Despre jurnalism ieftin şi puterea de a-ţi cere scuze

Ieri postul Antena 1 a distribuit o ştire în care se spunea că bugetarul român este în incapacitatea de a mai cumpăra legume la kilogram şi le ia la bucată. Duduia căreia i se ia interviu este filmată cum cumpără două roşii “mai mici” şi apoi motivează că atâţia bani are. Nimic neobişnuit până aici, cu toţii ştim ce grea e viaţa şi ce speculă se face cu legumele timpurii. Problema apare când, la următorul intervievat, (pe la secunda 40 a clipului) aceeaşi “bugetară” cu salariul minim pe economie apare în fundal şi vinde aceleaşi legume scumpe.

Desigur, ştirea e despre scumpirea legumelor, dar modul în care au prezentat-o e cumplit şi ruşinos. Nu este nici pe departe jurnalism, nu este nici pe departe profesionalism, sau deontologic. Totuşi, buboiul s-a spart, lumea de bun simţ a remarcat duplicitatea persoanei din înregistrare şi perfidia celor de la Antene. Nici asta nu era o problemă, deşi nu mai e patron acolo în acte, Antenele sunt înfiinţate de “domnul” securist Dan Voiculescu şi obiceiurile vechi nu se uită uşor. Ştim toţi cu cine avem de-a face şi nimic nu ne mai miră.

Problema apare când un angajat al Antenei, doamna Dorothea Ionescu Vânau, în loc să-şi facă mea culpa, publică un text ce se vrea pamflet - pe facebook.

Problema Antenelor şi a societăţii în general este că se îndepărtează de responsabilitate. Ba mai mult, nici nu mai deosebim binele de rău, moralul de imoral, frumosul de grotesc. În acel reportaj putea fi prezentată foarte bine o bătrânică, veritabilă, care chiar nu are bani de legume. Şi apoi, când lumea a sesizat că “bugetarul” e chiar un comerciant de legume cu preţ frumos indexat, se puteau emite scuze publice, eventual o demisie fictivă a unei persoane răspunzătoare de manipularea grosolană şi lumea era oarecum mulţumită. Dar nu, cine se scuză se acuză, şi nu se pot accepta scuze publice pentru că ar admite că ştirile se fabrică pe bandă rulantă. Hai mai bine să scoatem texte ridicole care deviază atenţia persoanelor de la flagrantul lipsit de bun simţ, crezând că nimeni nu se prinde.

Mai există în societatea actuală persoane care să-şi admită greşeala onest şi responsabil? Dacă unul din posturile TV principale ale României recurge la astfel de manipulări, oare nu spune acest lucru ceva şi despre noi toţi ca societate? Mai rău este că proprii angajaţi nu văd nimic anormal în asta şi tratează totul relaxat şi aruncă acuze spre redacţia Kamikaze (care a expus reportajul). Banii nu ar trebui să ne îndoaie percepţia despre bine şi rău. Banii nu ar trebui să ne facă să percepem ca “normale” lucruri fundamental greşite. Banii nu ar trebui să deformeze concepte esenţiale pentru natura intrinsecă umană, binele şi răul.

Nu mă deranjează că au “aranjat” ştirea, ştiri se modifică de la apariţia presei, dar mă deranjează că nu numai că nu au avut caracterul să-şi ceară scuze dar, (după cum reiese din declaraţia doamnei Dorothea) li se pare perfect normal să facă asta. Nicio remuşcare, nici măcar o tentativă de salvare a aparenţelor, doar cinism şi disimulare. Confruntarea cu o greşeală destul de gravă din punct de vedere deontologic, nu trezeşte nici cea mai mică remuşcare, nici cel mai mic regret.

Poate funcţiona o societate în care deşi acţionăm haotic, nimeni nu e responsabil pentru ceea ce face? Poate funcţiona o societate în care admiterea unei greşeli nu mai este un act de curaj şi onoare ci un gest naiv făcut de cei slabi cu firea? Şi cea mai fundamentală întrebare, oare mai ştim când greşim ? Sau erorile şi derapajele comportamentale au devenit normale şi bunul simţ, politeţea, responsabilitatea au devenit “greşeli” ?