De ce Statele Unite au respins cererea Mexicului privind apa
Livrările de apă restante ale Mexicului, care încalcă un tratat vechi de 81 de ani cu Statele Unite, au scos la iveală ani de politici „oarbe”, creşterea rapidă a populaţiei şi schimbările hidrologice, potrivit unui expert al Colegiului de Război al Armatei SUA.
Evan Ellis, profesor de cercetare în studii latino-americane la Institutul de Studii Strategice al colegiului, a declarat pentru The Epoch Times că tensiunile recente legate de livrările de apă restante ale Mexicului provin din „ani de ignorare” din partea Statelor Unite.
Preşedintele american Donald Trump a solicitat vecinului sudic al Statelor Unite să-şi onoreze obligaţia de a livra 1,6 miliarde de metri cubi de apă către Texas. Cantitatea reprezintă aproape 70% din angajamentul pe cinci ani care trebuie îndeplinit în octombrie.
„Chiar luna trecută, am oprit livrările de apă către Tijuana până când Mexicul va respecta Tratatul privind apa din 1944”, a scris Trump într-o postare din 10 aprilie pe platforma sa de socializare, Truth Social.
În baza acordului reciproc, Mexicul este aşteptat să trimită Statelor Unite aproximativ 2,16 miliarde de metri cubi de apă pe un ciclu de cinci ani. Asta înseamnă o medie de aproximativ 432 milioane de metri cubi pe an. Livrările de apă provin în principal din şase afluenţi ai fluviului Rio Grande şi sunt stocate în rezervoarele internaţionale Amistad şi Falcon de-a lungul râului.
[Notă: În versiunea originală a acordului, volumul de apă este exprimat în „acri-picioare” (acre-feet), o unitate folosită în Statele Unite pentru a măsura volume mari de apă. Un acru-picior echivalează cu aproximativ 1.233 de metri cubi, adică volumul necesar pentru a acoperi o suprafaţă de un acru (≈ 0,4 hectare) cu apă la o adâncime de un picior (≈ 30 cm). Este suficient pentru a umple aproape jumătate dintr-un bazin olimpic].
Obligaţia anuală medie a Mexicului (de 432 milioane m³) este suficientă pentru a alimenta între 700.000 şi 1 milion de gospodării din Texas timp de un an.
În schimb, Statele Unite au fost de acord să furnizeze Mexicului aproximativ 1,85 miliarde de metri cubi de apă în fiecare an din râul Colorado – diferit de ciclul pe cinci ani aplicat Mexicului.
Livrările către Tijuana, despre care Trump a afirmat că au fost oprite, făceau parte dintr-o cerere de apă în afara tratatului, formulată de Mexic.
Biroul pentru Afaceri din Emisfera Vestică al Departamentului de Stat al SUA a declarat că Statele Unite au respins o astfel de cerere pentru prima dată de la semnarea tratatului, din cauza nerespectării de către Mexic a obligaţiilor sale în materie de apă.
„Deficitul continuu al Mexicului în livrările de apă în conformitate cu tratatul de împărţire a apei din 1944 decimează agricultura americană, în special fermierii din valea Rio Grande”, a scris Departamentul de Stat într-o declaraţie publicată pe platforma de socializare X, pe 20 martie.
Potrivit Comisiei Internaţionale pentru Frontiere şi Apă (IBWC), care se ocupă de problemele legate de tratatul din 1944, Mexicul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de livrare pe cinci ani de trei ori din 1992. Fiecare dintre aceste datorii a fost reportată în ciclul următor şi, în cele din urmă, achitată.
Mexicul nu a respectat nici livrările minime medii anuale în ciclurile 2002-2007 şi 2015-2020. Aceste deficite au fost acoperite foarte aproape de sfârşitul ciclurilor, în 2020, la doar trei zile de la termenul limită.
Deşi livrările au fost în cele din urmă efectuate, natura imprevizibilă a livrărilor de apă din Rio Grande a afectat utilizatorii de apă de pe ambele părţi ale frontierei.
Ciclul actual pentru ambele ţări se încheie în octombrie, dar, potrivit datelor IBWC, până la 29 martie, doar 28% – adică mai puţin de aproximativ 616 milioane de metri cubi de apă – din obligaţia de livrare a Mexicului fusese îndeplinită.
Răspunzând la o întrebare privind gradul de îndeplinire a angajamentului Statelor Unite faţă de Mexic în ceea ce priveşte apa, Frank Fisher, şeful departamentului de relaţii publice al IBWC, a citat un grafic al agenţiei care arată că, la 19 aprilie, Statele Unite îndeplineau aproximativ jumătate din angajamentul pentru 2025.
În noiembrie 2024, cele două ţări au convenit asupra unei modificări a tratatului care ar oferi Mexicului mai multe modalităţi de a-şi îndeplini obligaţia privind apa. Aceste opţiuni includ furnizarea de apă din râurile San Juan şi Alamo, care nu fac parte din afluenţii Rio Grande specificaţi în tratat. Acordul a instituit, de asemenea, un grup de lucru pentru a explora alte surse de apă.
