Emoţionantul drum de la "Du-te de aici, bă, săracule" la normalitate. Tabere pentru copii în dificultate organizate de un ONG timişorean
În jur de 150 - 200 de copii din familii în situaţie de risc – familii foarte sărace, familii monoparentale în care părintele unic cu greu poate creşte copilul etc. - au parte, vară de vară, de tabere gratuite în judeţul Timiş, organizate de ONG-ul Generaţie Tânără România.
Şi nu orice fel de tabere, ci tabere în care învaţă să socializeze, să interacţioneze firesc şi normal cu cei din jurul lor.
Copii din familii cu probleme, care tânjesc după afecţiunea unor părinţi mult prea ocupaţi cu găsirea resurselor pentru traiul de zi cu zi, copii care la şcoală aud „pleacă de aici, băi, săracule, nu vezi cum eşti îmbrăcat”, văd în aceste tabere că relaţiile umane pot arăta diferit, pot fi bazate pe respect, afecţiune şi grijă.
În tabere vin serii de câte 30 – 45 de copii cu vârste între 7 şi 14 ani, care stau câte o săptămână. Ei învaţă prin jocuri, activităţi creative, excursii etc., să socializeze şi nu în ultimul rând, să se autocunoască.
Iar prin jocuri, adulţii ajung să înţeleagă mai bine şi să afle cu ce probleme se confruntă cei mici, astfel încât să îi poată sprijini mai bine. De altfel, la tabere participă şi psihologi care le oferă membrilor ONG-ului informaţii despre cum îi pot ajuta mai bine pe copii, pentru ca aceştia să nu abandoneze şcoala şi să modifice, pe cât posibil, tipare comportamentale nocive pentru ei, a explicat pentru Epoch Times Csizmarik Francisc, reprezentant al ONG-ului Generaţie Tânără România.
„Copiii care vin la noi în tabere sunt din familii în situaţii de risc, de excluziune socială sau de sărăcie, sunt familii monoparentale, copii din familii foster, de exemplu.
Şi atunci scopul acestor tabere este să-i ajutăm să socializeze. La noi, în primul rând, îşi predau telefoanele. Primesc telefonul, jumătate de oră seara, să-şi sune părinţii, rudele, să spună că totul e ok. În rest, la noi învaţă din nou să interacţioneze. Au numai activităţi recreative, au psiholog care merge acolo, care se uită, îi studiază, vede cu cine trebuie să vorbească, vede dacă sunt, într-adevăr, lucruri care trebuie ştiute şi pe care nu le identificăm în timp ce noi îi vizităm, pentru că noi facem vizite cel puţin o dată pe lună la aceste familii şi suntem în contact cu ei.
Pe lângă faptul că, de exemplu, să spunem, nu există sărbătoare, Paşte, Crăciun, când să nu mergem la ei cu pachete, mergem la ei cu rechizite şcolare înainte să înceapă şcoala, cu haine dacă nu au, încercăm să prevenim şi un abandon şcolar, încercăm să-i ajutăm cu alimente şi să fim alături de ei, în aşa fel încât să ştim că aceşti copii sunt bine şi au un parcurs normal.
În multe din localităţile de unde îi luăm nu sunt asistenţi sociali sau sunt angajaţi ai primăriei care se ocupă de asta, dar nu sunt asistenţi sociali specializaţi.
Copiii vin în tabără luni dimineaţă şi stau o săptămână, au activităţi cu noi, de la pictat tricouri la modelat plastilină. De exemplu, îi ducem la Muzeul Banatului, unde sunt expoziţii tematice. Îi ducem acolo şi când vin înapoi le spunem: 'Uite, aveţi aici setul de plastilină şi modelaţi voi nişte figuri cu ce aţi înţeles voi din vizita asta'. Şi e foarte interesant să vezi fiecare ce a înţeles.
La început de tabără, facem jocuri de cunoaştere, prin care să se cunoască ei între ei. Unii vin de ani de zile şi abia aşteaptă perioada aceasta a anului. De exemplu, acum avem copii care sunt mai mari. Ei ştiu că se apropie vârsta când nu vor mai putea veni la noi în tabără şi ne întreabă: 'Dacă suntem cuminţi, ne mai luaţi şi la anul? Că ştim că suntem deja cam mari. Că atâtea amintiri avem cu locul ăsta şi vrem să mai strângem mai multe din locul ăsta!'”, spune Csizmarik Francisc.
ONG-istul a mai punctat că jocurile copiilor relevă problemele grave cu care aceştia se confruntă: bullying, risc de excluziune din cauza sărăciei.
„În fiecare seară avem karaoke sau facem scenete. Facem câte cinci echipe de câte şase copii, de exemplu, şi le spunem fiecărui grup să-şi facă mica lui piesă de teatru. Şi e foarte interesant să vezi că în scenetele pe care ei le fac unii dintre ei descriu scene de bullying. 'Du-te, bă, nu vezi ce haină ai pe tine? Pleacă, bă, de aici, bă, săracule!'
Adică, de fapt, ceea ce păţesc în şcoală ei transpun acolo.
Acum, de exemplu, am avut în tabără o fată de 14 ani care a venit cu fratele ei mai mic. Mama lor a murit de curând, iar tatăl are nişte probleme. Le-am zis 'veniţi în tabără'. După, am văzut-o pe fată că oarecum dă din colţ în colţ. Am întrebat-o de ce nu vrea să vină?
Pentru că nu avea haine cu care să vină şi să nu-i fie ruşine faţă de ceilalţi copii. Şi atunci ne-am dus şi le-am cumpărat haine, inclusiv costume de baie şi acum sunt amândoi aici în tabără şi se bucură”, a explicat Csizmarik Francisc.
