Ordinea democratică de după al Doilea Război Mondial aproape a luat sfârşit. „Conştiinţa autonomă” versus „conştiinţa controlată” - II
În cea de-a doua parte a seriei mele, aş vrea să vă propun o reflecţie asupra antitezei „autonomie”- „control”. Ce este conştiinţa umană? Poate fi ea controlată? Dacă da, ce legătură are acest lucru cu paradigma geopolitică? De ce modul în care gândim un subiect poate avea consecinţe asupra relaţiilor internaţionale? Ce este atât de diferit acum în comparaţie cu anul în care comunismul s-a camuflat, dar nu a dispărut (anul 1989)?
Ordinea internaţională stabilită de cele mai influente instituţii internaţionale este aproape moartă. Tratatele internaţionale, regulile şi reglementările internaţionale (în economie, în sociologie, în comportamentul clasic al statelor-naţiuni), responsabilitatea internaţională, neoliberalismul şi predominanţa valorilor morale dispar sub ochii noştri. Winston Churchill, unul dintre cei mai mari lideri pe care i-a văzut vreodată lumea, a vorbit despre „Cortina de Fier” între statele democratice şi cele comuniste: „De la Stettin în Baltica până la Trieste în Adriatica, o cortină de fier a coborât peste continent. În spatele acelei linii se află toate capitalele vechilor state din Europa Centrală şi de Est. Varşovia, Berlinul, Praga, Viena, Budapesta, Belgradul, Bucureştiul şi Sofia, toate aceste oraşe celebre şi populaţiile din jurul lor se află în ceea ce trebuie să numesc sfera sovietică, şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu doar influenţei sovietice, ci unui grad foarte ridicat şi, în multe cazuri, în creştere, de control din partea Moscovei”.
Acum, cred că o altă cortină a căzut, dar nu între regimurile democratice şi comuniste. Este mai mult decât atât. Nu mai vorbim doar despre geografie sau ideologie politică strictă (stânga sau dreapta) ori despre drepturile omului în sine. Cred că vorbim despre o cortină între conştiinţa condiţionată şi conştiinţa autonomă. Ce vreau să spun când fac această distincţie? În perioada premodernă, Thomas Hobbes a subliniat prima dihotomie: între Leviatan (statul) şi indivizi. Dacă oamenii ar fi lăsaţi fără o autoritate, ar începe să se comporte ca animale între ei. După 1789, după momentul teribil al Revoluţiei Franceze, a apărut a doua dihotomie, între stânga şi dreapta, între burghezie şi proletariat. Aceasta a evoluat în a treia dihotomie, între democraţie şi totalitarism, foarte bine definită de Hannah Arendt. Acum, odată cu evoluţia revoluţiei inteligenţei artificiale şi cu prăbuşirea regulilor şi reglementărilor internaţionale, are loc o nouă dihotomie: între conştiinţa condiţionată şi conştiinţa autonomă. Înainte, mentalitatea politică, viziunea ideologică şi valorile economice erau caracteristicile decisive ale comportamentului uman. Acum, cu revoluţia inteligenţei artificiale combinată cu un comportament iraţional al statelor, oamenii vor fi definiţi de prezenţa sau absenţa conştiinţei.
Dicţionarul Merriam a stabilit cinci semnificaţii pentru cuvântul „conştiinţă”: „calitatea sau starea de a fi conştient în special de ceva din interiorul tău”, „conştientizare: preocupare pentru o cauză socială sau politică”, „starea de a fi caracterizată prin senzaţie, emoţie, voinţă şi gândire”, „totalitatea stărilor conştiente ale unui individ” şi „nivelul superior al vieţii mentale de care persoana este conştientă, în contrast cu procesele inconştiente”.
