Cum arată de fapt democraţia chineză comunistă

Ideea că un regim comunist ar putea avea un fel de proces democratic intern pare, la prima vedere, destul de contradictorie. Dar un fel aparte de vot are loc la congresele de partid ale regimului chinez, deşi este destul de diferit de ceea ce îşi poate imagina vreun american.

Acesta implică monitori politici, studiu ideologic forţat, spionaj, alocarea cu atenţie a cotelor de vot şi supraveghere atentă, toate raportate periodic celor din ierarhia superioară.

Cheng Xiaonong ştie cum merg lucrurile: el a fost responsabil în 1987 de supravegherea unei delegaţii din provincia Hubei, pentru cel de-al 13-lea Congres Naţional al Partidului. Cheng este un economist care trăieşte acum în Statele Unite, dar a fost la un moment dat consilier al lui Zhao Ziyang. În 1987, Deng Xiaoping se retrăgea (pe hârtie, cel puţin) din postul de lider suprem de partid, iar Zhao era făcut secretar general al PCC.

"Am locuit în acelaşi hotel cu delegaţia. Am mâncat împreună şi m-am alăturat discuţiile lor zilnice. Treaba mea era doar de a asculta. Nu trebuia să vorbesc, dar trebuia să-mi amintesc fiecare faţă şi istoricul fiecărei persoane ", a declarat Cheng într-un interviu recent. "Dacă cineva spunea ceva neplăcut despre partid, el trebuia raportat cadrelor superioare."

În fiecare seară la ora 23:00, o maşină venea la hotel pentru a primi raportul scris al lui Cheng. Acesta era dus în Sala Mare a Poporului, prelucrat şi compilate într-un alt raport. Rapoartele erau tipărite la 5 dimineaţa şi livrate birourilor a circa 20 de membri din Birou până la ora 7.

"Deng Rong, fiica lui Deng Xiaoping, ne-a explicat acest lucru", a spus el. Cheng a fost transferat de la departamentul de cercetare economică la Congresul Naţional al Poporului, Legislatura PCC.

Mai erau încă 30 de delegaţii cum era cea monitorizată de Cheng, una pentru fiecare provincie din China. Acum sunt trimise 40 de delegaţii la Congresul Naţional al Partidului Comunist, care are loc o dată la cinci ani. Delegaţii, 2268 la număr (au fost 2270, dar doi au murit), trebuie să reprezinte circumscripţii diferite ale Partidului.

Fiecărei delegaţii îi este atribuită un monitor politic cum era el, a afirmat Cheng. Delegaţiile rămân într-un hotel, izolat de lumea exterioară. "Nimeni nu avea voie să îşi viziteze prietenii sau familia. Toate activităţile lor erau monitorizate zi şi noapte", a spus el.

Congresul durează o săptămână. După reuniunile politice din Sala Mare a Poporului, delegaţii vor fi încărcaţi cu rapoarte şi documente de partid, pe care trebuie să le studieze când ajung înapoi la hotel. Ca şi în China maoistă, ei trec prin îndoctrinare ideologică, studiind cele mai recente descoperiri ale teoreticienilor Partidului Comunist. "Ei trebuiau să le citească şi să-şi exprime sprijinul", a declarat Cheng. Studiu politic comunist clasic.

Împreună cu activitatea ideologică, delegaţilor li se spune cum să voteze, de multe ori cu mare exactitate. "Cotele sunt distribuite, iar oamenii primesc diverse atribuţii. Tu trebuie să votezi pentru mareşalul A, iar un alt grup trebuie să voteze pentru mareşalul D. Pentru fiecare delegaţie, numărul de voturi este foarte clar. "

Fiecare delegaţie are un lider de partid, care este responsabil personal de asigurarea că delegaţia sa şi-a terminat activităţile privind votul. El îşi riscă pielea dacă există orice nereguli politice între delegaţi. Iar partidul are mai multe moduri prin care îi poate prinde.

"Pe la mijlocul anilor 1980 a fost instalat un echipament electronic de vot. O maşină de vot care este şi o maşină de monitorizare", a declarat Cheng. "Toată lumea primeşte un anumit loc, astfel încât aparatul pe care veţi vota vă va monitoriza, iar dacă apăsaţi pe butonul greşit, sunteţi în mare necaz."

Potrivit unui raport întocmit de firma de consultanţă Practel Inc, măsurile au devenit şi mai hi-tech odată cu trecerea timpului. Un raport susţine: "În luna mai a anului 2003, delegaţii din Congresul Partidului Comunist Chinez au fost obligaţi să poarte tot timpul un ecuson echipat cu RFID, astfel încât mişcările lor puteau fi urmărite şi înregistrate."

Nu a fost posibil să localizăm un alt monitor politic care a efectuat o misiune similară cu cea a lui Cheng Xiaonong, dar rapoartele contemporane indică faptul că astfel de practici continuă şi poate chiar s-au intensificat.

Un articol recent al unui observator politic îndelungat, Willy Lam, observă un set similar de restricţii cu cele descrise de Cheng. "Delegaţii trebuie să citească documentele de partid şi să participe la reuniuni în limitele bine păzite ale hotelului; ei nu au voie să se întâlnească cu familia şi prietenii sau chiar să vorbească la telefon perioade lungi de timp, astfel încât să nu dezvăluie secrete de stat, potrivit conversaţiilor pe care le-am avut cu delegaţi din trecut."

Există chiar paznici care monitorizează gardienii. "În spatele meu, în aceeaşi cameră de hotel, era un alt tip din Ministerul Securităţii de Stat. El era sub acoperire. Treaba lui era să mă monitorizeze pe mine", a spus Cheng. Un spion.

"Oriunde mergeam, el era în spatele meu. Treaba lui era să afle dacă am ascuns unele informaţii care ar fi trebuit raportate", a susţinut el.

"De exemplu, dacă doi delegaţi vorbeau la toaletă şi îi criticau pe unii lideri, eu trebuia să fiu acolo şi să ascult, iar apoi trebuia să mă duc în camera mea şi să scriu despre asta. Dacă eu nu făceam asta, atunci el mă raporta. "

Regimul chinez în criză

Puteţi citi la rubrica Regimul chinez în criză cele mai recente evoluţii din criza în curs de desfăşurare în cadrul regimului comunist chinez. Aici încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia. Obţineţi cronologia evenimentelor. Cine sunt cei mai importanţi jucători?