EXCLUSIV. Cine a încălcat legea în cazul ”Ponta-ofiţer acoperit” (interviu)

După izbucnirea scandalului ofiţerului acoperit, preşedintele Băsescu şi fostul şef SIE Teodor Meleşcanu s-au acuzat reciproc de încălcări ale legii şi Constituţiei. Avocatul Antonie Popescu, membru al Baroului Bucureşti, explică într-un interviu acordat Epoch Times că informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi clasificate, fiind de interes public. În schimb, SIE şi Parchetul se fac vinovaţi de abuz în serviciu dacă au încălcat interdicţia din lege şi din Constituţie privind incompatibilitatea dintre funcţiile de procuror şi cea de ofiţer de informaţii. Juristul mai dovedeşte şi de ce preşedintele Băsescu n-a încălcat legea făcând această dezvăluire.

Epoch Times: Cine a încălcat în opinia dvs. legea şi Constituţia în acest caz?

În 2004 au fost adoptate noile legi de organizare judiciară şi cea privind statutul procurorilor şi judecătorilor şi odată cu ele a fost reluată şi interdicţia din Constituţia din 1991, ca ofiţerii acoperiţi să aibă şi alte funcţii publice sau private, dar sancţiunea e introdusă abia în anul 2005 prin Legea nr. 247 privind reforma în domeniile Justiţiei şi proprietăţii, iniţiată în ministeriatul Macovei, care modifică legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Interdicţia expresă din Constituţie nu avea însă şi o sancţiune expresă. Cei care au determinat racolarea şi înregimentarea ar putea fi acuzaţi însă că au comis un abuz în serviciu contra intereselor publice, pe temeiul că ignorând o interdicţie constituţională comit evident un abuz în serviciu, sancţionat de art. 247 şi următoarele din Codul Penal în vigoare la vremea respectivă. La mare distanţă în timp de la săvârşire, faptele sunt însă prescrise dacă un procuror competent nu socoteşte că tocmai caracterul secret al activităţii constituie o cauză de suspendare a cursului prescripţiei.

Se poate ţine însă seama şi de faptul că, potrivit art.13 din Legea nr.544/2001, nu pot fi clasificate informaţiile care ascund încălcări ale legii. Astfel, adoptarea de către Guvern ”la secret” a acelor HG din 2002 şi 2013 intră sub incidenţa art. 13 din Legea 544/2001, privind liberul acces la informaţiile publice, care este o lege specială. Art. 13 din Legea nr. 544/2001 dispune: ”Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public”.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr.574/2004, persoanele care reclamă încălcări ale legii în instituţiile publice sunt avertizori în interes public şi beneficiază de protecţia acestei legi - ceea ce înseamnă că persoana care devoalează, cu bună credinţă, o încălcare a legii ( sau a Constituţiei) nu comite nicio infracţiune de deconspirare. Nu se încalcă art.10 din Legea nr.1/1998, cum susţinea domnul Meleşcanu, care a oferit astăzi un motiv de revizuire a hotărârii din litigiul colonelului Dragomir cu SIE pentru ca legea avertizorului în interes public se aplică inclusiv autorităţilor administrative autonome - adică şi serviciilor de informaţii. Rămâne însă problema abuzului în serviciu săvârşit de cei care au încălcat interdicţia expresă din lege sau din Constituţie.

Cum este cu incompatibilitatea dintre funcţia de procuror şi cea de ofiţer de informaţii?

Ce se întâmpla dacă preşedintele ne declara/dovedea o altă perioadă, după 2005, de exemplu, sau dacă preşedintele dădea curs în CSAT cererii recente a domnului Dumbravă de la CSM de devoalare a judecătorilor şi procurorilor care, încălcând legea, sunt afiliaţi sau colaboratori ai serviciilor de informaţii? Potrivit art. 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1)» Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(2)» Persoanele prevăzute la alin. (1) completează, anual, o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(3)» Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiţiei, realitatea declaraţiilor prevăzute la alin. (2).
(4)» Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror."