Când vorbesc despre conştiinţa controlată şi conştiinţa autonomă, nu mă refer doar la cineva care încearcă fizic să te manipuleze în mod senzaţional sau emoţional, ci şi la revoluţia inteligenţei artificiale, care se dezvoltă cu o viteză remarcabilă. Faptul că oamenii pot interacţiona cu boţi prin intermediul internetului poate fi atât pozitiv, cât şi negativ, deoarece inteligenţă artificială este doar un instrument. Depinde de individ ce fel de interacţiune se poate naşte între oameni şi inteligenţă artificială. Cineva poate fi manipulat foarte uşor şi prin intermediul acesteia, deoarece, chiar dacă există un anumit proces de auto-învăţare al diferitelor tipuri de roboţi, oamenii joacă în continuare un rol-cheie in procesul de programare sau învăţare automată. Aici intervine linia subţire dintre conştiinţa controlată şi conştiinţa autonomă. Aş defini „conştiinţa controlată” ca fiind senzaţiile, direcţiile şi emoţiile care nu sunt clar definite de propriul proces mental al unei persoane, ci de o serie de acţiuni externe ţintite, factori externi şi impulsuri externe. În contrast, „conştiinţa autonomă” se poate referi la o serie de senzaţii, direcţii şi emoţii asumate în mod clar de individ şi nemanipulate de acţiuni şi factori externi ţintiţi. În lumea noastră, este foarte greu să găsim o distincţie clară, în mod practic, între aceste două realităţi psihologice/mentale, deoarece sunt foarte rare cazurile în care cineva are un proces de gândire complet autonom, iar altcineva un proces de gândire sau o conştiinţă complet controlată.
Când transpun acest lucru în evenimentele relaţiilor internaţionale, se poate observa că nici măcar liderii vremurilor noastre nu pot fi integraţi clar într-o categorie sau alta. Liderii sunt, în mod evident, influenţaţi nu doar de mass-media tradiţională sau de reţelele sociale, ci şi de propriul cabinet sau administraţie. Când ne gândim, de exemplu, la faptul că Donald Trump primeşte un briefing zilnic despre cele mai importante evenimente, trebuie să luăm în considerare că el nu poate lua decizii singur, ci împreună cu oamenii pe care i-a numit în diferite roluri în administraţia sa. Chiar dacă briefingurile zilnice realizate de diverse agenţii de informaţii ar fi considerate 100% obiective (ceea ce este rar), persoanele numite de el pot schimba sau influenţa decizia sa asupra unui anumit subiect. La rândul lor, opiniile acestora sunt, în acelaşi timp, schimbate sau influenţate de alte persoane cu care au intrat în contact sau de diverse conturi de pe reţelele sociale pe care acea persoană le urmăreşte. Iar acea informaţie care a modificat sau influenţat conştiinţa lor ar putea veni sub forma unei informaţii clare, factuale şi obiective sau sub forma unei dezinformări, produsă de un stat printr-o organizaţie publică sau privată care a deturnat acea informaţie pentru a fi livrată ca fiind „factuală”, „obiectivă” şi „neutră”.
S-ar putea spune că întreg acest proces este modul în care informaţia a circulat între oameni, instituţii, organizaţii şi lideri încă de la formarea primelor imperii în Antichitate. Sau, dacă vrem un exemplu mai practic, Moise a trimis 12 spioni pentru a explora ţara Canaanului. Numerii 13:26 din Biblie spune: „S-au întors la Moise şi Aaron şi la întreaga comunitate a israeliţilor la Cades, în deşertul Paran. Acolo le-au spus lor şi întregii adunări şi le-au arătat roadele ţării”. Numerii 13:28 şi Numerii 13:29 continuă cu relatarea: „Ei i-au spus lui Moise următoarele: «Am intrat în ţara în care ne-ai trimis şi ea curge lapte şi miere; iată roadele ei»”„Amaleciţii locuiesc în Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în ţinutul muntos; iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului”. Care este diferenţa dintre acea stare de lucruri şi starea noastră de lucruri? Colectarea informaţiilor în termeni de inteligenţă umană rămâne mai mult sau mai puţin aceeaşi, dar modul în care informaţia este analizată nu este alterat de factori externi, ci este condus de un singur scop: ajungerea în Ţara Promisă.
Următoarea parte a seriei mele se va concentra pe următoarea caracteristică a noii paradigme internaţionale, şi anume faptul că ideologiile clasice sunt pătrunse de revoluţia inteligenţei artificiale.
Materialul face parte dintr-o serie mai mare: Europa între ciocanul istoriei şi nicovala inteligenţei artificiale Prima parte a seriei se găseşte aici
