Două mărturii despre lupta antifracking la nivel internaţional

În cadrul unei întâlniri cu activiştii români ţinută la Galeria Nouă, Giulio Ohaluer, activist din provincia Neuquen din nordul Patagoniei, a vorbit despre lupta împotriva fracturării hidraulice în Argentina şi America de Sud. Iar regizorul austriac de filme documentare Markus Wailand a explicat cum a scăpat Austria de exploatarea gazelor de şist, deoarece OMV s-a temut de deteriorarea imaginii sale. Şi cum în România compania operează fără astfel de reţineri.
Miting anti fracking, Bucureşti (Epoch Times)
Matei Dobrovie
06.05.2014

În cadrul unei întâlniri cu activiştii români, ţinută la Galeria Nouă, Giulio Ohaluer, activist din provincia Neuquen din nordul Patagoniei, a vorbit despre lupta împotriva fracturării hidraulice în Argentina şi America de Sud. Iar regizorul austriac de filme documentare Markus Wailand a explicat cum a scăpat Austria de exploatarea gazelor de şist, deoarece OMV s-a temut de deteriorarea imaginii sale. Şi cum în România, compania operează fără astfel de reţineri.

Chiar dacă Austria şi mai ales Argentina sunt departe de România, poveştile celor doi activişti anti-fracking sunt asemănătoare cu cele din ţara noastră. ”Corporaţiile vin în America Latină şi fac ce vor, cu ajutorul autorităţilor locale şi centrale”, a spus Giulio, care a povestit despre primul experiment de fracking din provincia argentiniană Neuquen.

YPF, compania naţională de petrol a Argentinei, a semnat un acord de colaborare cu Chevron pentru extracţia de gaze de şist şi de petrol, prin metoda fracturării hidraulice în munţii Anzi. Nimeni nu a consultat populaţia indigenă locală, indienii Mapuche, care locuiau în zona respectivă, ba mai mult parlamentul local din Neuquen a aprobat înţelegerea secretă dintre YPF şi Chevron, deşi în Constituţie este prevăzută obligaţia de a întreba comunitatea în legătură cu o decizie care afectează puternic mediul.

Compania a anunţat însă că nu va plăti pentru eventualele daune produse prin afectarea mediului. Iar autorităţile au trimis poliţişti, ca şi în ţara noastră, pentru a apăra sondele şi interesele companiilor. Mai grav, protestele au fost reprimate violent, fiind folosite şi gloanţe împotriva manifestanţilor.

Cea mai mare problemă este, ca şi în România, faptul că frackingul afectează calitatea apei şi implicit viaţa şi oamenii. Giulio a arătat că există multe resurse de apă în provincia Neuquen, iar populaţia indigenă s-a mobilizat împotriva exploatării gazelor de şist, realizând că ”viaţa fără apă este mizerabilă”. În opinia sa, este vorba despre un ecogenocid, pentru că apa şi mediul sunt contaminate ireversibil.

Pe de altă parte, Argentina are a treia rezervă de gaze de şist din lume, iar Chevron a investit cel mai mult în resursele de shale gas din această ţară.

Ca şi în România unde prefecturile şi primăriile au atacat deciziile Consiliilor locale de a interzice exploatarea gazelor de şist, în Argentina, care este un stat federal, legile locale de interzicere a fracking-ului au fost atacate de autorităţile centrale ca fiind neconstituţionale.

În Austria resursele de gaze de şist au fost identificate într-o zonă turistică şi viticolă, iar producătorii din aceste industrii şi-au unit din timp forţele şi au cerut ferm autorităţilor locale să se opună fracking-ului. Iar compania n-a reuşit să câştige sprijinul comunităţii locale.

Giulio consideră calea legală, de a ataca în justiţie concesiunile, „cea mai proastă pentru că judecătorii sunt controlaţi, iar singura soluţie este de a opri fizic fracking-ul”. În opinia sa, comunitatea locală trebuie sprijinită să rămână pe pământurile sale şi să oprească instalarea sondelor. Rolul activiştilor, în opinia sa, este de a susţine comunitatea nativă cu alimente, materiale de construcţii şi alte lucruri de care oamenii au nevoie pentru a rezista.

La rândul său, regizorul Markus Wailand a explicat cum OMV a renunţat la fracturarea hidraulică în Austria, exportând însă tehnologia de fracking în alte state mai slabe. În ţara sa, resursele de gaze de şist au fost identificate într-o zonă turistică şi viticolă, iar producătorii din aceste industrii şi-au unit din timp forţele şi au cerut ferm autorităţilor locale să se opună fracking-ului. Iar compania n-a reuşit să câştige sprijinul comunităţilor.

Ca urmare, OMV a dat înapoi, susţinând că investiţia în extracţia de gaze de şist nu este profitabilă şi sustenabilă din punct de vedere economic. În fapt, s-a temut de deteriorarea imaginii sale pe plan intern şi de presa negativă. În schimb, Wailand observă că în România OMV operează fără astfel de menajamente şi reţineri, profitând de poziţia OMV Petrom de cea mai profitabilă companie din România şi de slăbiciunea autorităţilor. „Nu este deloc deplasat să te gândeşti că din moment ce fac exploatare de resurse de gaz convenţionale, vor trece şi la exploatarea de gaze neconvenţionale”, a mai explicat el.

Regizorul care a documentat fracking-ul şi în Pennsylvania a mai arătat că există diferenţe importante între modul în care se exploatează gazele de şist în SUA şi în România. Americanii au dreptul de proprietate, în virtutea Mineral Rights, asupra resurselor din subsolul pământurilor lor şi ca urmare primesc o cotă parte din veniturile companiei care extrage resursele.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor