EXCLUSIV. Cum încearcă Rusia să destabilizeze Transnistria după Vilnius (interviu)

Transnistria este reprezentată de culoarea galbenă.
Transnistria este reprezentată de culoarea galbenă. (wikipedia.org)

La scurt timp după parafarea acordului de asociere între Republica Moldova şi UE şi concomitent cu declararea limbii române limbă oficială de către Curtea Constituţională din RM, un grup de miliţieni transnistreni a descins în forţă la liceul cu predare în limba română Lucian Blaga din Tiraspol. Ei au intrat în biroul directorului, au ameninţat şi agresat directorii.

”Anume în ziua în care Rusia era audiată la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a şi avut loc descinderea. Este vorba de intimidare continuă, da aceste acţiuni sunt legate de parafarea acordurilor de la Vilnius, de deciziile adoptate de Curtea Europeană, da ele sunt legate de audierile desfăşurate la 3-5 decembrie la Comitetul de Miniştri şi cu siguranţă astfel de acţiuni vor continua”, explică avocatul Pavel Postică de la Promo-Lex, într-un amplu interviu acordat Epoch Times. El arată că ”de facto, limba moldovenească/română este practic exclusă din circuitul public din Transnistria”.

Cum vă explicaţi descinderea miliţienilor transnistreni în liceul Lucian Blaga? Este o încercare de intimidare obişnuită sau trebuie înţeleasă în contextul nemulţumirii Rusiei faţă de parafarea acordurilor de la Vilnius de către Republica Moldova?

În primul rând nu este vorba de descinderi doar la liceul „Lucian Blaga” de la Tiraspol. Unor presiuni constante sunt supuse toate cele opt instituţii de învăţământ cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană. Evident, aceste presiuni s-au acutizat în ajunul summitului de la Vilnius, dar nu doar din acest considerent. Puţini sunt cei care cunosc că în perioada 3-5 decembrie la Comitetul de Miniştri a al CoE a fost audiat Guvernul Federaţiei Ruse pentru faptul că nu a executat hotărârea Marii Camere a Curţii Europene pe cauza Căţân ş.a. împotriva Moldovei şi Rusiei. Reamintesc că prin acea hotărâre, Rusia a fost declarată responsabilă de violarea dreptului la educaţie în trei şcoli cu predare în limba română amplasate în regiunea transnistreană. Este vorba de liceele de la Bender, Grigoriopol şi Rîbniţa.

Nu prea cred în coincidenţe banale, dar anume în ziua în care Rusia era audiată la Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei a şi avut loc descinderea la liceul teoretic „Lucian Blaga” de la Tiraspol. Corespunzător, da este vorba de intimidare continuă, da aceste acţiuni sunt legate de parafarea acordurilor de la Vilnius, da ele sunt legate de nemulţumirile Rusiei şi nu doar pentru parafarea acordurilor dar şi pentru deciziile adoptate de Curtea Europeană, da ele sunt legate de audierile desfăşurate la 3-5 decembrie la Comitetul de Miniştri şi cu siguranţă astfel de acţiuni vor continua.

Ce importanţă are decizia Curţii Constituţionale a RM de a face româna limbă oficială în această ecuaţie?

Evident decizia Curţii Constituţionale este una istorică, evident această decizie este privită critic de acea parte a populaţiei care este românofobă. Sunt sigur că presiunile asupra tuturor celor din Republica Moldova care susţin că vorbesc, învaţă şi predau limba română vor creşte. Evident presiunile respective vor creşte în special asupra celor care susţin cele expuse mai sus dar se află în teritoriul necontrolat de către autorităţile constituţionale adică în stânga Nistrului. Aceasta se datorează faptului că numărul persoanelor românofobe în regiunea transnistreană este mult mai mare decât în partea dreaptă a Nistrului.

Ce probleme întâmpină etnicii români în Transnistria în prezent din punctul de vedere al limbii române? A mai slăbit ceva din teroare şi discriminare odată cu schimbarea regimului de la Tiraspol?

