Erdogan: funia care se apropie de par

Recep Tayyip Erdogan în Ankara, 25 iunie 2012
Recep Tayyip Erdogan în Ankara, 25 iunie 2012 (ADEM ALTAN / AFP / GettyImages)

Miercuri, trei miniştri turci au demisionat din posturile lor la câteva zile după ce fii acestora au fost reţinuţi sub acuzaţiile de mită şi corupţie într-o anchetă masivă ce îl atinge şi pe prim-ministrul Turciei, Tayyip Erdogan.

Turcia se află de o perioadă îndelungată în mijlocul unei vâltori politice, iar în centrul său se află fără îndoială actualul premier, Recep Erdogan.

Totuşi evenimentele disparate sunt deseori greu de interpretat. Privite în ansamblu însă, ele pot da o imagine cât de cât clară asupra mişcărilor subterane la care sunt supuse ţări, regiuni, guverne. Să vedem cum putem uni punctele.

Turcia condusă de militari seculari ultranaţionalişti

În anii '60 Turcia era zguduită de tulburări interne. URSS dorea o intrare la Marea Mediterană, societatea turcă fiind ca urmare măcinată de revolte, greve generale şi asasinate, iscate de agitatori comunişti, pe de o parte, pe partea cealaltă fiind Armata şi grupările de dreapta care încercau să se opună.

Situaţia a culminat în 71 cu lovitura de stat dată de armată (a doua), care a reuşit să instaureze o oarecare stabilitate, regimuri de dreapta, ultra-naţionaliste şi ţinute departe de orice agende islamiste sau influenţe sovietice. Turcia, ameninţată veşnic de invazia sovietică, alege să semneze NATO şi se îndreaptă către alianţe cu Israelul, inclusiv militare şi de spionaj.

Erdogan islamistul

Erdogan, apărut pe scena politică în anii '90, s-a făcut remarcat ca un politician carismatic, provenind dintr-o familie săracă. Având o agendă islamistă şi populistă, ajunge în 1994 primar al Istambul-ului. Cu toate acestea este scos din funcţie şi închis 10 luni pentru recitarea unei poezii islamiste, "incitând la ură".

Începe curăţenia: Ergenekon

În 2001, aflat în puşcărie fondează AKP (Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării) care în 2002 ajunge la putere după o victorie zdrobitoare. În 2007, după obţinerea încă unui mandat de către AKP, un ziar apropiat puterii transmite o ştire despre deschiderea unei anchete împotriva Ergenekon, ocultul grup de oameni care se afla la conducerea Turciei.

Despre existenţa grupului Ergenekon Turcia ştia din 1996. Acesta era un grup clandestin de oameni - din Armată, serviciile secrete, oameni cunoscuţi din societatea turcă, scriitori şi jurnalişti - ultra-naţionalist şi secular, înfiinţat, conform mărturiilor unui general turc, cu sprijin din partea CIA şi Pentagon-ului.

Marturii apărute în anii '70 susţin că această reţea clandestină de putere era de fapt regimul din umbră, care ţinea Turcia pe un traseu pro-occidental şi pro-Israel. Până în 2011 când a început procesul grupului Ergenekon, Turcia arestase peste 500 de suspecţi, dintre care aproximativ jumătate au fost condamnaţi,în procese pe care mulţi le consideră politice.

Cu toate acestea Erdogan nu s-a oprit aici.

Cazul Mavi Marmara: relaţiile cu Israelul, terminate

Prin 2010 incidentul navei Mavi Marmara a pus capăt unuia dintre cele mai importante alianţe strategice ale zonei - dintre Turcia şi Israel.

O navă încărcată cu provizii, aparţinând unui ONG turc cu statut consultativ ONU, dar şi cu afilieri pro-palestiniene, încearcă să străpungă blocada ilegală impusă de Israel asupra Fâşiei Gaza. Nava este interceptată de armata israeliană în apele internaţionale, luată cu asalt de soldaţi israelieni. Nouă civili turci sunt omorâţi. Conform unui raport al al medicilor legişti turci, unul dintre ei fiind executat - împuşcat de sus, de foarte aproape, în timp ce era întins pe spate.

Incidentul aruncă practic în aer relaţiile foarte strânse pe care Turcia le avea în mod tradiţional cu Israelul. La momentul respectiv, Ehud Barak face o declaraţie la postul de radio al armatei israeliene, afirmând că este îngrijorat de faptul că Turcia deţine numeroase secrete ale Mossad-ului, strânse în deceniile de colaborare dintre cele două ţări şi că este îngrijorat ca Turcia să nu înceapă să le divulge (de reţinut!).

Turcia cere scuze publice din partea lui Netanyahu şi o anchetă asupra incidentului. Nu primeşte scuzele decât mult mai târziu, în urma unui aranjament care l-a implicat şi pe Barack Obama.

Gezi Park

În mai 2013, izbucnesc proteste legate de transformarea unui parc într-un Mall. Protestele degenerează rapid pe fondul agendei islamiste promovate de Erdogan, care supără tinerii turci din capitală şi oraşele mari. Tensiunile sunt legate de restrângerea libertăţii presei în principal, agenda islamistă radicală a lui Erdogan prezentă în educaţie (premierul turc şi-a mărturisit intenţia de a crea o "generaţie pioasă"), dar şi a accesului la internet, erodarea libertăţilor civice şi faptul că AKP, aflat la cel de-al treilea mandat, a început să dea semne serioase de corupţie şi să submineze statul printr-o reţea de influenţă. Rezultatul demonstraţiilor: parcul rămâne, 5 morţi, 5000 de răniţi, 3,5 milioane de participanţi şi o mulţime de tensiune socială rămasă în aer.

Mănuşile jos: Turcia implicată în scandalul spionilor Mossad executaţi de Iran

În octombrie, lumea spionajului din Orientul Mijlociu a fost zguduită de un raport Washington Post conform căruia 10 spioni israelieni lucrând în Iran au fost executaţi de Teheran, după dezvăluiri făcute de Ankara. Acuzat principal era Hakan Fidan, şeful agenţiei de spionaj turce, un om extrem de apropiat al lui Erdogan. Dany Yatom, fost şef al Mossad-ului, protestează împotriva călcării regulilor, însă promite că Mossad-ul va rămâne la fel de apropiat faţă de turci. Turcia neagă raportul, acuzând redacţia Washington Post de "război psihologic". Benjamin Netanyahu refuză să comenteze.

Regimul Erdogan acuzat de corupţie. Diplomaţi americani ameninţaţi cu expulzarea. Fetullah Gulen implicat

Pe 21 decembrie a fost deschisă o anchetă care acuză mai mulţi fii de miniştri turci de corupţie organizată, spălare de bani şi contrabandă cu aur. Implicată este Halk Bank.

Războiul este considerat de mulţi o luptă de popularitate între suporterii lui Erdogan şi cei ai unui cleric musulman numit Fetullah Gulen, care deţine ziare, organizaţii caritabile şi şcoli, şi care este cel mai popular cleric al Turciei, considerat de mulţi drept liberal, moderat, retras din 1999 în SUA.

Reacţia lui Erdogan? Premierul turc afirma că ancheta este o operaţiune organizată împotriva guvernului său de agenţi locali ai puterilor străine, în timp ce un adjunct al lui Erdogan declară pe Twitter că ambasadorul SUA în Turcia, Francis Ricciardone, trece linia diplomaţiei. Erdogan ameninţă diplomaţii străini cu expulzarea, fără să numească însă pe nimeni.

Pe fondul crizei politice lira pierde 13% din valoare şi reîncep protestele de stradă.