Dilema cipriotă: Cine trebuie să plătească şi cum construieşti o economie viabilă
alte articole
Ciprul a ajuns în faliment după ce băncile sale au preluat o mare parte din datoria grecească. Principiul "too big too fail" determină acum guvernul să caute salvarea băncilor, dar nici UE (în special Germania) nu mai vrea să plătească toată factura. Se ridică deci întrebarea cine trebuie să plătească pentru salvarea Ciprului: ciprioţii care îşi credeau depozitele garantate sau oligarhii ruşi care au mai mulţi bani în insulă decât PIB-ul total al ţării? Greu de spus cine are dreptate. Cert este că Ciprul în afară de bănci şi companii offshore, nu produce mai nimic, decât servicii turistice. Şi nu va putea să producă de mâine ce produce Germania.
”Cele două bănci cipriote principale au împrumutat peste 5 miliarde de euro guvernului grec. Haircut-ul grecesc este motivul pentru care Ciprul a trebuit să ceară bailout pentru că acesta a distrus capitalul Cyprus Popular Bank şi l-a afectat grav pe cel al Bank of Cyprus. Mai mult, cele două bănci au împrumutat aproximativ 22 de miliarde de euro sectorului privat din Grecia”, îmi explica Fiona Mullen, directoare a firmei de consultanţă economică Sapienta Economics Ltd. din Nicosia într-un interviu făcut vara trecută când Ciprul deţinea preşedinţia UE.
Astăzi băncile cipriote se deschid după două săptămâni în care conturile au fost îngheţate pentru a împiedica retragerile masive de capital. Se pot scoate doar câte 300 de euro pe zi iar securitatea la bancomate a fost întărită puternic. În plus, ciprioţii care părăsesc ţara nu pot lua cu ei decât 1.000 euro. Între timp, Parlamentul investighează însă mari tranzacţii bancare care au părăsit băncile cipriote chiar înaintea agreării condiţiilor europene de bailout. Acest exod de capital s-a produs chiar din băncile cele mai afectate de criza bancară Laiki (Popular Bank of Cyprus) şi Bank of Cyprus, care deţineau la sfârşitul lunii ianuarie în jur de 40% din toate economiile din depozitele din Cipru şi care acum urmează să fie restructurate. Majoritatea banilor au fost retraşi din străinătate pentru că filialele băncilor cipriote în ţări care nu fac parte din eurozonă precum Rusia şi Marea Britanie nu sunt controlate de Banca Centrală Europeană, ci răspund în ce priveşte lichiditatea lor faţă de băncile centrale respective.
Aici este problema de fond. Ciprioţii n-au avut acces la conturile lor timp de două săptămâni, pe când oligarhii ruşi sau britanici au putut prin plăţi speciale să-şi scape o parte din bani. Criza din zona euro a adâncit aceste dileme. Germania, ca principală ţară contributoare la UE, nu vrea să plătească pentru un Cipru - paradis fiscal pentru ruşi şi să le salveze magnaţilor ruşi conturile din banii contribuabililor nemţi. Pe de altă parte, condiţiile puse de UE pentru a aproba bail-out-ul de 10 miliarde de euro pentru Cipru îi pun în aceeaşi oală pe micii deponenţi ciprioţi, cu marii bogătaşi străini, care folosesc insula ca depozit offshore. Ciprului i s-a cerut să strângă 5,8 miliarde de euro, un fel de cofinanţare, pentru a se califica pentru bailout-ul troicii în valoare de 10 miliarde de euro. Taxa de 6,75% pe toate depozitele de sub 100.000 de euro şi de 9% pentru depozitele de peste acest plafon poate fi considerată discriminatorie şi nedreaptă. În primul rând, depozitele sunt garantate teoretic prin lege. În al doilea rând, de ce ar trebui să contribuie cetăţenii la salvarea băncilor? Le-au mandatat ei să investească în datorie grecească? Şi cine garantează că nu va fi introdus un precedent periculos şi pentru alte state cu probleme din UE, prin care să fie confiscaţi banii deponenţilor pentru a salva bănci sau state iresponsabile? Şeful Eurogrupului Jeroen Dijsselbloem n-a făcut decât să toarne gaz pe foc spunând că modelul salvării Ciprului ar putea fi aplicat şi salvării altor economii mai mari. Chiar dacă acesta a revenit asupra declaraţiei, ca urmare a reacţiei nervoase de pe pieţele financiare, spunând că Ciprul este un caz deosebit, cine mai poate să-l creadă?
Iar aici intervine din nou în discuţie principiul "too big to fail". Potrivit acestuia, băncile nu pot fi tratate ca orice agent economic, ele nu pot fi lăsate să dea faliment pentru că se prăbuşeşte toată economia. Tot ciclul economic se întrerupe. Deci trebuie salvate cu orice preţ. Iar atunci când nu mai poate UE să achite toată factura, trebuie găsite forme noi şi până la urmă tot cetăţenii plătesc. Nu este foarte moral, dar este tot mai real.