În primul rând, în „legislaţia” locală din regiune există sancţiune „administrativă” pentru utilizarea grafiei latine pentru limba moldovenească (română) şi respectiv fiecare persoană care încalcă prevederea respectivă este pasibilă unei amenzi de până la 50 dolari americani. Astfel, ei nu au acces liber la cele câteva publicaţii periodice sau curente editate în limba natală, nu au posibilitate să procure liber cărţi scrise în limba română. În general, pot vorbi limba doar în familie.

De facto, limba moldovenească/română este practic exclusă din circuitul public. Spre exemplu, chiar dacă formal în „legislaţia” locală este prevăzut că limbile moldovenească, rusă şi ucraineană sunt limbi oficiale şi coraportul populaţiei este de circa 32% moldoveni, 30% ruşi şi circa 29% ucraineni, coraportul şcolilor de cultură generală cu predare în limba rusă constituie 85%, moldovenească/română circa 13% şi ucraineană circa 1,5%. Respectiv nu vorbim doar de o discriminare, ci cred că putem foarte uşor vorbi de o epurare a etnicilor moldoveni/români, dar şi ucraineni din regiunea transnistreană. Aceste cifre preluate din rapoartele asociaţiei „Promo-LEX” sunt pentru anul 2012, însă calculele în timp ne pot dovedi că ele descresc continuu pentru categoriile marginalizate.

Când şi cine va trage la răspundere Rusia pentru că n-a pus în aplicare decizia CEDO, care o acuza că a încălcat dreptul la educaţie şi care-i cerea să achite 6.000 de euro fiecărui petiţionar, deci în total peste un milion de euro pentru o parte a victimelor acestui regim?

Întrebarea este foarte complicată. După cum am menţionat mai sus unicul organ care poate din punct de vedere legal solicita de la Federaţia Rusă executarea hotărârii Curţii Europene este Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CoE). Cu toate acestea eu cred că fiecare guvern membru al Consiliului Europei, în relaţiile bilaterale cu Federaţia Rusă, ar putea ridica această întrebare.

Şi vreau să atrag o atenţie deosebită asupra faptului că nu este atât de importantă executarea pecuniară a deciziei, adică acordarea despăgubirilor pentru fiecare reclamant, cât executarea acelor obligaţii cu caracter general care au favorizat şi au dus la violarea dreptului la educaţie.

Asociaţia „Promo-LEX”, unde activez în calitate de jurist imediat după pronunţarea deciziei pe cauza Căţân ş.a., a făcut publică o rezoluţie prin care a solicitat ca guvernul Federaţiei Ruse, dar şi cel al Moldovei să întreprindă măsuri eficiente pentru excluderea din aşa- numita legislaţie regională a prevederilor ce sancţionează folosirea grafiei latine pentru funcţionarea limbii române în teritoriul de est al RM.

Limba moldovenească/română este practic exclusă din circuitul public. Spre exemplu, chiar dacă formal în „legislaţia” locală este prevăzut că limbile moldovenească, rusă şi ucraineană sunt limbi oficiale şi coraportul populaţiei este de circa 32% moldoveni, 30% ruşi şi circa 29% ucraineni, coraportul şcolilor de cultură generală cu predare în limba rusă constituie 85%, moldovenească/română circa 13% şi ucraineană circa 1,5%.

Am cerut anularea dispoziţiilor aşa numitelor autorităţi locale din or. Rîbniţa, or. Bender şi or. Grigoriopol cu privire la evacuarea Liceelor sus menţionate din edificiile deţinute anterior. Insistăm pe restituirea edificiului folosit până la evacuare din str. Gagarin 14, or. Rîbniţa - Liceului Teoretic „Evrika”, asigurarea Liceului Teoretic „Alexandru cel Bun”, or. Bender cu un edificiu corespunzător necesităţilor unui program educaţional, restituirea edificiului folosit pentru Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare” din or. Grigoriopol până la momentul evacuării din 2002. Solicităm anularea obligaţiei instituţiilor de învăţământ ce activează în baza curriculei aprobate de Ministerul Educaţiei de a se înregistra şi de a se licenţia în aşa numitele organe de evidenţă a „RMN”. Am cerut şi anularea oricăror interdicţii cu privire la introducerea cărţilor, manualelor şi altor materiale necesare pentru buna funcţionare a instituţiilor de învăţământ cu predare în grafia latină.

