De la recoltare forţată de organe la reformă politică forţată

Cu câteva săptămâni în urmă, grupul condus de fostul lider al Partidului Comunist Chinez (PCC), Jiang Zemin, părea să câştige teren în lupta pentru putere în curs de desfăşurare. Grupul lui Jiang este renumit pentru violenţă şi corupţie. Ei au participat activ la masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989 şi a lansat persecuţia asupra disciplinei spirituale Falun Gong în 1999, câştigându-şi numele de "Fracţiunea mâinilor pătate de sânge."

Profitând de moartea scandaloasă a fiului lui Ling Jihua, grupul lui Jiang l-a împiedicat pe consilierul senior al lui Hu Jintao să obţină o poziţie politică mai importantă.

De asemenea, ei au reuşit să-l menţină pe Bo Xilai ca reprezentant al Congresului Poporului, cu imunitate la acuzaţii penale, până la sfârşitul lunii octombrie, în ciuda faptului că înlăturarea lui Bo a fost aşteptată pe scară largă timp de luni de zile.

Bo este fostul şef de partid din Chongqing, trădat de adjunctul său, şeful poliţiei şi fostul viceprimar Wang Lijun. Campania politică a lui Bo, în stilul lui Mao, a contestat ani de zile conducerea PCC de la Beijing, el fiind considerat de grupul lui Jiang drept un succesor mai bun la conducerea comunistă, ca urmare a implicării sale active în persecuţia împotriva Falun Gong.

Între timp, şeful securităţii interne Zhou Yongkang, despre care se spune că ar fi conspirat cu Bo în scopul răsturnării viitorului şef al partidului Xi Jinping, a reuşit să-şi păstreze funcţia şi rămâne unul dintre cei nouă membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic – un grup mic care conduce PCC – până la pensionare, în luna noiembrie. Zhou este directorul executiv al "Fracţiunii mâinilor pătate de sânge" şi a supravegheat persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong.

Atunci când China şi Japonia au intrat într-o dispută privind suveranitatea Insulelor Senkaku, grupul lui Jiang a profitat de ocazie şi a orchestrat demonstraţii anti-japoneze la nivel naţional, pentru a manipula naţionalismul chinez. Cu toate acestea, ei au inclus mesaje de propagandă în lozincile de protest, mesaje care solicitau renaşterea unei societăţi în stil maoist şi care afişau un cult zelos pentru Bo. Demonstraţiile au devenit violente în unele oraşe, creând o criză internaţională şi haos intern înaintea transferării conducerii partidului.

Pariul lui Jiang

S-ar putea ca observatorii chinezi să fie confuzi cu privire la motivul pentru care grupul lui Jiang se joacă cu viaţa lor, prin provocarea de interferenţe, chiar şi după ce au acceptat să coopereze cu Hu Jintao şi Xi Jinping în schimbul imunităţii pentru crimele lui Bo Xilai.

Răspunsul cel mai probabil este că grupul lui Jiang ştie că nu va putea să scape de acuzaţii penale, dacă "Fracţiunea mâinilor pătate de sânge" îşi pierde puterea. Crimele acestui grup au încălcat cerinţele minime de umanitate - cea mai gravă dintre crimele lor fiind recoltarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong aflaţi încă în viaţă, pentru profit.

Cartea Recoltarea sângeroasă, scrisă de un fost secretar de stat canadian (pe zona Asia-Pacific), David Kilgour, şi de un avocat canadian pentru drepturile omului, David Matas, estimează că între 2000 şi 2005, 41.500 de transplanturi de organe au fost făcute în China, sursa lor cea mai probabilă fiind practicanţii Falun Gong deţinuţi. Matas a estimat că din cele 10.000 de transplanturi actuale care au loc anual în China, 8.000 au fost probabil făcute cu organe recoltate de la practicanţi.

În esenţă, cruciada lui Jiang împotriva Falun Gong a fost o altă Mare Revoluţie Culturală. El şi-a bazat decizia strict pe dogma leninismului şi pe gândurile maoiste. Utilizarea violenţei împotriva Falun Gong ar fi considerată logică în totalitate, potrivit teoriilor revoluţionare ale lui Mao Zedong. Dar uciderea acestor duşmani 'politici' pentru a aduna câştiguri financiare uriaşe a fost "adaptarea la vremuri" a lui Jiang.

În scopul justificării persecuţiei împotriva Falun Gong şi continuării persecuţiei, partidul trebuie să menţină în viaţă teoria revoluţionară a lui Mao Zedong.

Reforma lui Xi

Deci ce înseamnă toate astea pentru viitorul lider, Xi Jinping?

El trebuie să continue sistemul politic sub care el şi familia sa au suferit în timpul Marii Revoluţii Culturale. El trebuie să moştenească crimele împotriva umanităţii comise de acest sistem politic, inclusiv recoltarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong. Şi pentru a-i spori necazurile, el va fi în continuare vizat de "Fracţiunea mâinilor pătate de sânge", a cărei violenţă este renumită, într-o luptă brutală pentru putere. Ei plănuiau oricum să-l înlocuiască cu Bo Xilai.

Xi Jinping şi consilierii săi au început să înţeleagă că soarta lui, precum şi soarta Chinei, nu trebuie doar negociate între Hu Jintao şi Jiang Zemin. El trebuie să fie mai proactiv în a decide viitorul Chinei. Dacă el nu ia atitudine, va fi pur si simplu călcat în picioare.

Informaţii de la surse din Beijing indică faptul că Xi a încercat să demisioneze de la conducere, o mişcare care expune luptele interne din cadrul partidului şi care ar pune în pericol stabilitatea partidului. După ce a făcut această cerere, el a dispărut misterios din ochii publicului timp de două săptămâni.

În acest timp, el s-a întâlnit cu Hu Deping, fiul fostului şef de partid Hu Yaobang, care a fost înlăturat de Deng Xiaoping pentru că dorea reformă politică. Xi i-a spus lui Hu că vrea să înfăptuiască mai multă reformă politică în China şi că dispreţuieşte politica din era maoistă aplicată de Bo. Atunci au intervenit bătrânii partidului şi l-au convins să rămână, promiţându-i că va avea puterea de a decide viitorul partidului.

Când Xi a reapărut cu spiritul reînnoit, Partidul a anunţat că Bo va fi exclus din partid şi se va confrunta cu acuzaţii penale. Congresul Poporului s-a întrunit din nou în mod special, pentru a-l elimina pe Bo din Congres. Bo a fost acuzat în mod oficial şi închis, în timp ce aşteaptă începerea procesului.

În plus, promovarea ofiţerilor militari de rang înalt, care simpatizau cu Bo şi care sperau să avanseze în cadrul Comitetului Militar Central, a fost refuzată.

Un alt lucru care trebuie remarcat este faptul că în comunicatul oficial de presă al Congresului Partidului, gândurile marxiste, leniniste şi maoiste nu au mai fost incluse ca parte a principiilor directoare ale partidului. În ultimele două săptămâni, mai multe articole şi editoriale din ziarele partidului au pledat pentru reforma politică şi au avertizat că, dacă China nu va iniţia reforma politică, partidul va pierde în curând controlul asupra naţiunii.

Nimeni nu ştie cât de departe poate merge Xi cu versiunea sa de reformă politică şi cât de mult timp i-a mai rămas înainte ca poporul chinez să se fi săturat de partid per total. Aceasta este reformă prin constrângere.

Dacă o reformă ce presupune ca PCC să renunţe la comunism este posibilă, rămâne de văzut. Testul cheie al lui Xi, în adoptarea reformei politice, va fi încetarea persecuţiei împotriva Falun Gong şi a recoltării forţate de organe pe viu.

Michael Young, un scriitor chinezo-american cu sediul în Washington DC, scrie despre China şi despre relaţia sino-americană.