Neamţu, despre „retribuţia karmică” a corupţilor şi „pedeapsa ca ocazie de îndreptare”

„Pedeapsa dată lui Năstase şi tuturor celorlalţi corupţi răspunde unei fărădelegi. Ai păgubit nişte oameni, atunci suferi şi tu o pagubă: nişte ani de închisoare. Ai sărăcit o ţară? Atunci fii gata să plăteşti, tu şi familia ta. Reciprocitatea e regula morală care trebuie să funcţioneze şi-n România”, a scris joi preşedintele partidului Noua Republică, Mihail Neamţu, pe contul său de Facebook.

Neamţu a vorbit despre teoria retribuţiei, explicând că într-o societate trebuie recompensat binele şi pedepsit răul.

„Judecata magistraţilor e bazată pe teoria retribuţiei. O societate sănătoasă va recompensa binele şi va glorifica meritul individual (o formă pozitivă de retribuire), aşa cum aceeaşi societate va marginaliza borfaşii sau rău-făcătorii (o formă negativă de retribuire). Parlamentul penalilor vrea să anuleze aceste distincţii elementare, de bun-simţ. Ce ne-a adus sloganul "Dreptate până la capăt"? Impunitatea aleşilor”, a subliniat acesta.

În opinia lui Neamţu, „un "umanism" fals, pervertit, îi face pe infractori să-şi dorească pedepse diminuate: în loc să-şi asume greşeala, şi astfel să recâştige respectul comunităţii, deţinuţii de teapa lui Năstase vor să revină la nesimţirea originară”.

În mod normal, într-o societate în care este apreciată virtutea, omul care este pătruns de sentimentul propriei vinovăţii (sau failibilităţi), aşadar „inculpatul conştient de greşeala făcută, va lua pedeapsa drept ocazie de îndreptare”, este de părere Neamţu, care adaugă că „pedeapsa poate fi contextul regenerării interioare”.

„Tâlharul de pe cruce şi-a câştigat iertarea prin smerenie. În acelaşi fel, există deţinuţi care ies din închisoare cu o faţă spălată, luminoasă. Pedeapsa nu-i un act de răzbunare, ci o retribuire justă. Pedeapsa e publică, la vedere, pentru că include o pedagogie: o lecţie pentru toţi cei tentaţi să fure, să înşele, să violeze, să agreseze nevinovaţii. În sfârşit, pedeapsa presupune răscumpărarea celor loviţi de fărădelegea inculpatului - o minimă compensaţie pentru suferinţa impusă inocenţilor”, a declarat Mihai Neamţu.

„Iată de ce, până la judecata de apoi şi pedeapsa divină, instituţiile juridice omeneşti trebuie să execute o judecată şi o pedeapsă imanentă, aici şi acum”, a fost concluzia acestuia.