Diaconescu: Să înţeleg că s-a identificat şi contracarat războiul hibrid contra României?!

Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, care a candidat şi el ca independent la alegerile prezidenţiale, a comentat, într-o intervenţie la Digi24, ce se întâmplă în aceste zile pe scena politică după şocul anulării alegerilor de către Curtea Constituţională.

Jurnalistă: Vedem această încercare a partidelor pro-europene de a le demonstra românilor că, de fapt, aceasta este alternativa, acesta este drumul corect pentru România. Din cealaltă parte, discutam puţin mai devreme şi despre lipsa de încredere a cetăţenilor în clasa politică, în cei care au mai fost la putere. Şi am remarcat modul în care au început aceste negocieri.

În spaţiul public au apărut informaţiile că guvernul ar urma să fie mai suplu, cu două ministere şi că vor fi mai puţini secretari de stat. Este un început bun pentru a reconstrui încrederea sau mai au foarte mult de muncit politicienii?

Cristian Diaconescu: Da, rămâne de văzut. În primul rând, să înţeleg din premisele pe care dumneavoastră le puneţi în discuţie faptul că s-a identificat şi contracarat războiul hibrid împotriva României?!

Deci orice discuţie politică în acest moment, în legătură cu perspectiva şi viitorul, pleacă de la premisa că atacul hibrid, atât de violent încât practic a pus instituţiile din România în ipostaza de a-şi anula un proces democratic fundamental – alegerile prezidenţiale –, a fost încheiat. Deoarece orice discuţie am purta în legătură cu un viitor moment electoral, fie el prezidenţial, parlamentar sau local, rămâne suspectul acestei neîncrederi.

Deosebirea între adevăr şi minciună, în acest moment, este dominantă în societatea românească. Şi de aici pleacă mai multe concluzii. În legătură cu un candidat comun, ideal, da, probabil că aceasta ar fi o variantă. Dar aici se mai adaugă la ce spuneam înainte şi modul în care partidele, la nivel local, de exemplu, ar susţine un candidat de la celălalt.

Exerciţiul există, a trecut oarecum neobservată reorganizarea comunităţilor locale, iar acolo, în diversele consilii locale, judeţene, primării, au făcut alianţe toţi cu toţi, inclusiv cu partidele, să zicem, anti-europene, aşa cum sunt consacrate naţional prin diverse poziţionări. Deci un fel de înţelegere abisală poate exista.

În ce măsură partidele la centru şi viitorul candidat comun poate să aibă încredere că va fi funcţional sprijinul la nivel local, semnalele la alegerile tocmai terminate privind Parlamentul sunt destul de contradictorii din acest punct de vedere. Evident, ţine, până la urmă, de modul în care partidele o vor convinge şi de modul în care respectivul sau respectiva îşi va asuma o astfel de încredere.

Jurnalistă: Rămâne de văzut cum va arăta noua listă de candidaţi pentru alegerile prezidenţiale, dar ce putem spune este că e evident că vor fi candidaţi pro-europeni sau unul singur şi, desigur, candidaţi sau, la fel, unul din partea extremiştilor. Cât de mare credeţi că este riscul ca un candidat extremist, indiferent de numele său, să pornească din nou pe acel val de susţinere, indiferent de ce promite şi cât este contrazis sau nu de dovezi?

Cristian Diaconescu: Un răspuns cât se poate de simplu la întrebarea dumneavoastră este că acel candidat, reprezentând forţe care nu sunt europene, va intra în turul 2. Deci e aproape obligatoriu să se întâmple aşa ceva. Pe de altă parte, s-ar putea să fie mai mulţi candidaţi din zona extremistă şi, de aici, situaţia să fie şi mai complicată.

În egală măsură, ideea de pe vremea comunismului că „cine nu e cu noi e împotriva noastră” s-ar putea să aibă rezultate extrem de complicate. Deci aici trebuie gândit foarte bine dacă, într-adevăr, o alianţă – cum se numesc ei – pro-europeni ar avea, până la urmă, efectul scontat din punctul de vedere al acceptării societăţii româneşti şi dacă această alianţă, respectivul candidat, ar fi feriţi de războiul hibrid. Deocamdată, nu sunt semne nici într-un sens, nici în altul, în afară de o serie de comunicări parţiale în zone mediatice.

Jurnalistă: Pentru că aminteaţi această retorică a comunismului, am remarcat faptul că în mediul online sunt tot mai multe postări despre comunism, însă fără să prezinte realitatea dură şi cumplită a acelor vremuri, ci, dimpotrivă, prezentând aşa-numite avantaje care, de fapt, nu au existat pentru români. Credeţi că toate aceste postări ar putea avea legătură tot cu influenţa Rusiei? E un curent ce ar putea veni de acolo?

Cristian Diaconescu: Cum să nu?! Atâta vreme cât ani de zile noi nu ne-am mai referit la proiectul european, faptul că ne ajută ca şi familie, ca şi naţiune, în a fi siguri în ţara noastră, în a avea o carieră, în a putea circula în lume. România este pe locul 16, de exemplu, în lume, în ceea ce priveşte eficienţa paşaportului pe care îl deţine cetăţeanul român.

În condiţiile în care nu ne-a păsat de faptul că aceste curente negaţioniste, în ceea ce priveşte un sistem de valori recunoscut în lumea liberă privind România, nu au primit niciun răspuns din zona politică, acum e oarecum tristă, dar în egală măsură amuzantă, stupefacţia: „De unde au apărut ăştia şi cum sunt crezuţi de o parte a societăţii?”

Evident, sunt crezuţi nu numai pentru aiurelile pe care le promovează, dar sunt crezuţi şi din perspectiva unei alternative faţă de o nemulţumire legată de sistemul politic care nu poate fi neglijată. În ce măsură aceşti oameni se pot reinventa în sistemul politic de aşa manieră încât să repună nu numai România, ci şi încrederea României pe parcursul european şi euro-atlantic, evident, rămâne de văzut şi, aici, fiecare va decide.