De „Ziua Curăţeniei” avem nevoie de curăţenia care n-a avut loc în '90

Pe 23 septembrie s-a sărbătorit Ziua Mondială a Curăţeniei.

Încă din 1993 de când această zi a fost stabilită de ONU în parteneriat cu Clean Up the World, sărbătoarea are scopul de a inspira şi de a îndemna comunităţile să cureţe, să îmbunătăţească şi să protejeze. Mediul, locul unde trăiesc, locurile publice. Deci şi Parlamentul. La noi, cel puţin, e vital. E o chestiune de igienă socială minimă. Menţinerea unui mediu curat e esenţial pentru protejarea sănătăţii. Fizice, mentale, chiar şi politice.

Exemplul nostru, ca ţară, este elocvent. Suntem purtătorii unor boli sistemice grave datorate necurăţării mediului politic de comunism cu factorii lui toxici cu tot - impostura, nesimţirea crasă, promovarea drojdiei societăţii, eliminarea valorilor, cultul non-valorilor fidele Partidului (vi se pare că a dispărut?) şi ridicarea acestuia la nivel de cult, dezbinarea, înşelăciunea, incitarea la violenţă, răutate, prostie.

Un mediu plin de cangrene, metastaze, paralizii la toate nivele societăţii, care a produs mutaţii acolo unde e mai grav - în natura oamenilor. Pentru că de-naturarea aceea, petrecută la 6 martie 1945, amplificată pe vremea lui Dej şi Ceauşescu şi ne-curăţată după '90 a dus la degenerarea naturii umane. A viciat gândirea unor generaţii, credinţele lor, raportarea lor la bine şi la rău.

Nu ştim cum să ieşim din asta, nu ştim dacă mai putem. Dar semnalul interior că e nesănătos fizic să mai tolerăm ne-curăţenia aceea care ne destructurează ca fiinţe umane, este esenţial.

Produsul imediat al ne-curăţeniei ideologice marxist-leniniste a fost crearea aşa-zisului „om nou”. Acesta chiar există. Creatura fără-mamă-fără-tată fabricată în iadul gândirii şi acţiunii comuniste este de mult timp printre noi. Penalii din politica românească sunt doar exponenţi. Ei există datorită acestui „om nou”, acestor „oameni noi” - oameni cu gândirea modificată în logica de partid şi memoria ştearsă; genul care aplaudau minerii şi cereau „moarte intelectualilor”, „moarte lui Coposu”, moarte... şi neant.

Omul nou, lăsat liber, a proliferat; au apărut trăsături noi, noi tipuri de mutanţi. Mafiotlâcul, tupeul, prostia şi golănia agresivă, mizeria morală au luat forme noi. După 26 de ani, e deja mai complex.

Dar există şi o parte bună. Undeva, acolo, un pahar s-a umplut; o alarmă e gata să sune. Timpul sau universul nu mai au răbdare cu noi. Nevoia de Curăţenie umple gândurile, aerul, atmosfera.

Vrem curăţenie, vrem să trăim curat, aşa cum nu au apucat sau n-au avut curajul părinţii noştri, sau noi- ceauşeii, post-ceauşeii... Iar primul lucru când vrei să faci curat este să arunci ce nu mai este folositor, sănătos şi frumos. Din casă, din viaţă, din obiceiuri.

E o chestiune de minimă igienă , fără de care primenirea nu e posibilă.