Preşedinta mexicană Claudia Sheinbaum a menţionat într-o conferinţă de presă, pe 11 aprilie, a doua zi după postarea lui Trump pe reţelele de socializare în care anunţa oprirea livrărilor, că se aşteaptă ca în zilele următoare să se ajungă la un acord „care va permite respectarea tratatului”. Ea a calificat tratatul drept „echitabil”.
Sheinbaum a declarat reporterilor că va avea loc „livrarea imediată a unui anumit număr de milioane de metri cubi care pot fi furnizaţi în funcţie de disponibilitatea apei din Rio Grande”.
În răspunsul la o întrebare privind efectuarea livrării de către Mexic, Departamentul de Stat a confirmat că Mexicul s-a angajat să efectueze un transfer imediat de apă, dar nu a confirmat că livrarea a fost efectuată.
Departamentul de Stat a transmis, pe 28 aprilie, că cele două ţări s-au angajat să elaboreze „un plan pe termen lung pentru a îndeplini în mod fiabil cerinţele tratatului, abordând în acelaşi timp datoriile restante pentru apă, inclusiv prin transferuri lunare suplimentare şi consultări periodice privind livrările de apă, care să ţină seama de nevoile utilizatorilor din Texas”.
Sheinbaum a dat vina pe perioadele îndelungate de secetă care au afectat Rio Grande pentru livrările din ce în ce mai întârziate de apă ale ţării sale.
„Sunt în curs discuţii cu guvernatorii din Tamaulipas, Coahuila şi Chihuahua pentru a ajunge la un acord comun care să stabilească cantitatea de apă care poate fi livrată... fără a afecta producătorii mexicani, respectând în acelaşi timp tratatul din 1944”, a declarat Sheinbaum în cadrul unei conferinţe de presă din 15 aprilie, referindu-se la cele trei state mexicane care se învecinează cu Texasul. Rio Grande serveşte drept frontieră internaţională.
Istoric, fermierii mexicani au contestat încercările de a creşte livrările de apă către Statele Unite din teama de a-şi pierde recoltele.
În septembrie 2020, înainte de termenul limită de livrare din octombrie, fermierii din statul mexican Chihuahua, care se învecinează cu New Mexico şi Texas, au fost implicaţi în proteste vehemente împotriva încercărilor guvernului de a livra 378 de metri cubi de apă către Statele Unite, susţinând că mijloacele lor de trai sunt în pericol din cauza secetei severe. Un protestatar a fost ucis în ciocnirile cu Garda Naţională Mexicană.
Dilema din aval
Maria-Elena Giner, comisar al diviziei americane a IBWC la acea vreme, a declarat pentru The Epoch Times pe 18 aprilie că divizia este „în strânsă legătură cu administraţia în ceea ce priveşte necesitatea ca Mexicul să se angajeze să furnizeze apă din Rio Grande în mod previzibil şi fiabil”.
„Am continuat să solicităm Mexicului să efectueze livrări lunare şi să prezinte un plan specific care să descrie modul în care intenţionează să compenseze deficitul istoric în următorul ciclu de cinci ani.
În acelaşi timp, facem tot ce putem pentru a ajuta părţile interesate din sudul Texasului afectate, inclusiv prin avertizarea fermierilor şi a districtelor de irigaţii cu privire la resursele federale şi locale disponibile şi prin partajarea datelor noastre istorice privind hidrologia Rio Grande”, a spus Giner.
Giner, numită de Biden, a demisionat pe 21 aprilie. Ea va fi succedată de William „Chad” McIntosh, care a ocupat anterior funcţia de administrator adjunct interimar al Agenţiei pentru Protecţia Mediului sub conducerea administratorului Lee Zeldin.
Acordul privind apa din 1944 între Statele Unite şi Mexic a fost încheiat într-o perioadă în care apa subterană era abundentă, iar secetele nu erau atât de lungi. Ambele naţiuni au convenit să împartă apa din două râuri care contribuie la definirea frontierei internaţionale: râul Colorado şi Rio Grande.
La fel ca Rio Grande în Mexic, râul Colorado din Statele Unite s-a confruntat cu secete extreme în ultimii ani.
Din 2000, râul Colorado, care izvorăşte din Munţii Stâncoşi şi se varsă în Mexic la graniţa dintre California şi Arizona, a cunoscut o „secetă istorică prelungită” care a afectat grav aprovizionarea cu apă regională.
În acelaşi timp, populaţia şi agricultura din statele din bazinul râului Colorado au crescut exponenţial în ultimele două decenii.
În prezent, bazinul râului Colorado furnizează apă pentru aproximativ 40 de milioane de locuitori din şapte state americane şi irigă peste 2.023.500 hectare de teren agricol.
