau înţelegerea unor tărâmuri mai înalte.

3. Cel de-al treilea ochi

Mulţi oameni au asociat corpul pineal cu cel de-al treilea ochi cunoscut în multe religii şi practici spirituale de milenii.

Într-o autobiografie scrisă de călugărul tibetan Lobsang Rampa în anii 1950, numită “Cel de-al treilea ochi”, Rampa descris cum cel de-al treilea ochi al său a fost deschis prin operaţie de practicanţii unei ştiinţe tibetane ezoterice.

Editorii scriu într-o prefaţă a cărţii că ei au trimis transcrierea la aproape 20 de experţi, şi: “Opiniile lor au fost atât de contradictorii încât nu a reieşit niciun rezultat pozitiv. Unii s-au îndoit de acurateţea unei secţiunii, alţii de o altă; ce era respins de un expert era acceptat fără îndoială de un altul.”

Ei au scris: “Noi considerăm că din loc în loc el [călugărul] depăşeşte graniţele credibilităţii vestice, deşi viziunile vestice asupra subiectului tratat aici de faţă cu greu pot fi decisive.”

Editorii continuă: “Lobsang Rampa a furnizat dovezi documentate că el deţine diplome medicale ale Universităţii Chungking şi în acele documente el este descris ca un Lama al Mănăstirii Potala din Lhasa. Numeroasele conversaţii personale pe care le-am avut cu el ne-au arătat că este un om cu puteri şi realizări neobişnuite.”

Rampa descrie cum a fost supus unei operaţii în punctul situat deasupra rădăcinii nasului său, unde se află situat pasajul către cel de-al treilea ochi sau corpul pineal.

Apoi el a manifestat abilităţi speciale de percepţie pe care nu le-a avut înainte.

4. Centrul pentru producerea de melatonină

În anii 1950, savanţii au descoperit că acest corp pineal, considerat a fi vestigial, are o funcţie perceptibilă. Corup pineal simte lumina şi produce melatonină.

Melatonina este o substanţă care influenţează sistemul imunitar şi de reproducere şi este de asemenea un antioxidant, însemnând că poate fi eficientă în lupta contra cancerului şi pentru reducerea efectelor îmbătrânirii. Corpul pineal produce melatonină într-un mediu luminos şi opreşte producţia de melatonină într-un mediu întunecat.

Unii au legat funcţia corpului pineal în această privinţă de înţelegerea corpului pineal ca un centru de control situat în creier. Acest centru procesează informaţiile externe şi controlează ritmurile importante din organism.

La fel ca în cazul multor părţi ale creierului uman, cunoaşterea definitorie a corpului pineal are încă lipsuri.