Deci, din 2005, sancţiunea se răsfrânge asupra ambelor funcţii, şi de magistrat şi de ofiţer acoperit, nelăsând vreo scăpare magistratului care ar rămâne doar ofiţer de informaţii. Şi asta înlătură de la aplicare şi dispoziţia privind protecţia socială a foştilor ofiţeri acoperiţi dintr-o lege specială. Astfel, legea îl contrazice pe directorul Serviciului Român de Informaţii, domnul George Maior, care nu vedea o incompatibilitate între funcţia de ofiţer de informaţii şi cea de magistrat, ci doar între cea de magistrat şi aceea de ofiţer de informaţii.

Trebuia HG 223 prin care se secretizează şi rezerviştii să fie avizată de CSAT? A dezvăluit preşedintele informaţii clasificate?

Da, Hotărârea Guvernului, cu nr. 223 trebuia avizată de CSAT pentru că era un act normativ din domeniul siguranţei naţionale. Potrivit metodologiei de adoptarea a actelor normative reeditate prin Legea nr. 24/2000, acestea trebuie să fie însoţite la adoptare şi de avizele conforme luate de iniţiator, ultimul care semnează nota de fundamentare fiind Ministrul Justiţiei. Acesta îndeplineşte pentru toate proiectele de acte normative rolul de prim control de legalitate, distinct de Consiliul Legislativ.

Încălcarea interdicţiei legale din Constituţie cu privire la incompatibilitatea funcţiei de procuror cu o altă activitate, cu excepţia celei didactice, constituie un abuz în serviciu săvârşit de cealaltă instituţie.

Pe de altă parte, o lege specială, din 2002, de organizare şi funcţionare a CSAT, prevede avizarea mult discutată. Potrivit art. 4 din Legea nr. 415 din 27 iunie 2002, "Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are următoarele atribuţii: [….] d) avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind:

1. securitatea naţională;
2. organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale"

Informaţia publică lansată că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit provine de la preşedintele României care are acces la informaţiile clasificate şi e de înţeles că a făcut o avertizare de interes public, privind o încălcare a legii într-o instituţie publică, susţinut şi protejat de dispoziţiile Legii nr 574/2004, prezentând o informaţie din cele la care se referă art.13 din Legea nr. 544/2001: ”Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public”.

Preşedintele nu a declasificat informaţia - declasificarea este o operaţiune reglementată, potrivit prevederilor Legii nr. 182/2002 şi ale unei controversate Hotărâri a Guvernului, nr. 585/2002. Observ că Traian Băsescu a reclamat o încălcare a legii în două instituţii publice: la parchet, un procuror, şi într-un serviciu secret, de către mai mulţi şefi... adică, exact în matricea legii speciale 571/2004. Încălcarea interdicţiei legale din Constituţie cu privire la incompatibilitatea funcţiei de procuror cu o altă activitate, cu excepţia celei didactice, constituie un abuz în serviciu săvârşit de cealaltă instituţie.

Fapta era şi a rămas pedepsită de Codul Penal, iar clasificarea (secretizarea) informaţiei privind încălcarea incompatibilităţii (încălcarea interdicţiei constituţionale) intră sub incidenţa art.13 din Legea nr 544/2001 şi se consideră informaţie publică - deci cel care o difuzează/diseminează nu încalcă nici Codul Penal şi nici art. 10 din Legea nr./1998, fiind o divulgare permisă în mod excepţional, ca avertizor public cu condiţia bunei credinţe a avertizării.

Este posibil ca proiectul de HG să nu fi fost supus CSAT şi pentru faptul că actele normative anterioare emise de Guvern în această materie - precum HG 585/2002 sau cealaltă, modificată acum prin HG 223 erau anterioare intrării în vigoare a legii nr.415/2002 privind organizarea CSAT.

Ce instanţe ar putea/ar trebui să se sesizeze ca urmare a acuzaţiilor grave aduse de preşedintele României privind încălcări ale legii de către SIE şi fostul şef al serviciului, Teodor Meleşcanu?

Orice persoană interesată poate ataca hotărârea Guvernului în justiţie, la Curtea de Apel, la Secţia de Contencios administrativ - mai ales pe calea excepţiei de nelegalitate în cadrul unui proces. Şi preşedintele poate ataca actul. Se mai pune întrebarea doar dacă o va face şi de ce nu o face nici altcineva.

Antonie Popescu este avocat în Baroul Bucureşti.