Numărul mexicanilor care depind de apa din Rio Grande a crescut, de asemenea, în ultimele decenii.
Pe lângă agricultură, fabricile din nordul Mexicului au alimentat creşterea rapidă a populaţiei. În 1970, populaţia din valea inferioară a Rio Grande era de aproximativ 1,1 milioane de locuitori. Acest număr a crescut la peste 2 milioane în 2003 şi se preconiza că va ajunge la 4,9 milioane până în 2030.
Din cauza acestor factori, agravaţi de perioadele mai lungi de secetă, unii experţi consideră că este imposibil ca Mexicul să furnizeze cantitatea de apă prevăzută în acordul actual.
Durere de ambele părţi ale frontierei
„Nu există nicio posibilitate ca [Mexicul] să poată furniza apa pe care o datorează până în octombrie. Momentul este interesant şi pentru că reuneşte toate aceste probleme de interdependenţă între naţiuni”, a declarat Ellis pentru The Epoch Times.
Profesorul de la colegiul militar a depus mărturie în faţa Congresului în repetate rânduri cu privire la problemele de securitate din America Latină. El a spus că Mexicul se află „între ciocan şi nicovală” şi că îndeplinirea obligaţiilor sale de livrare a apei către Statele Unite va fi probabil în detrimentul fermierilor săi.
„Nimeni nu a anticipat că nordul Mexicului, cu condiţiile sale aride, va cunoaşte o astfel de dezvoltare a agriculturii sau că sud-vestul Statelor Unite va înregistra o creştere atât de dependentă de fluxurile de apă”, a menţionat Ellis.
El a afirmat că anii în care oficialii americani au ignorat incapacitatea Mexicului de a-şi respecta obligaţiile privind apa nu au făcut decât să înrăutăţească situaţia.
„Cum am permis să ajungem în această situaţie? Argumentul este că aceasta provine din anii în care am închis ochii pentru a evita tensionarea relaţiilor cu partenerii noştri economici”, a spus Ellis.
El a afirmat că, în opinia sa, a devenit o obişnuinţă pentru oficialii americani să închidă ochii, în timp ce Statele Unite plăteau „mai mult decât partea care le revenea”.
Ellis a specificat că această metodă de operare a pus presiune pe Statele Unite. Cu toate acestea, nevoia urgentă a Mexicului de livrări de apă din SUA înseamnă că Statele Unite au un avantaj în baza tratatului privind apa din 1944.
„Mexicul a amânat reconcilierea acestei situaţii de ani de zile. Acum, dacă guvernul lor deschide porţile [barajului], acest lucru va avea un impact asupra producţiei agricole şi asupra propriei economii”, a adăugat el.
Între timp, producătorii din Texas se confruntă cu un deficit de apă ca urmare a penuriei de apă din Rio Grande.
În mai 2024, Congresul a insistat să se ia măsuri pentru a remedia deficitul de apă al Mexicului.
Într-o scrisoare adresată Comisiilor pentru alocarea fondurilor din Camera Reprezentanţilor şi Senat în mai 2024, legislatorii au îndemnat comisiile să reţină fondurile alocate Mexicului „până când Mexicul va fi de acord să furnizeze apă într-un mod mai fiabil şi constant către Statele Unite.
„Fermierii şi crescătorii de animale depind de această apă pentru irigaţii şi pentru a-şi susţine activitatea”, au afirmat legislatorii, menţionând că fabrica de zahăr Rio Grande Valley Sugar Growers mill, ultima fabrică de zahăr din Texas, s-a închis din cauza livrărilor insuficiente de apă din partea Mexicului.
Fabrica a anunţat că se va închide în februarie 2024, după mai bine de cinci decenii de activitate.
Legiuitorii au avertizat că fermierii şi crescătorii de animale din sudul Texasului se află în continuare sub presiune financiară şi ar putea suferi aceeaşi soartă ca industria zahărului dacă Mexicul nu îşi îndeplineşte obligaţiile din tratatul privind apa.
Pe 19 martie, Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) a anunţat un acord de grant în valoare de 280 de milioane de dolari între agenţie şi Departamentul Agriculturii din Texas pentru a oferi ajutor economic producătorilor din Valea Rio Grande care se confruntă cu dificultăţi din cauza faptului că Mexicul nu furnizează suficientă apă.
„Fermierii şi crescătorii de animale din Valea Rio Grande au muncit de generaţii întregi pentru a hrăni comunităţile din Texas, din SUA şi dincolo de graniţe. Lipsa apei a pus deja capăt producţiei de trestie de zahăr în vale şi pune în pericol viitorul culturilor de citrice, bumbac şi altor culturi”, a afirmat secretarul agriculturii Brooke Rollins în declaraţia USDA.
Rollins a menţionat că subvenţia ar trebui să ofere ajutor economic în timp ce USDA caută „soluţii pe termen lung care să protejeze producătorii din Texas”.
