EXCLUSIV. Efectele reducerii TVA (interviu)

"Guvernul a adoptat recent scăderea TVA la toate alimentele de la 24% la 9%, începând cu 1 iunie 2015 şi a propus un nou Cod Fiscal care prevede reducerea TVA standard de la 24% la 20% din 1 ianuarie 2016. Reducerea TVA la pâine a fost un succes care trebuie continuat şi extins. Este însă clar şi o măsură politică menită să îmbunătăţească imaginea unei guvernări lovite din plin de suspiciunile de corupţie dar şi afectată de pierderea alegerilor prezidenţiale. Chiar dacă această măsură ar părea liberală la prima vedere, ea vine însoţită de o serie de măsuri precum impozitarea bacşişurilor şi lupta acerbă cu mica evaziune care sunt menite să anuleze pe cât posibil efectele sale”, afirmă economistul Cristian Păun într-un interviu acordat Epoch Times.

***

Epoch Times: Cum se va reflecta reducerea TVA la produsele alimentare cu 9% în preţul la raft, în opinia Dvs.?

Va creşte puterea de cumpărare a românilor pentru aceste produse. Vom cumpăra mai mult şi mai de calitate. Chiar dacă nu cumpărăm mai mult, puterea de cumpărare eliberată va putea fi realocată către bunuri la care încă nu a scăzut TVA. Per ansamblu, reducerea TVA (şi a oricărei taxe) înseamnă în final un lucru bun pentru consumator, dar şi pentru producători. Chiar dacă nu se va vedea poate integral în preţ (preţul nu va scădea cu procentul în care scade TVA), faptul că se reduce TVA într-o primă fază la produsele alimentare va impulsiona economic acest sector, va genera o concurenţă în creştere şi, în final, tot la preţuri mai mici se va ajunge.

Este reducerea TVA anunţată de guvernul Ponta sustenabilă economic sau este mai degrabă o măsură politică? De unde ştie guvernul că încasările bune la buget din primele trei luni ale lui 2015 se vor menţine?

Este clar şi o măsură politică menită să îmbunătăţească imaginea unei guvernări lovite din plin de suspiciunile de corupţie care planează asupra ei, dar şi afectată de pierderea alegerilor prezidenţiale. Chiar dacă această măsură ar părea liberală la prima vedere, ea vine însoţită de o serie de măsuri complementare menite să anuleze pe cât posibil efectele sale (impozitarea bacşişurilor, lupta acerbă cu mica evaziune etc.).

Nu vorbim neapărat de încasări record la bugetul statului menite să sugereze existenţa unui spaţiu fiscal, ci mai degrabă de un excedent absolut normal la început de an când încă licitaţiile şi achiziţiile publice sunt în derulare. Luaţi orice început de an şi veţi constata astfel de excedente care s-au diluat pe parcursul întregului an şi s-au transformat în supărătoare rectificări bugetare menite să corecteze deficite sau alocări prost dimensionate la nivelul capitolelor din buget.

Ce impact va avea această măsură asupra evaziunii fiscale? Vom asista la o reducere a acesteia? Ce ne-a arătat reducerea TVA la pâine în acest sens?

În orice manual de economie scrie că evaziunea fiscală (sau altfel spus conformarea în privinţa plăţii taxelor) are drept cauze: nivelul taxelor, numărul taxelor, dificultatea de a le plăti (birocraţia) şi, nu în ultimul rând, modul în care banii sunt apoi cheltuiţi de către guvern şi se întorc în bunuri şi servicii publice la contribuabili. Rezolvând aceste probleme, rezolvi şi problema evaziunii fiscale. Nu poţi emite pretenţii la conformare fiscală, atunci când românul constată pe pielea lui modul în care sunt cheltuiţi aceşti bani pentru sănătate de exemplu.

Evaziunea este strict legată şi de problema corupţiei. Cu cât taxele sunt mai mari, cu atât cel care controlează este mai dispus să acţioneze mână în mănă cu plătitorul de taxe.

România este printre puţinele ţări din UE care nu are TVA diferenţiat la alimente, utilităţi, medicamente, produse pentru îngrijirea copiilor. Degeaba dai ajutor de creştere a copilului unei familii dacă TVA aplicat la laptele praf, hainele pentru copii, medicamente etc. este menţinut la un nivel sufocant de 24%.

Reducerea TVA la pâine a fost un succes care trebuie continuat şi extins. România este printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu are TVA diferenţiat (mai mic) la alimente, utilităţi, medicamente, produse pentru îngrijirea copiilor. Degeaba dai ajutor de creştere a copilului unei familii dacă TVA aplicat la laptele praf, hainele pentru copii, medicamente etc. este menţinut la un nivel sufocant de 24%.

Care este legătura dintre reducerea majoră a taxelor (TVA, CAS) şi scăderea puternică a investiţiilor publice din prezent?

Ce se înţelege foarte greu în România este că nu toate investiţiile importante din această ţară trebuie realizate de stat. Statul e cel mai prost administrator, lucru dovedit de decenii de eroare în alocarea resurselor. O autostradă poate fi realizată de stat dar poate fi la fel de bine realizată printr-o companie listată pe bursă şi finanţată din banii românilor care vor fi investiţi şi nu luaţi cu japca prin sistemul fiscal. În loc să-i taxăm pe români pentru a face o autostradă la cel mai mare preţ pe kilometru din lume, mai bine îi stimulăm pe români să investească benevol bani în astfel de proiecte din care apoi vor obţine anual un dividend. E o altă abordare care clar lipseşte în actul de guvernare din România. Nu putem fi ţara taxelor mici şi ţara cheltuielilor publice mari. E clar că guvernul trebuie să facă ceva în această privinţă, soluţia nefiind amânarea pe un termen nedefinit al proiectelor de infrastructură absolut vitale pentru sectorul privat mai ales.

Cum se explică avertismentul reprezentanţilor Comisiei Europene care au susţinut că reducerea TVA va avea un impact negativ substanţial asupra bugetului?

România are nevoie de măsuri curajoase. Guvernele care conduc prin taxe mari, taxe noi, taxe multe, prost cheltuite mai apoi, sunt guverne slabe. Nu mă aştept ca nişte birocraţi de la Comisia Europeană care trăiesc şi din taxele românilor să vadă cu ochi buni o reducere de taxe. Poate că este timpul să reconsiderăm modul în care facem bugetul în România: să plecăm mai întâi de la un nivel suportabil al taxelor (acestea să fie cât mai puţine şi cât mai mici) şi apoi să vedem ce cheltuieli putem susţine din veniturile preconizate. Ulterior ar trebui să începem să ajustăm, să tăiem, să reducem, să privatizăm, într-un cuvânt să reformăm autentic România.

Cristian Păun este profesor dr. universitar la ASE Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Economie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.