Pe de altă parte, Germania are dreptate când spune că nu poţi să construieşti o economie sănătoasă fără reforme structurale, doar pe baza de paradisuri fiscale, de taxe mici şi depozite de bani negri. Pentru a fi un stat viabil, Ciprul trebuie să-şi schimbe modelul economic. Fiona Mullen îmi spunea că ”pierderea competitivităţii Ciprului se reflectă în mari deficite de cont curent, de peste 10% din PIB, şi în creşterea cursului de schimb real efectiv, măsurat prin costuri pe unitatea de muncă. Este interesant că indexul Ciprului în această privinţă a crescut în ultimii câţiva ani la fel ca şi al statelor PIIGS, în timp ce indexul Germaniei a scăzut”.
Afroditi Kero, profesor asociat la Departamentul de Economie din cadrul University of Cyprus, susţine într-un interviu pentru Epoch Times, că ”condiţiile impuse pentru bailout-ul european vor fi catastrofale pentru economia cipriotă pentru că distrug baza ei fără a da vreo alternativă pentru viitor”.
În plus, Ciprul are caracteristici similare cu problemele care au adus Grecia în situaţia în care se află. ”Un sector public vast şi privilegiat. Salariile sunt de două ori mai mari decât în sectorul privat, iar angajaţii din sectorul public se bucură de o serie extinsă de beneficii, inclusiv pensii frumoase, pentru care au început să contribuie abia la sfârşitul anului 2011. Problema este exacerbată de sistemul de indexare a salariilor, care implică creşteri salariale de două ori pe an legate de inflaţie (alături de alte măriri de salariu anuale)”, îmi explica Mullen. Prin urmare seminţele crizei erau de mult acolo.
Pe de altă parte, nu e de ajuns să faci turism şi să ai bănci, trebuie să mai şi produci ceva pentru ca să ai o economie viabilă. Dar asta nu înseamnă că de mâine insula va putea produce maşini şi unelte şi îşi va putea construi o economie ca Germania. Asta trebuie să înţeleagă şi Merkel. Da, e nevoie de reguli comune, de o uniune bancară, de un organism european unic de supraveghere bancară pentru a evita astfel de situaţii de foc ca în Cipru. Da, s-au făcut greşeli atunci când Ciprul şi multe alte state au fost primite încă nepregătite în UE. Dar numai austeritatea nu poate să aducă creştere economică unor astfel de state şi nici nu se mai poate da timpul înapoi, aşa că e nevoie să-i ajuţi să-şi construiască o economie viabilă. Important e ce pui în locul sistemului viciat.
În acest sens, Afroditi Kero, profesor asociat la Departamentul de Economie din cadrul University of Cyprus, susţine într-un interviu pentru Epoch Times, că ”condiţiile impuse pentru bailout-ul european vor fi catastrofale pentru economia cipriotă pentru că distrug baza ei fără a da vreo alternativă pentru viitor”. În opinia ei, naţionalizarea parţială a depozitelor în Cipru prin această taxă creează ”o insecuritate mare în rândul deponenţilor şi investitorilor nu doar în Cipru, ci în întreaga eurozonă, şi nici creşterea impozitului pentru companii nu se compară cu ruinarea reputaţiei Ciprului, care va avea drept consecinţă un exod de capital uriaş”. Kero atrage atenţia că ”afacerile implică încredere iar Ciprul este distrus financiar acum pentru că bailout-ul a creat panică şi neîncredere”. Cât despre reacţii de protest, economista se aşteaptă la manifestaţii de stradă în Cipru, ”dar nu şi în alte ţări pentru ca ţara este prea mică ca să preocupe alte ţări”.
Deocamdată Parlamentul cipriot a respins condiţiile bailout-ului şi chiar varianta pe care o consider mai justă de creşterea taxei pe depozite la 20% doar pentru depozitele de peste 100.000 de euro şi eliminarea ei pentru cei cu depozite sub această sumă. Am mai crezut că varianta propusă de preşedintele PE Martin Schulz cu scutirea de la taxare a depozitelor sub 25.000 de euro ar fi fost cea mai bună. Kero însă consideră că aceasta nu ar fi avut niciun efect. ”În zona euro depozitele asigurate sunt de 100.000 de euro. Acest plafon trebuie apărat deoarece odată ce te abaţi de la el cel mai mare rău a fost făcut pentru că deponenţii îşi pierd încrederea în sistemul bancar”, concluzionează economista cipriotă. Deci cum să faci Ciprului o economie viabilă şi în acelaşi timp să nu-i distrugi de tot fundamentele economice actuale? Aceasta este întrebarea. Din păcate fără răspuns deocamdată.
