Două modele de eroism şi demnitate: Ciabua Amiredjibi şi Aurel State

Un prinţ georgian şi un român care s-au cunoscut în gulagul sovietic şi au contribuit la marea revoltă de la Norilsk, prima astfel de mişcare împotriva gulagului, au fost omagiaţi la Teatrul Rapsodia în cadrul unui eveniment emoţionant intitulat ”Drumul crucii. Amintiri de pe front şi din gulaguri”, prilejuit de lansarea cărţii cu acelaşi titlu de către editura Rost.

Ciabua Amiredjibi, erou remarcabil al luptei anticomuniste, romancier nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, a evadat de cinci ori din lagărele ruseşti şi nu s-a plecat în faţa călăilor în ciuda bătăilor şi a torturilor îndurate.

Filmul documentar ”Evadat din Gulag” arată un destin zbuciumat al unui om care nu s-a lăsat niciodată învins de comunism. Nu a vrut să pactizeze în vreun fel cu răul, a refuzat să toarne alţi oameni şi a rămas demn în faţa prigoanei. Mutat din lagăr în lagăr, el a evadat de câte ori a avut ocazia pentru că se simţea un om liber, un om pe care ororile comunismului n-au putut să-l supună.

În toate evadările a avut noroc. S-a ivit câte o împrejurare sau coincidenţă care făcea ca kaghebiştii care-l căutau să nu-l găsească, cei care îl cunoaşteau şi ar fi putut să-l trădeze să nu-l vadă. Chiar când a fost prins, a fost pedepsit doar cu o nouă detenţie, şi nu cu moartea. Acest aşa-zis noroc şi şirul de coincidenţe inexplicabile era de fapt ajutorul de la Dumnezeu, care veghea asupra lui.

Filmul arată ca o metaforă intrinsecă, prin diferitele întâmplări, că doar credinţa în Dumnezeu îl poate ţine pe om în viaţă şi demn, faţă în faţa cu chinurile la care l-a supus regimul comunist, un regim malefic care a inventat cele mai sadice şi oribile mijloace de tortură.

Ciabua impresionează nu doar prin curajul său de a înfrunta răul – stoicismul cu care suferă chinuri precum extragerea a şase dinţi sănătoşi cu cleştele fără anestezie sau bătăi cumplite, ci şi prin iubirea pentru familie. Îi trimite fiicei lui scrisori din lagăr, ba chiar îi face rost de o bicicletă cadou de sărbători pentru a-i arăta că o iubeşte, chiar dacă este despărţit fără voia lui de cei dragi.

Pe de altă parte, patriotul georgian are ocazia la un moment dat să emigreze în Vest şi să scape de prigoana permanentă a sovieticilor, dar decide că nu poate sta prea departe de patria sa Georgia, unde vrea să se reîntoarcă cândva. Prinţul georgian ne dă un exemplu de patriotism, de verticalitate morală, curaj şi eroism.

După prezentarea filmului dedicat lui Ciabua, a doua parte a emoţionantului eveniment de pe scena Teatrului Rapsodia a fost dedicată lui Aurel State, erou din Al Doilea Război Mondial, prizonier în Gulag, profesor, traducător şi memorialist.

Nu a vrut să pactizeze în vreun fel cu răul, a refuzat să toarne alţi oameni şi a rămas demn în faţa prigoanei. Mutat din lagăr în lagăr, el a evadat de câte ori a avut ocazia pentru că se simţea un om liber, un om pe care ororile comunismului n-au putut să-l supună.

State a fost multă vreme hărţuit de Securitate mai ales pentru cartea sa autobiografică ”Drumul crucii”, în care îşi povestea amintirile din Gulagul sovietic. Acesta nu s-a plecat însă nici el în faţa terorii, ci a rămas demn, ca şi prinţul Ciabua. La întrebările anchetatorilor legate de cine l-a ajutat să-şi scoată cartea şi s-o trimită în Germania, State a spus doar ”Nu ştiu nimic”.

Aurel State s-a remarcat şi ca patriot şi luptător viteaz, participând la luptele din Crimeea şi la cucerirea Sevastopolului. Pentru nenumăratele lui acte de eroism, este decorat mai întâi, ca elev-plutonier, cu Virtutea Militară, pentru ca apoi, avansat sublocotenent, să i se confere Ordinul Mihai Viteazul şi Crucea de Fier (cu frunză de stejar). Condamnat pentru crime săvârşite pe teritoriul sovietic, el a fost apoi transferat în zona de lagăre de muncă Vorkuta din nordul Munţilor Urali.

După eliberare, va fi deţinut de Securitatea română şi încarcerat la Jilava până în 1964, cînd Gheorghiu-Dej a golit închisorile printr-un act de graţiere.

Aurel State a încercat în plină anchetă să se sinucidă, aruncându-se de la ultimul etaj al clădirii arestului din fosta stradă Uranus pentru că prefera să moară el, decât să facă rău altora, prin turnătorie. Dumnezeu însă îl ţine în viaţă. După opt luni de comă, cu 120 de fracturi în tot corpul, State îşi revine.

Securitatea nu a reuşit să scoată nimic de la el, deşi l-a hărţuit şi după eliberare. State nu i-a urât pe cei care i-au făcut rău şi nici nu s-a mândrit că a rezistat urgiei comuniste, ci a pus scăparea de la moarte şi capacitatea lui de a rezista la anii grei de detenţie şi muncă silnică pe seama rugăciunilor făcute de mama lui. Ca şi în cazul lui Ciabua, credinţa în Dumnezeu l-a apărat şi i-a dat forţa de a rezista răului.

Evenimentul de omagiere a acestor două modele de eroism şi de demnitate, s-a încheiat cu îndemnul pentru generaţiile tinere de a-i lua pe martiri ca modele şi de a lupta împotriva răului care mutilează societatea.