Anume pe realizarea acestor acţiuni insistăm în mod deosebit, fiindcă excluderea acestor bariere generale va simplifica viaţa vorbitorilor de limbă română din regiunea transnistreană şi va evita violarea în continuare a drepturilor reclamanţilor, dar şi a altor persoane care nu au figurat nemijlocit în calitate de reclamanţi pe acest dosar.

Credeţi că Rusia mai are capacitatea de a deraia trenul european al Republicii Moldova prin provocările Tiraspolului de acest gen?

Rusia a avut capacitatea să deraieze trenul european al Ucrainei care este mult mai „mare” şi mai independentă şi stabilă din punct de vedere economic şi geopolitic. Cu atât mai multe şanse şi posibilităţi are Rusia de a deraia parcursul european al Republicii Moldova. Şi cu regret, conflictul din regiunea transnistreană este unul din cei mai sensibili factori care poate favoriza şi care poate fi utilizat pentru atingerea acestui deziderat.

Afirm asta luând în calcul declaraţiile oficialităţilor de prim rang din Federaţia Rusă, mă refer aici la vice-prim-ministrul Dmitri Rogozin, care a anunţat deschis că putem pierde regiunea transnistreană dacă continuăm parcursul european. Dar evident nu putem neglija în context nici embargourile impuse de Federaţia Rusă la categorii sensibile de export ale Moldovei pe piaţa rusă. Mă refer aici la exportul de vinuri şi fructe şi legume în Federaţia Rusă.

Chişinăul nu vrea sau nu poate să-i ajute pe locuitorii din Transnistria, care se confrunta cu epurarea lingvistică prin impunerea grafiei chirilice?

Guvernul de la Chişinău are posibilităţi limitate pentru a ajuta locuitorii din regiunea transnistreană. Totuşi, cel mai grav din punctul meu de vedere este că Guvernul de la Chişinău este incapabil şi nici nu întreprinde nicio măsură eficientă de a restabili contactul direct dintre populaţia din regiunea transnistreană şi autorităţile constituţionale.

Guvernul moldovean vorbeşte foarte mult despre consolidarea măsurilor de încredere, dar întreprinde măsuri pentru a consolida măsurile de încredere între autorităţile constituţionale şi administraţia de la Tiraspol şi unele grupuri profesionale sau formatori de opinie (lideri de ONG-uri, jurnalişti). Cu toate acestea nu întreprinde măsuri pentru a consolida încrederea între populaţia de rând şi autorităţile constituţionale.

Ca urmare este foarte greu, din punctul meu de vedere, să consolidezi şi/sau să restabileşti încrederea unui cetăţean care primeşte salariu din banii proveniţi din vânzările de gaz rusesc către agenţii economici (fără a achita Rusiei preţul gazului vândut). Este greu să consolidezi şi/sau să restabileşti încrederea unui cetăţean care primeşte lunar de la Putin un adaos la pensie în mărime de 15 dolari americani.

Şi toate acestea în situaţia în care guvernul de la Chişinău nu achită niciun leu cetăţenilor săi care au atins limita de pensie şi locuiesc în regiunea transnistreană. Consider că până când Guvernul de la Chişinău nu va crea acele subdiviziuni teritoriale responsabile pentru început de acordarea asistenţei sociale şi medicale pentru locuitorii din regiune noi vom continua la infinit negocierile cu nişte pioni numiţi de Moscova, timp în care populaţia din regiune va fi rusificată cu desăvârşire.

Acum nu vrea sau nu poate? Greu de spus. Oficial guvernul spune că vrea să achite pensii pentru locuitorii din regiune, dar nu poate fiindcă nu are bani. Eu cred că orice guvern are insuficienţe de bani şi din acest considerent atunci când nu face nimic pentru a găsi banii necesari pentru achitarea nediscriminatorie a pensiei, mai degrabă nu vrea. Şi rămâne o altă întrebare, retorică dacă vreţi: de ce nu vrea şi când o să vrea? La care cu regret nu am răspuns.

Pavel Postică este avocat şi directorul Programului Monitorizare-Procese Democratice din cadrul Asociaţiei Promo-LEX.